Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 970/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 970/
Ședința publică din 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor promovate de pârâții Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,--5, sector 5, de Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B nr.1A sector 1 și de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr. 22/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul intimat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursurile sunt declarate în termenul procedural și timbrate după cum urmează:
Recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției Române și de Ministerul Administrației și Internelor, cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de câte 2,00 lei și cu timbre judiciar în valoare de 0,15 lei, iar cel declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Întrebat fiind, intimatul, declară că nu are cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Intimatul, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului, menținerea sentinței atacate, pentru considerentele expuse detaliat în întâmpinare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 22/14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dos. nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B, și s-a admis acțiunea reclamanților, formulată în contradictoriu cu, M, fiind obligați pârâții în solidar la înlăturarea pe viitor a discriminării la care au fost supuși reclamanții ca urmare a neacordării unui salariu egal cu cel al funcționarilor publici ori salariați contractuali ai statului prin acordarea majorărilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007 și până 31,03.2007, raportat la salariul fiecărui membru de sindicat din luna decembrie 2006; obligarea intimatelor la plata sumelor ce reprezintă creșterile salariale de 2% începând cu data de 01.04.2007 și până la 30.09.2007, raportat la salariul fiecărui membru de sindicat din luna martie 2007; obligarea intimatelor la plata sumelor ce reprezintă creșterile salariale de 11% începând cu 01.10.2007 și până la încetarea stării de discriminare, raportat la salariul fiecărui membru de sindicat din luna septembrie 2007;
S-a dispus de asemenea obligarea pârâților la calcularea și plata sumelor reprezentând reactualizarea drepturilor bănești solicitate începând cu data scadenței lunare a fiecărei sume și până la data executării efective a hotărârii; obligarea pârâților IGPR, IPJ M, să emită decizie și să înscrie în cărțile de muncă ale petenților drepturile solicitate; iar MFP a fost obligat să aloce fondurile necesare plății acestor despăgubiri.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, ca instanța să dispună obligarea intimatelor la plata sumelor ce reprezintă creșterile salariale așa cum au fost prezentate mai sus, și acordate reclamanților prin dispozitivul hotărârii atacate.
S-a reținut că reclamanții se află în stare de discriminare prin prisma creșterilor salariale de care aceștia nu dispun, în detrimentul celorlalte categorii - funcționari publici și salariați contractuali ai statului; fiind invocate în acest sens Directiva 2000/EL/78, art. 14 din CEDO și art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. S-a apreciat că neacordarea creșterilor salariale contravin acestor dispoziții, reclamanții fiind îndreptățiți să beneficieze de aceste drepturi bănești.
S-a apreciat că IGPR justifică calitate procesuală pasivă, dată fiind natura sa de ordonator terțiar de credite, același argument fiind reținut și cu privire la MFP.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice M, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând că Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar avea calitate procesuală în cauză în raport de disp. art. 4 din Legea nr. 500/2002, că reclamanții nu fac parte din corpul funcționarilor publici numiți în funcție pentru a le fi aplicabile creșterile salariale prevăzute de nr.OG 10/2007.
A declarat, de asemenea recurs și, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât reclamanții nu sunt angajații; că reclamanții sunt funcționari publici, cu statut special nefiindu-le aplicabile dispozițiile privind majorările salariale și cu atât mai puțin fiind așadar vorba de vreo discriminare a acestora în raport de celelalte categorii de funcționari publici.
A declarat recurs și, invocând din nou excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată de Decizia nr. 819/2008 a Curții Constituționale; că în raport de statutul special al acestora reclamanții nu sunt îndreptățiți să beneficieze de majorările salariale acordate pentru anumite categorii de salariați bugetari.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în temeiul principiului devolutiv al recursului prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește susținerea potrivit căreia Curtea Constituțională ar fi tranșat chestiunea constituționalității discriminării salariale, potrivit deciziei nr. 819/2008 a acestei instanțe constituționale, instanța constată că nu este fondată, astfel că nu o va primi, urmând să cerceteze recursul pe fondul acțiunii deduse judecății.
Astfel, într-adevăr, decizia mai sus citată, prevede textual că "prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Din analiza dispoziției Curții Constituționale comparativ cu solicitarea principală formulată de reclamanți, instanța constată în fapt că decizia nr. 819/2008 a Curții nu este aplicabilă în cazul de față.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitataplicarea unor texte de lege,invocând o pretinsă discriminare a membrilor de sindicat în raport cu alte categorii profesionale bugetare.
Or, decizia citată are în vedereanularea sau refuzul aplicării, de către instanță, a unui text de lege, situații evident diferite de cea invocată de reclamanți. Cu alte cuvinte, decizia nr. 819/2008 nu poate fi interpretată decât ca fiind de strictă aplicare, cu privire doar la situațiile și faptele juridice pe care aceasta le are în vedere, nefiind permisă o translatare a acestei decizii și în raport cu alte situații sau fapte juridice. Ca atare, nereferindu-se și la aplicarea unor texte de lege, pe care instanța ar urma să le facă în urma aplicării criteriilor discriminării directe sau indirecte, evident că decizia nu se aplică în speța de față în raport cu solicitarea reclamanților.
Așadar, urmează ca instanța să verifice argumentele părților pe fondul cauzei, strict referitor la capetele de cerere invocate în acțiunea introductivă.
Ordonanța de Guvern nr. 10/2007, ce are ca obiect anumite creșteri procentuale salariale, circumscrie chiar din titlul său sfera de aplicare, respectiv categoriile profesionale cărora urmează să li se aplice aceste creșteri salariale procentuale.
În acest sens, OG10/2007 precizează că aceste creșteri salariale se vor acorda personalului bugetar salarizat potrivit OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexele nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așadar, legiuitorul a enumerat expres care sunt categoriile profesionale, bugetare, cărora li se aplică OG10/2007. Astfel, OUG24/2000, la care face trimitere OG10/2007, are în vedere personalul contractual din sectorul bugetar, sferă din care nu fac parte membrii de sindicat ai recurentului, dimpotrivă, membrii de sindicat sunt numiți în funcție, iar salarizarea acestora, evident, este reglementată printr-un alt act normativ, respectiv OG38/2003.
De asemenea, personalul salarizat anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 cuprinde categoriile de personal bugetar anume specificate, respectiv personalul din cadrul organelor autorității publice, alese în funcție potrivit prevederilor Constituției, și persoanele din cadrul organelor autorității publice, numite în funcție potrivit legii (Anexa II), precum și funcțiile asimilate cu funcții de demnitate publică (Anexa III).
Din simpla lectură a categoriilor de personal bugetare din Anexele II și III rezultă că din nici o categorie enumerată expres de legiuitor și în acest act normativ (anexele II și III din Legea nr. 154/1998) nu se referă la categoria de personal bugetară din care fac parte membrii de sindicat.
Or, interpretarea nu poate fi decât una strictă, în sensul în care legiuitorul a prevăzut expres categoriile bugetare cărora li se aplică dispozițiile nr.OG 10/2007. Concluzia, din acest punct de vedere, este una firească: nefăcând parte din categoriile bugetare prevăzute de OG10/2007, acest act normativ și, implicit, sporurile procentuale prevăzute de el, nu se aplică membrilor de sindicat.
Un alt argument invocat de recurent este cel al discriminării, în sensul în care prin acordarea unor astfel de sporuri procentuale doar unor categorii de personal bugetare, s-ar crea o situație de discriminare a membrilor de sindicat în raport cu aceste ultime categorii de personal, situație prevăzută de dispozițiile OG137/2000 rep.
OG nr. 137/2000 rep. consacră două tipuri de discriminare, una directă (art. 2 alin.1 - ", prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice") și una indirectă (art. 2 alin. 3 - " Sunt discriminatorii, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare"). În raport cu circumscrierea celor două tipuri de discriminare, instanța este obligată a stabili dacă există discriminarea invocată de intimat.
În cazul de față, recurenții au invocat de fapt discriminarea indirectă, astfel cum este ea circumscrisă de art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000 rep.
Astfel, instanța va analiza existența condițiilor indicate de acest text de lege, și anume: 1. existența unei deosebiri, excluderi, restricții sau preferințe; 2. existența unei prevederi, ori a unui criteriu sau practici neutre, care să ducă la dezavantajarea unei persoane; 3. aceste prevederi, criterii sau practici să nu fie justificat de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop să nu fie nici adecvate, nici necesare; 4. în fine, această situație să fi avut ca și scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, pentru eventuala reținere a existenței discriminării privind pe membrii de sindicat reprezentați de intimat.
Trebuie precizat că existența acestor condiții, pentru a putea fi constată presupusa discriminare indirectă, sunt cumulative, în sensul în care cel puțin una dintre condiții nu ar fi îndeplinită, atunci nu poate fi vorba de acest tip de discriminare.
În ce privește prima condiție, este evident că suntem în prezența unei deosebiri, a unei preferințe operate de legiuitor, astfel cum s-a arătat mai sus prin invocarea actelor normative specifice unor categorii de personal bugetare. Așadar, prima condiție este îndeplinită.
Cea de a doua condiție, respectiv cea a existenței unei prevederi care, cel puțin aparent, ar trebui să aducă un dezavantaj persoanelor membre de sindicat, instanța constată că prevederile legislative operate de OG10/2007 se constituie, în sine, ca o practică neutră care ar putea duce la dezavantajarea membrilor de sindicat în raport cu celelalte categorii de personal bugetare prevăzute de acest act normativ.
Însă, cea de a treia condiție, astfel cum a fost ea relevată mai sus, nu este îndeplinită. Astfel, este observat că scopul legitim urmărit de legiuitor, în ce privește categoriile de personal bugetare prevăzute de OG10/2007, este tocmai faptul că membrii de sindicat, beneficiază de un act normativ special, care nu privește alte categorii de personal bugetare. Evident că, din această perspectivă, legiuitorul, ținând cont tocmai de statutul diferit al categoriile de personal bugetare în discuție, de salarizarea lor diferită, a avut în vedere, din motive de oportunitate (motive pe care instanța nu le poate cenzura în niciun fel), ca acele creșteri salariale procentuale să se refere doar la anumite categorii salariale bugetare. Argumentul simplu că toți bugetarii ar trebui să profite de aceste cote de creștere salarială, nu se poate constitui într-un temei suficient de a aprecia că prevederile OG10/2007 nu au un scop legitim, tocmai pentru că legiuitorul, din rațiuni de oportunitate, a apreciat că doar aceste categorii pot beneficia de aceste sporuri salariale, cu atât mai mult cu cât membrii de sindicat sunt salariați diferit de aceste categorii profesionale bugetare, fapt ce întărește concluzia instanței că această condiție nu este îndeplinită.
Pe cale de consecință, pentru toate argumentele de mai sus, instanța în baza art. 312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursurile promovate în cauză, urmând a modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,--5, sector 5, Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgu-M--3, județul M, împotriva sentinței nr.22/14.01.2009 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosar nr-.
Modifică hotărârea atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, Făgăraș,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
8 exp./05.11.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
