Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 976/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 976
Ședința publică de la 14 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE și JUSTIȚIE, împotriva sentinței nr. 94 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal au lipsit recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, intimații reclamanți, și intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302. și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimații reclamanți au depus certificat de grefă eliberat în dosarul nr- al Curții de APEL CRAIOVA cauză cu același obiect, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
S-a referit că recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.94 din 24.01.2008 a Tribunalul Mehedinția fost admisă acțiunea reclamanților, și împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ la plata drepturilor salariale restante pe perioada 1 noiembrie 2004 - 1 noiembrie 2007, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, reprezentând diferențe salariu pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico financiar și administrativ al ÎCCJ și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico financiar și administrativ ale celorlalte instanțe judecătorești și a respins cererea de acordare pentru viitor.
Totodată, a fost respinsă cererea de chemare în garanție față de Ministerul Economiei și Finanțelor și CNCD.
În motivare s-a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, fiind salarizați potrivit OUG 82/2004.
Potrivit art. 125 - 128 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, organizarea și funcționarea departamentelor economico financiare, administrative din cadrul instanțelor judecătorești este uniformă pentru tribunale, curți de apel și ICCJ, salarizarea funcționarilor din respectivele departamente este diferită.
Funcționarii publici din cadrul ICCJ sunt salarizați conform anexei 1 OUG 82/2004, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentelor aparținând tribunalelor si curților de apel, sunt salarizați la un nivel inferior potrivit anexei 3 actului normativ menționat.
Această situație s-a perpetuat prin OUG 92/2004 pentru anul 2005, OUG 2/2006 și OG 6/2007, instanța reținând că diferențierea privind salarizarea funcționarilor publici din departamentele în cauza, este inechitabila și discriminatorie.
Prin acest mod de salarizare se încalcă dispoz. art. 6 alin.2 din Codul Muncii care stipulează că pentru toți salariații se garantează o retribuție egală pentru o munca si pregătire profesională egala.
Sistemul respectiv de salarizare diferențiată este în contradicție si cu normele comunitare în materia raporturilor de munca și a drepturilor salariale consacrate din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, practica în materia Curții Europene a Drepturilor Omului, norme care, potrivit art. 20 din Constituția României, trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
În sensul considerentelor exprimate mai sus s-a pronunțat si Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea 262/2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 29.02.2008 pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că hotărârea este nelegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, apreciindu-se că potrivit dispoz. art. 7 din OG 137/20002, competentă era instanța de drept comun, iar acțiunea trebuia timbrată la valoare.
Al doilea motiv de recurs îl reprezintă faptul că hotărârea a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești întrucât instanța de fond, adăugând la lege, a creat un nou sistem de salarizare a funcționarilor publici.
Pe de altă parte, fiind vorba de un litigiu soluționat în baza legii contenciosului administrativ, reclamanții erau obligați ca, înainte de introducerea acțiunii, să îndeplinească procedura prealabilă.
S-a mai arătat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Cât privește fondul cauzei, se arată că între funcționarii publici din cadrul parchetului instanței supreme și funcționarii publici din cadrul celorlalte parchete, nu sunt situații comparabile, deoarece situația nu trebuie analizată doar prin prisma calității de funcționar public (manager economic), ci din punctul de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestuia, responsabilitățile funcției. Situațiile diferite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ce nu semnifică uniformitate.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 299, art. 304 pct. 3, 4 și 9 și art. 3041Cod pr. civilă.
La 13.05.2008 reclamanții -intimați au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
La dosar au fost depuse, în copie, certificat de grefă din dosarul nr- al Curții de APEL CRAIOVA și extras din Legea nr. 97/2008.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, aceasta revine secției de contencios administrativ și nu aparține instanței de drept comun (judecătoria), cum se susține prin primul motiv de recurs, deoarece, conform dispoz. art. 109 din Legea 188/1999 republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
Competența materială a instanței de contencios administrativ nu atrage aplicarea automată a dispoz. Legii 554/2004, acțiunea fiind formulată în baza OG 137/2000.
În situația în care legiuitorul ar fi înțeles să fie aplicabile dispoz. Legii nr. 554/2004, ar fi introdus in textul legii și sintagma "în condițiile Legii nr. 554/2004" cum s-a procedat în alte cazuri. În consecință, nici procedura prealabilă prevăzută de același act normativ, nu era obligatorie a fi îndeplinită în cauza de față.
Nu se pune nici problema timbrării la valoare a pretențiilor solicitate, acțiunile formulate în baza OG 137/2000, art. 21, fiind scutite de plata taxei de timbru.
Cât privește fondul cauzei, așa cum corect a reținut prima instanță salarizarea reclamanților s-a făcut conform dispozițiilor OUG nr.82/2004, OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007, stabilindu-se o salarizare diferită pentru funcționarii publici ce funcționează în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al ÎCCJ în raport cu funcționarii publici, ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.
Deși legiuitorul a stabilit condiții de lucru și atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din cadrul departamentului economico - financiar, administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, atribuțiile având același conținut, totuși salarizarea s-a efectuat în baza unor anexe diferite ale OUG nr.82/2004, permițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate. S-a creat astfel, un tratament diferențiat între aceste categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar, care a fost perpetuat și în anii următori, în baza OUG nr.32/2005, OUG nr.2/2006 și OUG nr.6/2007.
Acest tratament privind stabilirea grilei de salarizare pe anexe diferite a determinat situații inechitabile și discriminatorii referitoare la salarizare, fapte constatate prin Hotărârea nr.262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Susținerile recurentului prin care se arată că instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că și-ar fi arogat atribuții de legiferare nu pot fi reținute de C, deoarece atunci când instanța de judecată constată că o lege încalcă dispozițiile constituționale și prevederile reglementărilor internaționale, are obligația de a restabili supremația legii, egalitatea cetățenilor în fața legii și să impună autorităților publice respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor ocrotite prin legislația internă și internațională.
Faptele de discriminare sunt combătute și interzise de art.7 alin.1 lit.b din Decretul nr.212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, dar și prin Carta Socială Europeană Revizuită adoptată la Strasbourg la 1 mai 1906, ratificată de România prin Legea nr.74/1999 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1958.
Toate aceste acte normative ocrotesc dreptul la muncă și la asigurarea unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, excluzând discriminarea, astfel că în baza art.20 din Constituția României republicată, Curtea va avea în vedere, cu prioritate, aceste reglementări internaționale.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază recursul Ministerului Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ împotriva sentinței nr.94/24.01.2008 a Tribunalului Mehedinți nefondat, urmând ca, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE și JUSTIȚIE, împotriva sentinței nr. 94 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. SL
Ex.2//10.06.2008
Jud. fond S
A
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
