Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 974/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.974
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06 04 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei Victor
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B, recurentul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și de recurentul pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr.2977/06 11 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului B prin consilier juridic cu delegație la fila 28, recurentul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la fila 27 dosar, lipsă fiind recurentul pârât și intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prin reprezentanți având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului B prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea sporului de 30% pe perioada 14.02.2005-31.03.2006, având în vedere adeverința depusă la fila 29 dosar și Deciziile Curții Constituționale nr.819/2008, 820/2008 și 821/2008.
Recurentul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic, solicită admiterea recursului său, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii excepțiilor invocate și a respingerii cererii de chemare în garanție, ca inadmisibilă.
Pe fond, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, pentru considerentele din motivele de recurs.
În ce privește recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, pune concluzii de admitere a recursului.
Curtea reține cauza spre soluționare pe cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și pe recursurile declarate.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.2977/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX- Contencios Administrativ și Fiscal s-a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale de Poliție Municipiul B, s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta în contradictoriu cu și, obligă pe pârâții și să plătească reclamantei sporul de fidelitate pe anul 2005, s-a admis excepția tardivității cererii la plata sporului de 30% pe perioada 1.09.2002-14.02.2005, s-a respins această cerere pe perioada menționată ca tardivă, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei sporul de 30% pe perioada 14.02.2005-31.12.2007, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul împotriva chematului în garanție -, obligă - să vireze sumele necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că față de faptul că este în imposibilitate de a executa obligația stabilită în sarcina sa în cazul admiterii prezentei acțiuni, dacă - nu alocă sumele necesare, astfel că s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a -.
S-a respins în temeiul art.60 excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, deoarece - are competența de a gestiona bugetul de stat în baza HG 386/2007 și OG 22/2002.
A mai reținut tribunalul că dreptul al prima de concediu și sporul de fidelitate constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental dreptului la muncă, acest drept neputând fi respins în mod discriminatoriu. Normele legale de suspendare contravin disp.art.16 alin.1 din Constituție precum și art.15 alin.1 din Constituție, deoarece aceste norme legal sunt retroactive, suspendând un drept câștigat sub imperiul OG 38/2003.
Tribunalul a apreciat că există o discriminare între polițiștii judiciari din cadrul NA și cei din cadrul altor servicii, câtă vreme atribuțiilor lor sunt asemănătoare.
În privința sporului de 30% pe perioada 1.09.2002-14.02.2005 s-a constatat tardivitatea formulării cererii, deoarece termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acest spor.
S-a respins excepția lipsei procesuale pasive a în privința cererii de acordare a sporului de 30%, deoarece raportul de muncă s-a stabilit cu această pârâtă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Direcția Generală de Poliție a Municipiului B în motivarea recursului său a arătat că reclamanta nu a făcut dovada potrivit disp.art.1169 civ. că este ofițer de poliție judiciară, angajat al instituției pârâte și că a desfășurat activități specifice în cadrul structurilor acestei unități.
Disp.art.28 alin.4 din OUG 43/2002 invocate de instanța de fond în motivarea hotărârii prevedeau ca ofițerii de poliție judiciară detașați la Parchetul Național Anticorupție să primească pentru specialitatea de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din solda lunară. Aceste dispoziții au fost în vigoare până la data 7.04.2006 când au fost abrogate prin OUG 27/2006.
Întrucât de acest spor beneficia numai o categorie de ofițeri de poliție judiciară, respectiv cei detașați la NA, nu era în măsură să acorde în perioada menționată sporul de 30% ofițerilor de poliție judiciară încadrați la autoritatea pârâtă.
Arată recurenta cu privire la aspectul discriminatoriu menționat în sentința civilă nr.2977/6.11.2008, că această situație a fost prevăzută de OUG 43/2002 și nu stabilită de.
Acordarea sporului de 30% în perioada 1.09.2002-7.04.2006 numai unei anumite categorii de ofițeri de poliție judiciară, respectiv cei detașați la NA, a fost o măsură justă, având în vedere infracțiunile care intră în competența Parchetului Național Anticorupție, fiind vorba de o categorie aparte de infracțiuni, de o gravitate mult mai mare, ceea ce atrage o răspundere și o anumită presiune psihologică.
În sfârșit, arată recurenta că Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a pronunțat hotărârile nr.271/2007, 418/2007, 419/2007, stabilind că în astfel de cazuri nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu.
De asemenea s-au invocat deciziile Curții Constituționale nr.818, 819,820,821, precum și practică judiciară.
Recurentul - a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, întemeind recursul pe disp.art.304 pct.9, 3041pr.civ.
S-a arătat că hotărârea primei instanțe este nemotivată și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (motiv prev.de art.304 pct.7 și 9 pr.civ.)
Reținând că instituția recurentă are competența de a gestiona bugetul de stat în baza HG 386/2007 și a OG 22/2002, de a propune măsuri pentru suplimentarea fondurilor alocate unui minister pentru plata unor drepturi salariale, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că - nu are încheiate nici un fel de raporturi juridice sau de altă natură obligațională nici cu reclamantul și nici cu pârâtul care să justifice chemarea în garanție a -.
Neacordarea de către ordonatorii principali de credite care potrivit legii elaborează propriile lor bugete, a drepturilor salariale cuvenite celor care lucrează în instituțiile finanțate de la bugetul de stat, nu poate atrage răspunderea -.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor invocă în acest context excepția calității sale pasive, arătând că printre atribuțiile sale nu se numără și aceea de a aloca și vira fonduri din bugetul de stat, ci doar legate de întocmirea proiectelor de legi pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Se mai arată de recurent că potrivit disp.Lg.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, se stabilește pe de o parte că nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Pârâtul a formulat recurs, criticând sentința de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Instanța de fond a ignorat dispozițiile legale în vigoare și s-a substituit Curții Constituționale, singura autoritate în măsură a se pronunța cu privire la oportunitatea, legalitatea sau constituționalitatea unui act normativ și în același timp Parlamentului României, singurul abilitat în sensul emiterii unor reglementări legale.
Instanța de fond constatând că a fost creată o situație discriminatorie prin lacunele actului normativ invocat, adaugă la lege o altă categorie de personal care să beneficieze de acordarea dreptului menționat, deși intimata reclamantă nu a îndeplinit condiția de polițist detașat în cadrul NA.
S-a mai arătat că în cazul de față nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la art.2 alin.1 din OG 137/2000.
Se arată că în ceea ce privește acordarea sporului la salariu numai unor dintre ofițerii și agenții de poliție judiciară, criteriul de selecție este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care instituie acest drept, unde se stipulează că se acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul NA.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la NA are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura, respectiv parchetul de pe lângă ICCJ, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție ca și specificul acestor activități.
A mai invocat recurentul decizia Curții Constituționale nr.697/20.12.2005 și hotărârile nr.419,418,271/2007, hotărârea nr.164/2008.
Cererea de recurs se întemeiază pe prev.art.304 pct.4 și 9 pr.civ.
Analizând cererile de recurs, Curtea constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele motive:
În ceea ce privește sporul de 30% pentru perioada 14.02.-31.03.2006, instanța de fond a găsit întemeiată această cerere în baza art.28 alin.4 din OUG 43/2002.
Potrivit art.28 alin.4 din OUG 43/2002, ofițerii de poliție judiciară detașați la Parchetul Național Anticorupție, primeau pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din solda lunară.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamanta intimată nu a avut în această perioadă calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare și și-a desfășurat activitatea în cadrul sectorului 5 poliție în profilul - secretariat și evidență operativă (fila 29 ds.recurs).
Se observă prin urmare că reclamanta intimată nu îndeplinea condiția de ofițer de poliție judiciară detașat la NA și de asemenea că activitatea desfășurată de aceasta nu se încadra în infracțiunile prev.de art.13 din OUG 43/2002 care intră în competența Parchetului Național Anticorupție - respectiv Direcția Națională Anticorupție.
Din alt punct de vedere, Curtea observă că instanța de fond constatând că a fost creată o situație discriminatorie prin actul normativ invocat, a adăugat la lege o altă categorie de personal, aceea a reclamantei, a cărei salarizare se face potrivit normelor cuprinse în OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, și nici deci nicidecum prev.OUG 43/2002.
În mod eronat instanța de fond a constatat că reclamantei nu-i este recunoscut un drept recunoscut de lege, în speță fiind vorba de două categorii de politiști, din care doar polițiștilor ofițerilor și agenților de poliție judiciară detașați la NA, le este acordat potrivit art.28 alin.5 din OUG 43/2002, un spor la salariu de 30% "pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Potrivit celor stabilite prin decizia Curții Constituționale nr.819/3.07.2008, prev.art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2001 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Constatând existența unei discriminări în sensul art.2 din OUG 137/2000 și lărgind sfera de aplicare a prev.art.28 alin.4 din OUG 43/2002, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, a interpretat și a aplicat greșit legea, motiv care cade sub incidența art.304 pct.4 și 9 pr.civ.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție și respectiv recursul -, Curtea constată că acesta nu are calitate procesuală pasivă într-o acțiune care vizează plata unor drepturi salariale ale reclamantei intimate de către autoritatea angajatoare.
Astfel, se constată că nu există o dispoziție legală care să oblige recurentul - să vireze sumele necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.60 pr.civ.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și ținând cont de prioritățile stabilite de guvern.
În conf.cu disp.art.3 alin.1 lit.a pct.1 din HG 386/2007, - elaborează proiectului bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetar de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
În acest context este ordonator principal de credite pentru reclamantă și potrivit art.4 alin.1 din OG 22/2002 are obligația să dispună toate măsurile ce se impun inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Este pertinentă susținerea recurentului - potrivit căreia în conformitate cu disp.Lg.500/2002 privind finanțele publice, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art.25 din OUG 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, ordonatorii principali de credite au fost abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuire de sume pe tot parcursul anului.
În consecință, față de cele reținute mai sus, în conf.cu prev.art.304 pct.4 și 9 pr.civ. se vor admite recursurile, se va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că, se va respinge capătul de cerere privind sporul de 30% din salariul de bază.
Se va respinge cererea de chemare în garanție a -.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B, recurentul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și de recurentul pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr.2977/06 11 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că
Respinge capătul de cerere privind sporul de 30% din salariul de bază.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 6.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.VR GREFIER
-/2ex.
26.05.2009
Tr.-9
Jud.
Președinte:Grecu GheorgheJudecători:Grecu Gheorghe, Voicu Rodica, Hortolomei Victor
