Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 961/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 961
Ședința publică din 11 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN -BIROUL TERITORIAL HARGHITA, cu sediul în M C,-.207, județul H, împotriva sentinței civile nr.614/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul rn-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 octombrie 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 4 2008 și pentru azi 11 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 614/15.04.2008 a Tribunalului Harghita s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 decembrie 2001 - 12 decembrie 2004; s-a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a respins acțiunea reclamantei Sindicatul Național al polițiștilor și Personalului Contractual din MIRA - H, formulată împotriva MIRA B, IGPR B și IPJ S-a respins acțiunea reclamantului formulată împotriva, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul în interes propriu și s-a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva chematului în garanție
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâților MIRA, IGPR și IPJ la recalcularea impozitului pe salariu conform Legi nr. 80/1995, cu începere de la data introducerii acțiunii și pe viitor, prin reducerea impozitului cu 30, %, 40 % și 50 % pentru semnul onorific al fiecărui reclamant; obligarea pârâților la calcularea și restituirea sumelor nedatorate pentru perioada 01.12.2001 - 31.12.2007, actualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut însă că pretențiile alegate sunt permise pentru perioada anterioară anului 2004, fiind așadar admisă excepția prescripției dreptului la acțiune; și de asemenea a reținut că între reclamanți și MEF B nu există raporturi juridice obligaționale, admițând și această excepție a lipsei calității procesuale a pârâtei.
Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că prev. art. 10 din Legea nr. 80/1995, pe care au întemeiat reclamanții pretențiile, au fost abrogate prin art. 86 din OG nr. 73/1999, ulterior abrogată la rândul ei prin OG nr. 7/2001, privind impozitul pe venit, aceasta din urmă abrogată prin art. 298 alin. 1 pct. 24 din Legea nr. 571/2003. Pentru că OG nr. 73/1999 a fost abrogată prin OG nr. 7/2001 și nu prin lege, faptul că ulterior abrogării a fost respinsă prin Legea nr. 206/2002, nu poate să producă efecte, pentru că momentul respingerii a fost ulterior celei abrogării, iar potrivit art. 15 alin. 2 din Constituție, legea nu retroactivează. În același sens s-a pronunțat și ICCJ prin Decizia nr. 55/2007, care arăta ca efectul normei de abrogare este instantaneu, că aplicabilitatea dispozițiilor abrogate încetează odată cu intrarea în vigoare a textului abrogator, iar caracterul abrogării este definitiv, dispozițiile abrogate neputând fi activate în viitor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că prin respingerea prin lege a OG nr. 73/1999, textul art. 10 din Legea nr. 80/1995 a fost repus în vigoare, în raport de art. 60 alin. 3 teza II din Legea nr. 24/2000; astfel că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fiind realizat motivul de nelegalitate.
S-a mai susținut că admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Fe ste nelegală, având în vedere finanțarea de către a instituțiilor publice, și că Decizia ICCJ nr. 55/2007 nu este aplicabilă în speță, întrucât face referire la cadrele militare nu și la funcționarii publici cu statut special.
Prin întâmpinare, MIRA a solicitat respingerea recursului, reiterând aspectele avute în vedere de prima instanță referitoare la caracterul abrogării, și că nici Legea nr. 360/2002 nu instituie facilitățile fiscale pretinse de reclamant; ci fac trimitere la drepturile personalului militar.
IPJ a solicitat de asemenea respingerea recursului, ca nefondat, pentru aceleași aspecte ca și cele avute în vedere de instanța de fond, referitoare la abrogarea dispozițiilor invocate, la caracterul abrogării și la aplicabilitatea art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, întrucât, pe de o parte între părți nu există raporturi juridice obligaționale, iar pe de altă parte, pârâta are atribuții în elaborarea bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget ale celorlalți ordonatori de credite, neputând ordonanța o eventuală plată către reclamanți.
În ceea ce privește fondul cauzei, este de observat că, în mod just prima instanță a reținut inadmisibilitatea exercitării dreptului material de acțiune pentru perioada dinainte de 12 decembrie 2004, ca urmare a prescripției acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea constată că referitor la textul de lege pe care reclamantul își întemeiază pretențiile - art. 10 din legea nr. 80/1998, acesta a fost într-adevăr abrogat prin OG nr. 73/1999, care la rândul său a fost abrogat prin OG nr. 7/2001. Acest din urmă act normativ, OG nr.7/2001 însă a fost respins prin Legea nr. 206/2002.
În aceste condiții, este de observat aplicabilitatea art. 62 alin. 3 referitoare la situația de excepție prin care ordonanțele Guvernului (de abrogare a unui act de abrogare anterior), respinse prin lege de Parlament, să permită repunerea în vigoare actului normativ inițial.
Pe de altă parte, prin Legea nr. 571/2003, s-a dispus abrogarea OG nr. 7/2001, cu începere de la 23 decembrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial, ceea ce face ca abrogarea să fie definitivă, întrucât nu sunt aplicabile, ca în situația anterioară dispozițiile referitoare la situațiile de excepție. Or, în aceste condiții, este de observat că drepturile alegate de reclamantă puteau fi solicitate până la această dată, nu și ulterior, cum a fost cazul în speță, la data de 12.12.2004.
Pe cale de consecință, Curtea constată că acțiunea promovată în cauză este neîntemeiată, soluția împărtășită de instanța de fond fiind legală.
Așadar, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat în cauză, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe, întrucât nu au fost identificate motive care să atragă reformarea acesteia, nici ca urmare a examinării și din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN -BIROUL TERITORIAL HARGHITA, cu sediul în M C,-.207, județul H, împotriva sentinței civile nr.614/15.04.2008 a Tribunalului Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 11 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Judecători:Nemenționat
