Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 97/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 97/F-CONT
Ședința publică din 24 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, potrivit Legii contenciosului administrativ, acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Rm. V,-, județul V, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI, cu sediul în B, Sector 1,- și REGISTRUL AUTO ROMÂN-. cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 391.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. 14/18.02.2009 emisă de Baroul Vâlcea - cabinet individual, consilier - juridic pentru pârâtul Ministrul Transporturilor și în baza delegației nr. 20/282/09.06.2009 și avocat pentru pârâtul Registrul Auto Român - B în baza împuternicirii avocațiale nr. 88561/09.06.2009.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată, prin anularea chitanței nr. -/11.05.2009 emisă de Primăria Municipiului Rm.V, în sumă de 45,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că la dosar s-au depus note scrise din partea pârâtului Registrul Auto Român.
Se comunică apărătorului reclamantului, o copie a notelor scrise depuse de pârâtul Registrul Auto Român.
Apărătorul reclamantului depune la dosar un set de trei acte, în dovedirea îndeplinirii procedurii prealabile.
Reprezentantul pârâtului Registrul Auto Român precizează că nu mai are alte acte de depus.
Curtea acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate în întâmpinările depuse de pârâți la dosar și asupra aspectului privind competența materială a capetelor 2, 3 și 4 din acțiune, dacă operează declinarea între dreptul public și cel privat.
Reprezentantului pârâtului Registrul Auto Român își susține excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că ordinul atacat a fost emis de Ministerul Transporturilor și și nu de. Reclamantul nu a avut calitatea de funcționar public, astfel încât acestuia nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999. El a fost numit în funcția de director general al -RA prin ordin al ministrului și a avut încheiat cu Consiliul de Administrație un contract de mandat în condițiile OUG nr.79/2008. Referitor la capetele 2 și 3 ale acțiunii, solicită admiterea excepției de necompetență materială a Curții de APEL PITEȘTI, competența aparținând Tribunalului București - Secția comercială. În ceea ce privește capătul 3, înțelege să invoce prematuritatea, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.720 Cod proc.civilă, în sensul că reclamantul avea obligația să comunice în scris pretențiile sale și temeiul legal. Această procedură prealabilă era obligatorie și în raport de dispozițiile art.13 din contractul de mandat. Cu privire la capătul 4 de acțiune, lasă la aprecierea instanței.
Având cuvântul pe excepțiile sale, reprezentantul pârâtului Ministerul Transporturilor și, invocă excepția inadmisibilității acțiunii, nefiind îndeplinite condițiile art.7 din Legea nr.554/2004. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, ordinul ministrului a fost comunicat Registrului Auto Român la data de 24 decembrie 2008, dată la care, conducerea Regiei era asigurată de reclamant. Acesta a înțeles să conteste ordinul abia la data de 23 februarie 2009, cerere prin care s-a prevalat de dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, fără a indica temeiurile de drept care au fost încălcate prin emiterea acestui act. De asemenea, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului, în ceea ce privește capetele 2 și 3 ale acțiunii, având în vedere că Hotărârea nr.1 din 23 ianuarie 2009 Registrului Auto Român nu reprezintă un act emis de Ministerul Transporturilor și, considerente pentru care acesta nu poate fi responsabil pentru legalitatea acestui înscris. Referitor la capătul 4 de acțiune, reprezentând daune morale, acestea pot fi solicitate numai ca o consecință a contractului de mandat. Cererea adresată ministrului, depusă la acest termen, prin care reclamantul solicita efectuarea unor zile din concediul de odihnă, așa cum se poate observa, are modificată luna, iar aceasta nu trebuia să fie adresată ministrului, ci Consiliului de Administrație al. Răspunzând la excepțiile invocate de, apreciază că cea privind lipsa calității procesuale pasive a este întemeiată, iar cu privire la necompetența materială a instanței pe capetele 2 și 3 ale acțiunii, lasă la apreciere.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților ca neîntemeiate. Referitor la despăgubiri, în principiu sunt datorate de ambii pârâți, întrucât, prin emiterea ordinului și încetarea contractului de mandat, reclamantul a fost prejudiciat atât material, cât și moral. De altfel, și în actul adițional la contractul de mandat se prevede faptul că, dacă revocarea directorului general intervine fără o justă cauză, acesta va fi îndreptățit la plata de daune interese din partea regiei. Solicită respingerea excepției privind inadmisibilitatea acțiunii, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.7 din Legea nr.554/2004, fiind depuse la dosar înscrisuri în acest sens. Referitor la înscrisul depus la acest termen, respectiv data formulării cererii privind efectuarea unor zile din concediul de odihnă, precizează că nu este o modificare a lunii, ci doar o accentuare a cifrei. Întrebat fiind de către instanță, arată că nu deține originalul acestui înscris. Pe apartenența la dreptul public, apreciază că se impune declinarea competenței de soluționare a punctelor 3 și 4 din acțiune raportat la cererea de la punctul 2.
Reprezentantul pârâtului Registrul Auto Român, având cuvântul asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de Ministerul Transporturilor și, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepțiilor și întreabă părțile dacă pe capătul 1 al acțiunii mai sunt probe.
Apărătorul reclamantului solicită proba cu înscrisuri și cea testimonială pentru a dovedi mediatizarea și amploarea fenomenului și proba cu expertiză contabilă, pentru calcularea daunelor materiale.
Reprezentantul pârâtului Registrul Auto Român solicită proba cu înscrisuri, pentru a face dovada că reclamantul a semnat acte, în calitate de director general, în data de 24 decembrie 2008, zi în care s-a înregistrat Ordinul nr.39/2008 la Registrul Auto Român. De asemenea, solicită proba testimonială pentru a dovedi că nu s-a produs un prejudiciu moral reclamantului. Pe probele solicitate de reclamant, prin apărător, arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Transporturilor și precizează că nu are probe de solicitat. Referitor la probele cerute de reclamant, prin apărător, arată că este de acord cu proba cu acte, dar se opune la administrarea probei cu martori și expertiză contabilă, iar cu privire la probele solicitate de pârâtul, lasă la aprecierea instanței.
Apărătorul reclamantului arată că lasă la aprecierea instanței probele solicitate de pârâtul Registrul Auto Român, însă trebuie avut în vedere că nu se poate dovedi cu martori un fapt negativ. Utilitatea expertizei rămâne și în cazul disjungerii celor două capete de cerere.
Curtea respinge probele solicitate de reclamant, prin apărător și de reprezentantul pârâtului Registrul Auto Român, cu următoarea motivare: există la dosar elemente concludente care să justifice adoptarea unei soluții pronunțate la momentul ordinului; referitor la proba cu expertiză, față de investirea instanței raportat la decizia contestată și art.12 din actul adițional la contract, instanța este în măsură să facă acest calcul, iar Codul d e procedură civilă prevede posibilitatea efectuării calculului și în faza de executare; în ceea ce privește daunele morale, există înscrisuri la dosar din care reiese modul în care s-a reflectat, cu consecințe asupra imaginii publice, fiecare din măsurile contestate; față de teza probatorie propusă, respectiv dovedirea unor fapte negative, respinge și proba testimonială.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri, acordă cuvântul pe capătul 1, 3 și 4 al acțiunii.
Apărătorul reclamantului arată că își susține acțiunea, așa cum a fost formulată, solicitând admiterea ei, cu cheltuieli de judecată. Ordinul Ministrului nr.39/24.12.2008 încalcă flagrant dispozițiile legale aplicabile în materie, denigrarea și înlăturarea din funcție a reclamantului, aducând acestuia un imens prejudiciu moral.
Reprezentantul pârâtului Ministerul Transporturilor și solicită respingerea capătului 1 din acțiune ca neîntemeiat. Ordinul Ministrului reprezintă mandatul dat de minister, directorului general pentru a conduce activitatea Registrului Auto Român, iar contractul dintre și reclamant reprezintă efectele acestui mandat. Asupra capătului de acțiune privind daunele morale, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul pârâtului Registrul Auto Român, referitor la capătul 1 din acțiune, precizează că fiind un act emis de minister, urmează să se aprecieze în funcție de apărările făcute de acesta, întrucât, așa cum a mai susținut, nu are calitatea procesuală pasivă pe acest capăt de cerere. Solicită respingerea capătului 4 din acțiune, privind acordarea daunelor morale, întrucât din motivarea în fapt a acțiunii introductive nu rezultă în nici un fel în ce constă prejudiciul moral pretins de reclamant. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 20 mai 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Transporturilor și și Registrul Auto Român pentru a se dispune anularea Ordinului nr.39 emis de primul pârât la 24 decembrie 2008, anularea Hotărârii nr.1 adoptată de cel dea-l doilea pârât la 23 ianuarie 2009 și obligarea acestora la plata de daune interese constând în sumă de 880.000 lei și premiile legale cuvenite, actualizate în raport de indexările și majorările survenite, sume cărora urmează să le fie aplicată și dobânda aferentă, precum și la plata daunelor morale în sumă de 250.000 lei.
În motivare s-a arătat că, prin Ordinul nr.39/2008 reclamantul a fost "eliberat" din funcția de Director general și Președinte al Consiliului de administrație al, fără menționarea motivelor ce au determinat această măsură.
Ca o consecință a emiterii acestui act a fost adoptată Hotărârea nr.1/2009 de Consiliu de administrație al, hotărâre prin care s-a dispus revocarea contractului de mandat nr.1060 din 14 august 2008 și actului adițional la această convenție nr.1 din 16 septembrie 2008.
Ambele măsuri nesocotesc dispozițiile art.99 din Legea nr.188/1999 și se constituie într-o încălcare a principiului stabilității funcționarilor publici.
De altfel, intenția reală a pârâților a fost cea de destituire, deci de aplicarea unei sancțiuni disciplinare, situație în care măsurile adoptate sunt nule, întrucât lipsește motivarea ce a stat la baza lor, și aceasta în condițiile în care actul administrativ a fost emis în prima zi de lucru a noului ministru, fără să existe o imagine a modului în care au fost îndeplinite sarcinile de serviciu.
Măsurile, de altfel, fac parte dintr-o tendință de mediatizare și calificare în mod jignitor a activității unor persoane și a modului în care acestea sunt retribuite.
În conformitate cu dispozițiile din contractul de mandat, în situația revocării directorului general, fără o justă cauză, acesta este îndreptățit la plata de daune interese care, în speță, trebuie calculate în funcție de cele 44 de luni care au mai rămas până la expirarea mandatului.
Pârâtele au formulat întâmpinare și cu această ocazie au fost invocate excepții.
Astfel, în întâmpinarea s-a susținut inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, motivat de nesocotirea dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, lipsa calității procesuale pasive pentru capetele doi și trei, iar sub aspectul fondului s-a subliniat natura contractuală a raporturilor dintre părți și aplicarea principiului simetriei actelor juridice în sensul că persoana care a acordat mandatul este îndreptățită și să-l retragă.
În întâmpinarea s-a invocat lipsa calității procesuale pasive determinată de faptul că nu această pârâtă a emis Ordinul nr.39/2008, necompetența instanței de contencios administrativ pentru capătul trei de acțiune, dată fiind natura comercială a acestuia, necesitatea timbrării cererilor de la punctele trei și patru și faptul că raporturile acestei pârâte cu reclamantul au fost guvernate de regulile mandatului, care poate fi revocat oricând.
În susținerea punctelor de vedere părțile au administrat proba cu înscrisuri, dovezi în raport de care se apreciază că acțiunea se impune a fi respinsă, date fiind excepțiile ridicate de părți, dar și cele puse în discuție din oficiu de către instanță.
În conformitate cu dispozițiile art.137 Cod pr.civilă, potrivit cărora instanța este datoare să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor ce pot face inutilă cercetarea fondului, urmează a fi verificate acestea în ordinea ce se apreciază că determină soluția de mai sus.
Prima excepție, asupra căreia se impune a se statua, este aceea privind natura cererii formulată de reclamant, prin care solicită anularea Hotărârii nr.1 adoptată de Registrul Auto Român la 23 ianuarie 2009, și în raport de aceasta și a pretențiilor privind daune materiale și morale ce s-ar cuveni pentru acoperirea prejudiciului încercat urmare acestui demers.
Registrul Auto Român este, potrivit HG nr.768/1991, un agent economic care s-a organizat și funcționează conform Legii nr.15/1990, lege referitoare la regiile autonome și societățile comerciale și, în concret, el este o regie, așa cum rezultă și din certificatul constatator eliberat de ORC B (fila 97).
În conformitate cu dispozițiile art.3 din Legea nr.15/1990, regiile autonome sunt persoane juridice cu autonomie economică și financiară a căror activitate este condusă de un director general numit de consiliul de administrație, cu avizul ministrului de resort (art.15).
Astfel, Regia Autonomă este un subiect de drept privat, iar conducerea sa este asigurată în condițiile art.2 din OUG nr.79/2008 de directori sau directori generali, în baza unui contract de mandat în condițiile Legii nr.31/1990.
Prin trimiterea la dispozițiile legii societăților comerciale se face implicit trimitere la mandatul comercial, așa cum este el reglementat de art.374 și următoarele din Codul d e comerț, care se completează cu prevederile în materie ale Codului civil.
Din aceste considerente, rezultă că singura concluzie ce se poate impune este aceea că Hotărârea nr.1, adoptată de consiliul de administrație al -RA la 23 ianuarie 2009, prin care s-a decis asupra componenței consiliului de administrație și asupra contractului de mandat încheiat între această regie și reclamantul este un act de natură comercială, deci care se situează în sfera dreptului privat.
-se prin această hotărâre revocarea mandatului acordat directorului general de către consiliul de administrație al, deci încetarea unui contract comercial, este neîndoielnic că actul, prin care consiliul de administrație și-a exprimat această voință, are natură comercială.
În concluzie, reținând natura de drept privat a Hotărârii nr.1/23.01.2009 se apreciază că ea nu poate fi supusă cenzurii instanței de contencios administrativ.
În măsura în care instanța este învestită într-o procedură de drept public cu cereri ce aparțin dreptului privat, soluția care se impune este aceea de a constata că pretențiile de această natură sunt inadmisibile.
Nu poate fi împărtășită opinia părților potrivit căreia se impune disjungerea și declinarea pretențiilor de natură comercială, întrucât, nu operează o asemenea dezinvestire a instanței de drept public în favoarea unei instanțe de drept privat.
Pentru toate aceste considerente urmează ca cerea de anulare a Hotărârii nr.1 emisă de -RA la 23 ianuarie 2009, ca de altfel și pretențiile de despăgubiri ce derivă din adoptarea acestei hotărâri să fie respinse ca inadmisibile.
În raport de această statuare apare ca inutilă verificarea excepțiile de netimbrare și lipsei calității procesuale pasive în raport de aceste cereri, ca de altfel a tuturor celorlalte aspecte ce privesc fondul capetelor de acțiune ce au fost apreciate ca inadmisibile.
În ceea ce privește solicitarea de anulare a Ordinului nr.39 emis de la 24 decembrie 2008 și cererile de acordare de daune materiale și morale, ca efect al actului administrativ, vor fi analizate, de asemenea, cu prioritate, excepțiile ce au făcut obiect de dezbatere.
Apare ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Registrul Auto Român, dat fiind că această pârâtă nu este emitentă a actului și nu se află într-o altă situație de natură a-i justifica legitimarea procesuală.
Excepția de inadmisibilitate invocată de către și întemeiată pe art.7 din Legea nr.554/2004 este nefondată.
Potrivit art.109 alin.2 Cod procedură civilă una din condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni în instanță poate fi, atunci când legea o prevede expres, îndeplinirea unei proceduri prealabile, cerință a cărei dovadă se atașează acțiunii.
Ordinul nr.39/2008 este un act administrativ, așa cum este el definit de art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, având valoarea avizului la care trimite art.15 din Legea nr.15/1990 și care se exprimă în regim de putere publică.
Verificarea unui asemenea act se face în condițiile Legii nr.554/2004, act normativ care prevede cerința procedurii prealabile, în art.7 menționând condițiile și termenele de realizare a acesteia.
La filele 3-4 reclamantul a depus dovada îndeplinirii procedurii prev.de art.7 din actul normativ precitat, dovadă ce se apreciază că răspunde cerințelor enunțate expres.
Nu poate fi primită susținerea, potrivit căreia plângerea prealabilă se situează în afara termenului la care se referă alin.1 și nu conține temeiurile de drept care ar fi fost încălcate prin emiterea ordinului.
Actul normativ contestat de către reclamant, împotriva căruia s-a făcut plângere prealabilă, îl privea pe acesta ca subiect de drept, așa încât, termenul de 30 zile nu se poate calcula decât de la momentul când i-a fost comunicat înscrisul destinatarului.
Susținerea că acest înscris ar fi fost înregistrat la o anumită dată la este neconcludentă, atâta vreme cât nu rezultă când s-a făcut comunicarea lui către reclamant, iar textul de lege precitat se raportează la acest moment de curgere a termenului pentru formularea plângerii prealabile.
Reținând că nu există dovada când i s-a făcut reclamantului comunicarea actului administrativ se apreciază că plângerea prealabilă este în termen.
Atunci când legiuitorul impune realizarea acestei cerințe nu a prevede și condiția ca înscrisul echivalent plângerii prealabile să aibă un anumit conținut indicându-se și temeiurile de drept. Singura cerință a textului este aceea de a se pretinde emitentului actului revocarea acestuia.
Așadar, în absența unor cerințe imperative și a unei sancțiuni pentru neîndeplinirea lor, se apreciază că susținerea este lipsită de suport.
În ceea ce privește fondul cererii de anulare a ordinului se apreciază că nu s-au dovedit aspecte de nelegalitate formală ale actului administrativ. Susținerea privind inexistența motivelor care au determinat adoptarea măsurii nu infirmă aprecierea de mai sus, întrucât actul administrativ a cărui anulare se solicită nu se supune unor astfel de cerințe. Ele se regăsesc, potrivit art.117 din Legea nr.188/1999, raportat la art.268 alin.2 din Codul muncii, printre condițiile unei decizii de eliberare din funcție, însă, reclamantul nu are calitatea de funcționar public, iar prin Ordinul nr.39/2008 nu s-a tins la încetarea unor raporturi de serviciu, ci a unui contract de mandat.
În această ordine de idei trebuie subliniat că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 și nici cele ale Codului muncii, reclamantul fiind un mandatar care își exercită atribuțiile în condițiile unui contract comercial, la încheierea și derularea căruia este nevoie de avizul ministrului de resort, aviz ce reprezintă manifestarea libertății, dar și răspunderii în coordonarea activității regiilor din subordinea ministerului.
Întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, ordinul de numire și simetric lui ordinul de eliberare dintr-o funcție ce se exercită după regulile mandatului comercial, se constituie într-o exprimare de poziție a mandantului, se apreciază că instanța nu poate cenzura o astfel de manifestare din partea ministrului.
În concluzie, se apreciază că nu sunt motive de natură să atragă anularea ordinului, așa încât primul capăt al acțiunii urmează a fi respins.
În ceea ce privește daunele pretinse urmează a se observa, pe de o parte, că daunele materiale s-au întemeiat pe obligațiile stabilite de părțile din contractul de mandat, aspect care, pentru rațiunile de mai sus, nu poate face obiect de soluționare în prezentul cadru procesual, iar pe de altă parte, daunele morale nu s-a dovedit a fi provocate de actul administrativ.
Această apreciere este susținută atât de faptul că daunele morale pot fi acordate pentru vătămări produse prin manifestări licite, iar poziția ministerului dea aprecia asupra unei anumite oportunități, apreciere ce îi este recunoscută, nu poate fi situată în plan nelicit, dar și pentru că afirmațiile denigratoare la care se face trimitere în acțiune pot constitui, eventual, ele temei pentru acoperirea unui prejudiciu de această natură.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că se impune respingerea cererii de anulare a Ordinului nr.39/2008 și a despăgubirilor materiale și morale ce ar putea decurge din adoptarea acestui act administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Rm. V,-, județul V, în privința capătului de cerere referitor la anularea Ordinului nr.39/2008, și pretențiile de despăgubiri materiale și morale pretins generate de acesta ca nefondate, față de MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI, cu sediul în B, Sector 1,-, și ca îndreptate împotriva unei persoane fără legitimare procesuală față de REGISTRUL AUTO ROMÂN-. cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 391.
Respinge ca inadmisibil capătul de acțiune privind anularea Hotărârii nr.1/2009 și cererile de despăgubiri materiale și morale pretins generate de aceasta.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
16.07.2009
Red.GC
EM/6 ex.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță
