Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 962/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 962
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței nr.84 din 01 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru recurenții reclamanți, G, lipsind intimații pârâți COMUNA, CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 c Cod Penal și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimații pârâți nu au depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenții reclamanți depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul O l sub nr-, G, au chemat în judecată pârâții:Comuna și Consiliul Local Județul O, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea la plata indemnizației de dispozitiv, în procent de până la 25%, din salariul de în cadrare, conform Ordinului nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, actualizată cu indicele de inflație.
În motivarea cererii reclamanții, G, arată că sunt funcționari publici, iar reclamanții, au calitatea de personal contractual în cadrul aparatului propriu de specialitate al Consiliului Local, precizând că dreptul pe care îl solicită le-a fost conferit prin Ordinul nr.496/29.07.2003, potrivit căruia " indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice "
Reclamanții apreciază că în cauză sunt incidente și dispoz. OUG l92/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici aprobată prin Legea nr.228/2003, OUG nr.163/2003, privind organizarea și funcționarea MIRA, HG 28l/l993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare precum și prev. art. l3 din. 138/l999 conform cărora cadrele militare în activitate,militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respective din salariul de bază.
Se mai arată că acest spor s-a acordat funcționarilor publici din prefecturi, astfel că neacordarea și personalului din consiliile județene și consiliile locale, conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici, diferențiere ce încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor, prevăzute în Constituție, în Convenția Europeană a Dreptului Omului și care este în contradicție cu prevederile Legii nr.188/1999, privind statutul funcționarului public.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar adeverințe din care rezultă că aceștia au calitatea de funcționari publici și salariații în cadrul Primăriei comunei, practică judiciară cu privire la soluționarea de către alte instanțe a unor litigii având același obiect.
La data de 28.01.2008 s-a depus la dosar și o cerere de intervenție în interes propriu din partea intervenienților G și, prin care solicită acordarea sporului de dispozitiv pe ultimii trei ani actualizat conform indicelui de inflație.
La termenul din 1 februarie 2008, instanța având în vedere adeverințele depuse la dosar, precum și susținerile apărătorului reclamanților, a dispus în conformitate cu prevederile art.165 pr.civ. disjungerea cererii de chemare în judecată a reclamanților, și intervenienții G și, și înaintarea la Secția civilă - complet litigii de muncă, dat fiind calitatea acestora de personal contractual, în cadrul aparatului de specialitate al Primăriei comunei.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 84/1.02.2008 a respins acțiunea reclamanților, G, în contradictoriu cu pârâții Comuna și Consiliul Local.
În temeiul art. 165 Cod pr. civilă a disjuns cererea de chemare în judecată a reclamanților, și al intervenienților G și și a dispus înaintarea la Secția civilă - complet litigii de muncă, dat fiind cererea acestora de personal contractual, în cadrul aparatului de specialitate al Primăriei com..
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul aparatului de specialitate al Primăriei Comunei, că la adoptarea soluției asupra cererii acestora de a li se acorda sporul de dispozitiv, trebuie să se aibă în vedere că personalul din cadrul autorităților publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr.496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv, în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare, de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
Sistemul de salarizare al funcționarilor publici este reglementat în cuprinsul art.29 din Legea 188/1999, OUG 192/2002 și OUG 92/2004.
În conformitate cu prevederile art. 29 din Legea 188/1999, privind statutul funcționarului public, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, spor de vechime, suplimentul postului, suplimentul gradului. Același text, la aliniatul 2 prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Elementele sistemului de salarizare general aplicabil funcționarilor publici sunt prevăzute în art. 14 din OUG192/2002.
Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi. Sporul de dispozitiv face parte din categoria "altor drepturi", pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Din dispozițiile art.1 alin. 3 din nr.OUG 92/2004, rezultă că sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi. În aceeași lege, prin Secțiunea a II-, sunt reglementate sporurile pe care le primesc funcționarii publici.
Astfel, în art.14 s-a stabilit sporul de vechime și cuantumul acestuia în funcție de vechimea în muncă, în art.15 se regăsește sporul pentru munca în timpul nopții, în art.16, sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, în art.17, sporul pentru titlul științific de doctor. De asemenea, în art.18 este reglementată modalitatea de acordare a sporului de confidențialitate.
A rezultă din expunerea efectuată mai sus, că sporul de dispozitiv nu este prevăzut expres în Secțiunea "Alte sporuri".
Astfel fiind, el poate fi încadrat numai la categoria "alte drepturi".
Nefiind un spor expres prevăzut într-un act normativ cu forță generală obligatorie, cum este legea sau ordonanța Guvernului, care are aceeași putere juridică ca și legea, sporul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviințează.
O astfel de soluție se impune, întrucât, din cuprinsul art. 3 al OUG92/2004 rezultă, că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Primarul are calitatea de ordonator principal de credite, deci el poate să stabilească dacă are fonduri suficiente pentru a acorda sporul de dispozitiv.
Instanța de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv, care este reglementat printr-un ordin al ministrului, act normativ ce are o putere inferioară legii.
Dacă sporul de dispozitiv ar fi fost trecut expres într-unul din actele normative cu putere de lege, care reglementează sistemul de salarizare al funcționarilor publici, în mod evident, instanța ar fi putut să oblige autoritatea să acorde acel spor.
Cum însă, sistemul legal de salarizare nu prevede expres acest spor și cum gestiunea sistemului de salarizare aparține ordonatorului principal de credite, care trebuie să se încadreze în resursele financiare, instanța nu poate să oblige autoritatea să acorde sporul, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare.
În speța de față, nu s-a pus în discuție, discriminarea în raport de apartenența la o autoritate a administrației publice locale sau centrale.
De asemenea, nu se pune în discuție faptul că prin neacordarea sporului respectiv, primarul s-ar comporta abuziv, întrucât sporul nu este prevăzut în lege, ci face parte din categoria "alte drepturi", nenominalizate în vreo lege, pe care ordonatorul principal de credite, le poate acorda, dacă are resurse financiare.
Prin urmare, sporul de dispozitiv, nefiind prevăzut în lege, instanța nu poate reține că primarul nu a luat măsuri de îndeplinire a unei obligații legale, și că acesta s-a comportat discreționar. Având în vedere că plata sporului de dispozitiv nu este prevăzută imperativ într-un act normativ cu putere de lege, și cum nu există nici o hotărâre a Consiliului Local privind acordarea indemnizației de dispozitiv, tribunalul urmează pentru considerentele mai sus arătate să respingă acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Susținerile pârâților, prin întâmpinarea depusă la dosar, cu privire la faptul că nu se împotrivesc acordării sporului de indemnizație de dispozitiv, nu au nici o relevanță atâta timp cât în bugetul Consiliului Local nu au fost alocate fonduri bănești pentru plata acestui spor, reclamanții având posibilitatea promovării unei noi acțiuni în situația în care Consiliul Local va aproba acordarea indemnizației de dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs au susținut că prin sentința recurată instanța a respins în mod greșit acțiunea, motivarea privind acordarea drepturilor bănești doar de către pârâtă fiind nelegală. A arătat că pârâta i-a recunoscut acest drept bănesc, dar numai pentru viitor, începând cu luna aprilie 2006, însă nu are posibilitatea ca prin hotărâre de consiliu să acorde acest drept și retroactiv. A mai susținut că, fiind funcționar public, era îndreptățită la acordarea sporului de dispozitiv începând cu intrarea în vigoare a Ordinului nr. 496/28.07.2003 al MAI.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Personalul din cadrul autoritățile publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv, numai în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
Elementele sistemului de salarizare general aplicabile funcționarilor publici sunt prevăzute în art. 14 din OUG nr. 192/2002.
Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Din dispoz. art. 1 alin. 3 din OUG nr. 92/2004 rezultă că sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
În același act normativ, la Secțiunea a II a sunt reglementate sporurile pe care le primesc funcționarii publici.
În art. 14 este stabilit sporul de vechime, în art. 15 se regăsește sporul pentru munca în timpul nopții, în art. 16 sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, în art. 17 sporul pentru titlul științific de doctor, iar în art. 18 este reglementată modalitatea de acordare a sporului de confidențialitate.
Din expunerea de mai sus rezultă că sporul de dispozitiv nu este prevăzut expres în Secțiunea " Alte sporuri".
Astfel fiind, el poate fi încadrat numai la Secțiunea" Alte drepturi ".
Nefiind un spor expres prevăzut într-un act normativ cu forță generală obligatorie, cum este legea sau Ordonanța Guvernului, care are aceeași putere juridică ca și legea, sporul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviințează.
O astfel se soluție se impune, întrucât din cuprinsul art. 3 al OUG nr.92/2004 rezultă că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și numărul maxim de posturi acordate potrivit legii.
Primarul are calitatea de ordonator principal de credite, deci este cel care poate să stabilească dacă are fonduri suficiente pentru acorda sporul de dispozitiv.
Instanța de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv care este reglementat printr-un ordin al Ministrului.
Instanța nu poate să oblige autoritatea să acorde sporuri, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare.
În speță, nu se pune în discuție discriminarea în raport de apartenența la o autoritate a administrației publice locale sau centrale.
Având în vedere că plata sporului de dispozitiv nu este prevăzută imperativ într-un act normativ cu putere de lege, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală, astfel încât în temeiul art. 312 Cod pr. Civilă, recursul se va respinge, urmând să fie menținută ca temeinică și legală sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței nr.84 din 01 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. AR
Ex.2/
Jud. fond V
S
22 Mai 2008
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu
