Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 964/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--20.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.964
Ședința publică din 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta și intervenientul împotriva sentinței civile nr. 303/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Muncii și Familiei B, Inspecția B și Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâții intimați Inspecția B și Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea, constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâților intimați Inspecția B și Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, consilier juridic solicită respingerea recursului formulat de reclamanți pentru motivele din întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.303/5.03.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S și a respins cererea de intervenție formulată de.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Astfel, dispozițiile art.60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, în conformitate cu care consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, dispoziții ce fac trimitere la Legea 53/2003 - Codul muncii, nu sunt aplicabile reclamanților, aceștia fiind funcționari publici și nu angajați cu contract de muncă.
Potrivit art.2 din Legea nr.514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate fi numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii. Articolul 3 din același act normativ stabilește expres și diferențele de statut aplicabil, menționând că are statutul funcționarului public consilierul juridic numit în funcție, potrivit funcției și categoriei acesteia, în vreme ce consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat. De aici și regimurile juridice diferite, aplicabile celor două posibile categorii de consilieri juridici, respectiv pentru funcționarii publici și pentru salariați.
Legea nr.188/1999 constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici, iar Codul muncii este aplicabil prioritar raporturilor juridice de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă. Totodată, art. 60 alin. (1) din Statutul profesiei de consilier juridic stipulează că pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
Cum în cauza de față a rezultat necontestat că reclamanții sunt consilieri juridici numiți în funcții publice în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă C-S, instanța reține că acestora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999, ca drept comun pentru toate categoriile de funcționari publici.
Nu pot fi primite susținerile reclamanților referitoare la existența unor discriminări între consilierii juridici cu statut de funcționari publici și cei cu statut de salariați, în condițiile în care, deși similar cu regimul salariaților, regimul juridic de drept comun aplicabil funcționarilor publici prezintă numeroase particularități, cea mai importantă derivând din actul de investire într-o anumită funcție publică.
Din această perspectivă, deși în cazul funcționarului public există un acord de voințe întrucât numirea unei persoane în calitatea de funcționar public se realizează numai cu consimțământul său, nu ne aflăm în prezența unui contract individual de muncă, în accepțiunea Codului Muncii, ci a unui contract de drept public sau de drept administrativ, astfel cum a fost definit în doctrină, în cazul căruia libertatea contractuală a părților este în cea mai mare parte suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală. Astfel, funcționarul public este remunerat în conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației în vigoare, neavând posibilitatea să negocieze îndemnizația și sporurile pe care le primește.
În aceste condiții, prevederea art. 60 alin.(2) din Statutul profesiei de consilier juridic, făcând referire expresă la negocierea prestațiilor suplimentare, prevedere care de altfel nu poate fi analizată decât în corelație cu alineatul (l) al aceluiași text, sus-citat, îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statut de angajați, în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare, cum ar fi clauza de mobilitate și cea de confidențialitate.
De altfel aceste clauze specifice sunt prevăzute numai de Codul muncii nu și în dreptul comun aplicabil funcționarilor publici.
Mai mult, prin decizia nr. LXXVIII (78) din 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 514/2003 modificată de Legea nr. 246/2006 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic raportate la dispozițiile art. 60 alin. 1 și 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 (fost art. 29) și art. 117 (fost art. 93) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art. 25 și 26 din Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Față de cele reținute, având în vedere și disp. art. 329 alin. 3 teza a 2-a Cod proc. civ, instanța a respins ca neîntemeiată atât acțiunea formulată de reclamantă cât și cererea de intervenție.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs reclamanta și intervenientul.
În motivarea recursului, aceștia au arătat, în esență, că în conformitate cu prevederile Legii nr.514/2003, datorită faptului că în executarea obligațiilor de serviciu care nu se realizează într-un singur loc de muncă consilierul juridic beneficiază de prestații suplimentare în bani, de asemenea, prin clauza de confidențialitate părțile convin ca pe toată durata contractului de muncă să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, că potrivit art.98 din Legea nr.188/1999 dispozițiile acestui act normativ se completează cu prevederile legislației muncii.
În plus, recurenții au reiterat argumentele dezvoltate în acțiunea introductivă.
Recursul este nefondat.
Curtea reține faptul că reclamanta face parte din categoria consilierilor juridici numiți în funcție, având statut de funcționari publici, a căror activitate se derulează sub imperiul unei legi speciale și anume Legea nr.188/1999 care reglementează Statutul funcționarilor publici.
De menționat că odată cu apariția Legii nr. 514 din 30.06.2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic prin art. 25 aliniatul 1 s-a dispus înființarea asociațiilor profesionale cât și adoptarea statutelor acestora în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
În acest context la data de 29 aprilie 2004 fost publicat în Monitorul Oficial nr. 68, Statutul profesiei de consilier juridic, adoptat de către Congresul extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România.
Or, prin propriul statut la art. 60 aliniatul 1 s-a înțeles să se facă o distincție între două categorii de consilieri juridici și anume între cei care au statut de salariat și cei care sunt numiți în funcție, cu mențiunea că primii au dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere, pe când ceilalți au dreptul la o remunerație conformă legilor speciale.
În continuare, aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că înafara remunerației de bază stabilită în acest mod, în funcție de anumite criterii care includ specificul muncii și importanța socială a serviciilor profesionale, consilierul juridic poate iniția negocierea unor prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Din analiza prevederilor aliniatului 2 al art.60 mai susmenționat, rezultă fără echivoc faptul că aceste negocieri vizează doar categoria consilierilor juridici care au statut de salariat, în baza unor raporturi de muncă decurgând din contractul individual de muncă, pe când cea de-a doua categorie se află în cu totul altă situație juridică, având statut de funcționar public, derivând dintr-un raport de serviciu, și care beneficiază pentru activitatea prestată de un salariu stabilit prin art. 29 din Legea nr. 188/1999 republicată, constând într-un salariu de bază plus nu spor de vechime, supliment al postului și un supliment al gradului deținut, elemente care apar în plus în structura veniturilor acestora, față de veniturile acelor salariați, care se negociază.
Pe de altă parte, este de remarcat caracterul permisiv al normei juridice în discuție, care admite doar negocierea celor două clauze și nicidecum obligativitatea negocierii lor, împrejurare față de care, chiar și în situația unui refuz nejustificat de a se negocia, intervenția instanței de judecată, apare ca fiind inadmisibilă.
Sub un alt aspect, se reține și faptul că potrivit art.1 aliniatul 2 din Legea nr.53/2003, dispozițiile Codului Muncii se aplică și raporturilor de muncă reglementate de munca prin legi speciale, însă numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Or, Legea nr.188/1999 republicată, conține astfel de dispoziții derogatorii, de pildă, prin art.45 reglementează clauza de confidențialitate instituind pentru funcționarii publici obligativitatea păstrării confidențialității în legătură cu faptele și informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcție publice, în condițiile legii, mai puțin informațiile de interes public, situație în care negocierea unei asemenea clauze nu poate fi decât exclusă.
În aceste condiții, criticile formulate de reclamantă în recurs sunt nefondate, instanța de fond făcând o corectă interpretare a prevederilor legale mai sus arătate, de sporurile amintite putând beneficia doar consilierii juridici încadrați cu contract de muncă.
Apoi, este irelevant că alte categorii de funcționari beneficiază de alte sporuri, legislatorul fiind suveran să legifereze diferit pentru categorii diferite de funcționari publici, care desfășurând activități specifice, din această cauză beneficiază de sporuri suplimentare, în discuție în aceste condiții, neputându-se vorbi de egalitate de șanse, dispozițiile din Legea nr.53/2003 (art.39) nefiind incidente în speță.
Față de cele ce preced, Curtea, conform art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamantei și al intervenientului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta și de intervenientul, împotriva Sentinței civile nr.303/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 8.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. -6.11.2008
Tehnored. /6.11.2008/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecători:
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Răzvan Pătru, Rodica Olaru
