Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 96/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 96/F-CONT
Ședința publică din 17 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, cererea formulată de reclamantul, domiciliat în Rm.V, str.-.- nr.14, -.3,.E,.21, județul V, privind suspendarea executării Ordinului nr.214 din 27 aprilie 2009, emis de pârâtul MINISTERUL CULTURII, cultelor ȘI NAȚIONAL, cu sediul în B,-, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei, precum și a chitanței nr. -/2009, emisă de Primăria mun.Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă întâmpinare din partea pârâtului
Apărătorul reclamantului, având cuvântul, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de pârât și depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată acțiunea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul cu privire la excepția de inadmisibilitate invocată de pârât prin întâmpinare, solicită respingerea acesteia, arătând că potrivit dispoz.art.106 din lg.188/1999, invocat chiar de aceasta, partea poate formula plângere dacă actul administrativ este considerat nelegal, lucru pe care de altfel l-a și făcut. Potrivit dispozițiilor Legii Contenciosului administrativ, au formulat plângere împotriva ordinului și au solicitat și suspendarea executării acestuia.
Pe fond, susține oral acțiunea așa cum a fost formulată în scris, solicitând admiterea acesteia și suspendarea executării Ordinului nr.214/27.04.2009, până la soluționarea pe fond a cauzei.
CURTEA
Deliberând, asupra acțiunii de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data 27 mai.2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL CULTURII, CULTELOR și NAȚIONAL, suspendarea executării actului administrativ, reprezentând Ordinul nr.214 din 27.04.2009, emis de acesta, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, începând cu data de 01.12.2001, în baza Dispoziției nr.24/04.12.2001, a fost numit definitiv în funcția publică de inspector de specialitate, categoria A, clasa a III-a, gradul 3, în cadrul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național V, iar de la data de 01.10.2005, este director executiv, în baza Ordinului nr.468 din 27.09.2005 emis de pârât, în urma concursului organizat în zilele de 21 și 22 septembrie 2005, de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Reclamantul arată că la data de 05.05.2009, i s-a comunicat Ordinul nr.214 din 27.04.2009, emis de pârât, prin care i s-a făcut cunoscut că începând cu data de 24.05.2009 este eliberat din funcția publică de director executiv, prin acest ordin încălcându-i-se drepturile prevăzute chiar de Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, invocată de emitentul actului ca temei al eliberării din funcție. Se menționează ca temei legal al emiterii actului administrativ atacat prevederile art.97 lit.c, art.99 alin.1 lit.b, al.2, 3 și 5, art.106 alin.1 din Legea nr.188/1999, precum și disp.art.III alin.1 și 11 din OUG nr.37/2009, dar în cazul de față nu este vorba de o reducere de personal, pentru a fi aplicabile aceste prevederi legale, reducându-se doar postul de conducător al instituției publice, noul conducător purtând o altă denumire, de director coordonator, în loc de director executiv, fără modificarea în proporție de 50% a atribuțiilor aferente funcției publice în care a fost numit; nu s-au respectat prev. art.99 alin.3 din lege, fiind eliberat din funcție, fără a i se acorda preavizul de 30 de zile calendaristice prevăzut de lege.
Prin ordinul a cărui suspendare se solicită, invocându-se în esență, prevederile art.III alin.1 din OUG nr.37/2009 - privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, dar aceste prevederi contravin Constituției României.
Menținerea efectelor actului administrativ menționat va avea drept consecință încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului și pierderea tuturor drepturilor de natură salarială aferente, iar situația creată prin emiterea actului contestat nu se încadrează în niciuna din excepțiile enumerate cu caracter limitativ de lege când poate interveni încetarea raportului de serviciu.
Susține că sunt îndeplinite dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004-R, respectiv caz bine justificat și pagubă iminentă, acesta formulând, în prealabil, plângere în vederea revocării ordinului atacat.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, deoarece reclamantul putea cere instanței de contencios administrativ doar anularea actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, potrivit art.106 din Legea nr.188/1999, nu și suspendarea executării actului; în subsidiar, solicită respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
Examinând acțiunea, prin prisma probatoriului administrat și a dispozițiilor legale în vigoare, curtea reține în fapt următoarele:
Prin Ordinul nr.214 din 27.04.2009, emis de pârât, reclamantului i s-a făcut cunoscut că începând cu data de 24.05.2009 este eliberat din funcția publică de director executiv. Se menționează ca temei legal al emiterii actului administrativ atacat, prevederile art.97 lit.c, art.99 alin.1 lit.b, al.2, 3 și 5, art.106 alin.1 din Legea nr.188/1999, precum și disp.art.III alin.1 și 11 din OUG nr.37/2009.
Excepția invocată de pârât privind inadmisibilitatea cererii de suspendare nu poate fi primită, deoarece dispozițiile art.106 din Legea nr.188/1999 fac trimitere la dispozițiile Legii contenciosului administrativ, iar potrivit disp.art..14 din Legea nr.554/2004-R, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, solicitând suspendarea executării actului, până la pronunțarea instanței de fond.
În cazul de față, reclamantul a făcut dovada că a formulat plângerea prealabilă la data de 25.05.2009, solicitând revenirea asupra încetării raporturilor sale de serviciu, respectiv a eliberării sale din funcția publică, obținută prin concurs, cu motivația că actele normative invocate nu-i sunt aplicabile.
Ordonanța de urgență, în temeiul căreia a fost emis Ordinul nr. 214/27.04.2009, intervine asupra unei legi organice, cum este Legea nr. 188/1999, iar reclamantul invocă argumente ce țin de neconstituționalitatea ordonanței, dar ordonanța este și neconformă cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel că instanța apreciază că acestea sunt împrejurări apte să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat, existând un "caz bine justificat".
Interpretarea este conformă dispozițiilor Recomandării nr. R (89)8 din 13 septembrie 1989 Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei (România fiind membră a Consiliului Europei din anul 1993), care urmărește ca persoanelor afectate în drepturile, libertățile ori interesele lor printr-un act administrativ să li se acorde o protecție provizorie în măsura în care argumentele juridice legate de nelegalitatea actului sunt în aparență importante. Ori, susținerea neconstituționalității - inclusiv din perspectiva art. 20 din Constituția României - a actului normativ ce a stat la baza unui act administrativ, îndeosebi în condițiile în care actul normativ respectiv reia dispozițiile unei legi ce a fost declarată neconstituțională, chiar daca numai din punct de vedere al procedurii de adoptare (așa cum rezultă din Decizia nr. 710/6.05.2009 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 358/28.05.2009) este un argument solid ce nu poate fi ignorat în examinarea temeiniciei cererii de suspendare a executării actului administrativ.
În privința condiției "pagubei iminente", Curtea constată că aceasta este argumentată de către reclamant care, drept efect al actului administrativ examinat în cauză, este privat de drepturile materiale conferite de funcția din care a fost înlăturat.
Pentru cele expuse, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea reclamantului și va dispune suspendarea executării Ordinului nr. 214/27.04.2009, emis de Ministrul Culturii, Cultelor și Național, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Rm.V, str.-.- nr.14, -.3,.E,.21, județul V, în contradictoriu pârâtul MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL, cu sediul în B,-, sector 1.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr.214/27.04.2009 emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4.ex./7.07.2009
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță
