Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 966/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 22.04.2009
DECIYIA CIVILĂ NR. 966
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr.57 din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Oficiul Pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie C-S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate iar avocat în reprezentarea pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către pârâtul intimat întâmpinare, care se comunică reprezentantei reclamantei recurente.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, admiterea acțiunii principale, cu cheltuieli de judecată în dovedirea cărora depune chitanța nr.103 din 3.06.2009 privind onorariu de avocat în sumă de 1.190 lei.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate cu cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei conform chitanței nr. 55 din 2.06.2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului C-S, la data de 17.10.2008, sub nr-, reclama nta a chemat în judecată pârâtul Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie C-S, solicitând instanței să constate nulitatea notificării nr.166/06.08.2008, emisă de pârât, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre reclamantă și pârât; să dispună anularea notificării nr.166/06.08.2008 și a măsurii nelegale, prin care pârâtul a constatat încetarea raporturilor de muncă dintre părți și, pe cale de consecință, menținerea reclamantei în funcție, până la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă.
Prin sentința civilă nr.57 din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie C-
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Notificarea nr.166/06.08.2008, pârâtul Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie C-S a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei, în condițiile prevederilor Ordinului nr. 39/ 01.02.2005 art. 1 alin. 2, ordin emis de Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Potrivit art.97 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, încetarea raportului juridic de serviciu al funcționarului public încetează de drept, printre altele, și la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate a funcționarului public.
În același timp, conform art. 117 din Legea nr. 188/1999, dispozițiile legii se completează cu prevederile legislației muncii.
Astfel, conform art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă, pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
Or, din certificatele medicale depuse la dosar, rezultă că data incapacității temporare de muncă a reclamantei începe din 08.08.2008, iar notificarea în discuție a fost emisă și adusă la cunoștința reclamantei, la data de 06.08.2008.
În atare situație, în cauză nu este aplicabilă interdicția prevăzută de art. 60 din Codul muncii.
Notificarea nr.166/06.08.2008 a fost criticată și pentru încălcarea de către pârât a prevederilor art.98 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999, respectiv că raportul juridic de serviciu nu poate înceta decât la data comunicării deciziei de pensionare pentru limita de vârstă.
Prin adresa nr.-/15.08.2008, Direcția Management - Resurse Umane din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca răspuns al acestei autorități administrative la sesizarea reclamantei, a menționat, făcând referire la dispozițiile art. 41 alin. 6 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, că în situația asiguraților care au depus cerere de pensionare, angajatorii acestora, nu pot dispune încetarea raporturilor de serviciu în vederea pensionării, decât după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv din susținerile reclamantei a rezultat că aceasta din urmă nu a făcut demersuri pentru pensionare, neputându - se astfel prevala de prevederile legale mai sus menționate, prevederi cuprinse și în răspunsul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Prima instanță a apreciat neîntemeiate criticile reclamantei cu privire la notificarea în discuție, critici prin care reclamanta a susținut încălcarea dispozițiilor art. 98 pct. 2 din Legea funcționarilor publici, respectiv necomunicarea către aceasta a actului administrativ de constatare a încetării de drept a raportului juridic de serviciu și necomunicarea către Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Din procesele verbale încheiate la data de 06.08.2008 și 07.08.2008 rezultă că reclamantei i s-a adus la cunoștință notificarea nr.166/2008, în temeiul căreia s-a emis decizia nr.17/07.08.2008, decizie pe care aceasta a refuzat să o primească.
De asemenea, potrivit adresei nr.220/13.08.2008, pârâta a comunicat, înainte de împlinirea termenului legal de 10 zile, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici decizia de încetare a raportului juridic de serviciu a reclamantei.
Astfel, prima instanță a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală în sensul admiterii acțiunii principale ca fiind temeinică și legală, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta reclamantă arată că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea, reținând că în cauză nu este aplicabilă interdicția prevăzută de art. 60 aliniatul 1 litera a din Codul muncii, și că notificarea a cărei anulare se cere a fost emisă și adusă la cunoștința reclamantei la data de 06.08.2008.
Recurenta susține că interdicția respectivă trebuia analizată în raport de dispozițiile art. 36 din Legea nr.188/1999, invocate în acțiune, iar nu în raport de art. 60 aliniatul 1 litera a din Codul muncii. Tot astfel, notificarea nr.166/06.08.2008 emisă de pârâtă nu a fost comunicată reclamantei la data de 06.08.2008, cum a reținut instanța de fond, data de 06.08.2008 reprezentând data emiterii notificării de către pârâtă și nu data comunicării acesteia către reclamantă.
Pârâta nu a făcut dovada comunicării către reclamantă a notificării la data de 06.08.2008, însăși pârâta recunoscând că nu a comunicat reclamantei notificarea nr. 166 la data de 06.08.2008, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Mai menționează că pârâta nici până în momentul de față nu a comunicat reclamantei decizia prin carte încetează de drept raportul de serviciu, deși cădea în sarcina pârâtei să comunice decizia, decizie ce reprezintă un act administrativ și care trebuia să cuprindă prevederile privind posibilitatea contestării ei. Reclamanta a înțeles să conteste singurul act de care a luat cunoștință prin afișare.
Reclamanta arată că a contestat legalitatea notificării nr.166/06.08.2008 emisă de pârâtă, prin care i-a fost comunicat faptul că începând cu data de 07.08.2008, raportul de muncă încetează, iar instanța de fond a refuzat să constate caracterul nelegal al notificării deși avea obligația de a examina legalitatea actului contestat, având în vedere faptul că există dispoziții legale clare cu privire la procedura de emitere și de comunicare a acestuia.
Învederează faptul că pârâta a încălcat prevederile art. 98 aliniatul 1 litera b din Legea nr.188/1999, care dispun că "Raportul de serviciu încetează de drept, la data comunicării Deciziei de pensionare pentru limită de vârstă", cât și dispozițiile art. 41 aliniatul 6 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care prevăd că "În situația asiguraților care au depus cerere de pensionare, angajatorii acestora nu pot dispune încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a calității de membru cooperator, după caz, în vederea pensionării decât după primirea Deciziei de admitere a cererii de pensionare", context în care este vădit nelegală măsura unilaterală de comunicare a încetării raportului de muncă, în condițiile în care nu au fost făcute demersurile pentru pensionare și, pe cale de consecință, nu a fost întocmită și comunicată Decizia de pensionare.
Mai arată că în speță nu sunt relevante dispozițiile art. 98 aliniatul 1 litera d teza 1, din Legea nr. 188/1999, care dispun că raportul de serviciu încetează de drept", la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare", întrucât ulterior îndeplinirii acestor condiții cumulative, reclamantei i-a fost aprobată cererea de prelungire a termenului de pensionare, astfel că nu pot avea semnificație juridică dispozițiile legale care au fost depășite prin prelungirea termenului, ci pe cale de consecință, numai prevederile art. 98 aliniatul 1 litera din teza 2 din Legea nr. 188/1999, referitoare la încetarea de drept a raportului de serviciu după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare.
Mai se arată că prin Adresa nr. -/15.08.2008, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Management Resurse Umane, a constatat că raportul de serviciu al reclamantei nu poate înceta de drept decât la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, în speță fiind incidente prevederile art. 98 aliniatul 1 litera d din Legea nr. 188/1999 și art. 41 aliniatul 6 din Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimat, se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilo9r de judecată efectuate în recurs.
În motivarea întâmpinării, intimatul arată că este neîntemeiat motivul invocat de reclamanta recurentă cu privire la aflarea sa în concediu medical. După cum rezultă din certificate medicale depuse la dosar, concediul medical al reclamantei a început la data de 08.08.2008 iar notificarea a fost emisă și adusă la cunoștință acesteia la data de 06.08./2008, deci înainte cu 2 zile ca reclamanta să se îmbolnăvească subit.
Mai arată intimatul că reclamanta recurentă a apreciat că nu sunt relevante dispozițiile art. 98 aliniatul 1 litera d teza 1 din Legea nr. 188/1999, întrucât ulterior îndeplinirii acestor condiții i-a fost aprobată cererea de prelungire a termenului de pensionare, întrucât dispozițiile menționate prevăd că raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Prin urmare, raportul de serviciu a încetat de drept de la data îndeplinirii cumulative a celor două condiții încă din urmă cu doi ani.
De asemenea, art. 41 aliniatul 6 din Legea nr. 19/2000 nu este în opinia intimatului aplicabil speței de față deoarece reclamanta nu a depus cerere de pensionare, încetarea raporturilor de serviciu putând fi dispusă.
Analizând recursul prin prima motivelor invocate de către recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Critica privind refuzul primei instanțe de a analiza pretinsa nelegalitate a notificării nr.166/06.08.2008 emisă de pârâtă este nejustificată, în condițiile în care Tribunalul C-S a făcut aprecieri concrete cu privire la acest act și la măsura de constatare a încetării de drept a raporturilor de serviciu, prin raportare la dispozițiile legale pe care tocmai reclamanta le-a invocat, precum și prin raportare la celelalte acte normative incidente speței.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că interdicția încetării raporturilor de serviciu pe perioada concediului de boală nu se regăsește în speța de față, întrucât reclamantei i s-a adus la cunoștință despre această măsură înaintea datei de 08.08.20088, când a început concediului menționat.
Însăși măsura încetării de drept a raporturilor de serviciu (constatată ulterior prin Decizia nr.17/07.08.2008), i-a fost comunicată reclamantei înainte de începerea concediului de boală, respectiv la data de 06.08.2009, așa cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar instanței de fond (fila 26).
Împrejurarea că prima instanță a analizat această interdicție în raport de dispozițiile art. 60 din Codul Muncii, iar nu în raport de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 188/1999, invocate de reclamantă în acțiune, nu o prejudiciază pe reclamanta recurentă întrucât cele două texte legale au un conținut identic.
Cât privește comunicarea efectivă a Deciziei nr.17/07.08.2008, se constată că într-adevăr la dosarul cauzei nu există o astfel de dovadă, fiind depusă doar copia deciziei și dovada expedierii prin poștă, însă conținutul acestei decizii este similar cu cel al notificării atacate, în privința căreia există dovada comunicării, astfel încât reclamanta recurentă nu poate susține că nu avea cunoștință de constatarea încetării de drept a raporturilor de serviciu.
Curtea apreciază neîntemeiate criticile recurentei privind încălcarea prevederilor art.98 aliniatul 1 litera b din Legea nr.188/1999 și ale art.41 aliniatul 6 din Legea nr.19/2000, care prevăd interdicția raporturilor de serviciu ale asiguraților care au depus cerere de pensionare, întrucât reclamanta nu a făcut dovada formulării unei astfel de cereri, textele legale invocate de către aceasta condiționând operarea interdicției de existența unei cereri de pensionare.
De asemenea, împrejurarea că reclamantei i-a fost aprobată cererea de prelungire a termenului de pensionare, nu atrage neaplicabilitatea dispozițiilor art. 98 aliniatul 1 litera d teza 1, din Legea nr. 188/1999, (care dispun că raportul de serviciu încetează de drept, la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare), întrucât prelungirea s-a făcut pe o perioadă determinată, la propunerea conducătorului instituției, potrivit art.2 din Ordinul nr.553/04.12.2002 (fila 58 dosar fond). Or, din documentul aflat la dosar (fila 51) rezultă că a fost solicitată menținerea reclamantei în funcție până la data de 27.06.2008, reclamanta având obligația de a depune în timp util cererea de pensionare, potrivit art. 1 alin.2 din același ordin.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanta recurentă sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul acesteia ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art 274 Cod procedură civilă, reclamanta recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr55/ 02.06.2009, depusă la dosar pentru acest termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 57/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie C-
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red./21.07.2009
Tehnodact / 2 ex/21.07.2009
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Belicariu Maria
