Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 985/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 985/
Ședința publică din 13 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor promovate de PRIMARUL MUNICIPIULUI M C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI M-C, de intervenienții în nume propriu, împotriva sentinței civile nr. 1313 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 6 2008, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizia, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 13 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1313 din 19 iunie 2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de Primarul municipiului M C, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Primarul municipiului M C și de către Consiliului Local M C, a admis acțiunea reclamanților, E, reka, toți cu domiciliul ales în M C,-, județul H, reprezentanți de președintele Sindicatului Liber al Salariaților Primăriei municipiului M C, precum și cererile de intervenție în nume propriu formulată de către intervenientele și, formulată în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului M C și Consiliul Loc al al municipiului M C, obligându-i pe cei doi pârâți să le aloce reclamanților și celor două interveniente sporul de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază al fiecărui reclamant, începând cu data de 1 august 2003 și în continuare, cât timp reclamanții vor îndeplini calitatea de salariați ai pârâților, actualizat conform indicelui de inflație la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre, instanța a respins cererile de intervenție în nume propriu formulate de Primarul municipiului MCS., viceprimarul municipiului M C, precum și de viceprimarul municipiului M C,.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții și cele două interveniente au motivat cererile lor prin faptul că, în conformitate cu prevederile art. 9.2 și 31.1 din Ordinul MAI nr. 406/2003, indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar obligația de acordare a indemnizațiilor rezultă și din prevederile art. 47 din Legea nr. 138/1999 coroborate cu art. 13 din aceeași lege.
Soluționând excepțiile invocate, instanța a avut în vedere faptul că reclamanții sunt membrii sindicatului cuprinși în tabelul anexat și sunt salariați în cadrul aparatului de specialitate a primarului, astfel că au calitate procesuală activă. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților, instanța a reținut că reclamanții au înțeles să cheme în judecată instituția primarului ca ordonator principal de credite și nicidecum pe primar ca persoană fizică, iar Consiliul local are calitate procesuală pasivă deoarece el este cel care aprobă la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, contul de încheiere a exercițiului bugetar, conform prevederilor art. 38 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 modificată și completată prin Legea nr. 286/2006.
Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că, în sensul dat de art. 31 pct. 1 din Ordinul MI nr. 275/2002, completarea Ordinului nr. 496/2003 îi vizează și pe reclamanți care își desfășoară activitatea ca personal civil în cadrul primăriei M C, desprinzându-se astfel ideea că prin Ordinul 496/2003, a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 138/1999, să fie cuprins și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul activităților publice.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de Primarul municipiului M C, Consiliul Local al municipiului M C și intervenienții, și.
Recurentul Primarul municipiului MCa solicitat modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamanților, deoarece, în primul rând în calitatea sa de primar reprezintă doar unitatea administrativ teritorială și nu poate sta în judecată în nume propriu, cu atât mai puțin să fie obligat la plata unor sporuri către reclamanți, iar pe fondul cauzei, a precizat că Legea nr. 138/1999 și Ordinul nr. 496/2003 nu sunt de natură să confere statutul reclamanților de beneficiari ai sporului de dispozitiv, considerând că sporul este acordat personalului militar și civil care își desfășoară activitatea într-un anumit cadru, cu explicația că sunt vizați și cei care își desfășoară activitatea ca personal civil în sensul dat de art. 31 pct. 1 din Ordinul 275/2002 în domeniul activității publice. S-a subliniat că OUG nr. 24/2000 este legea care se aplică la cele două mari categorii de personal și anume: personalul contractual din sectorul bugetar și personalul care ocupă funcții de demnitate publică, categorie de personal din care fac parte și reclamanții. S-a învederat că sporul de dispozitiv reglementat de Legea nr. 138/1999 nu este prevăzut în legea salarizării personalului din instituțiile și autoritățile publice.
La rândul său, recurentul Consiliul local al municipiului MCa susținut lipsa calității sale procesuale pasive, în esență relevând că nu au competența în domeniul organizării și funcționării aparatului de specialitate al primarului, aparat din care fac parte și reclamanții, că atribuțiile legate de raporturile de muncă ale reclamanților cad în competența primarului. În concluzie, recurentul a arătat că partea obligată la plata sporului de dispozitiv către reclamanți poate fi numai Municipiul M C și nicidecum Consiliul Local.
Pe fondul cauzei, motivarea recursului coincide cu motivarea invocată de recurentul Primarul municipiului M C, în susținerea ideii că reclamanților nu li se cuvine sporul de dispozitiv solicitat.
Recurenții intervenienți au solicitat modificarea hotărârii primei instanțe, motivând că, urmare a modificărilor de structură la nivelul administrației publice generate de reorganizarea Guvernului în cursul anului 2003 - prin unificarea Ministerului Administrației cu Ministerul d e Interne, prin ordinul nr. 496/2003 se uniformează sistemul de acordare a veniturilor salariale pentru personalul ce-și desfășoară activitatea în subordinea și/sau coordonarea acestui minister. Intervenienții recurenți au considerat că indemnizația de dispozitiv se cuvine și salariaților civili din administrația publică locală, pentru a se asigura egalitatea de tratament economic pentru toți salariații din cadrul acestei autorități.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor formulate de Primarul municipiului M C și Consiliul Local al municipiului M C, în esență redând detaliat argumentele invocate în susținerea cererii lor legată de aplicarea Ordinului nr. 496/2003, în completarea Ordinului nr.275/2002. S-a mai precizat că personalul contractual din cadrul Primăriei municipiului M C, în baza sentinței civile nr. 92 din 23 ianuarie 2008 Tribunalului Harghita, irevocabilă prin decizia nr. 522 din 23 aprilie 2008, primește sporul de dispozitiv. În plus, Primarul municipiului MCa dispus ca începând cu 1 ianuarie 2008 toți angajații Primăriei să beneficieze de sporul de dispozitiv, prin urmare acest drept a fost recunoscut.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că s-a dat o corectă dezlegare excepțiilor invocate, calitatea procesuală pasivă a Primarului fiind conferită de calitatea lui de ordonator principal de credite, iar a Consiliului local prin atribuțiile de ordin economico-financiar bugetar conferită de Legea nr. 215/2001 republicată. În ceea ce-i privește pe reclamanți, la fel prima instanță corect a reținut că statutul lor de salariați reprezentați prin Sindicat în cadrul administrației publice locale, le conferă calitatea procesuală activă de a solicita un pretins drept salarial.
Pe fondul cauzei, recursurile Primarului municipiului M C și a Consiliului local al municipiului MCs unt fondate, deoarece reclamanții nu se află în categoria profesională cărora li se adresează ordinul invocat, chiar și după completare. Simpla unificare administrativă a celor două ministere nu constituie un argument viabil. Ordinul nr. 496/2003 nu îi privește și pe funcționarii publici și personalul contractual din cadrul administrației publice locale iar prin dispozițiile Legii nr. 138/1999 s-a avut în vedere de legiuitor ca sfera salariaților și drepturile salariale reglementate să cuprindă doar angajații din ministere și instituțiile centrale. Fiind un ordin emis în executarea unei legi, nici Ordinul nr. 496/2003 nu poate fi considerat ca o completare a primului și care să depășească sfera persoanelor vizate de însăși legea în executarea căreia s-a emis Ordinul prin care s-a reglementat sporul de dispozitiv. În consecință, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, iar împrejurarea că Primarul municipiului MCa dispus acordarea sporului de dispozitiv, nu este în măsură să determine instanța să acorde sporul de dispozitiv practic prin adăugarea la lege. Este adevărat că la nivelul instanțelor practica este neunitară, dar, în cadrul demersurilor de unificare a practicii judiciare, opinia apreciată a fi întemeiată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal B, este aceea că administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor, primăria este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale iar neacordarea sporului de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI nr. 406/2003. Relevant este că, prevederile Legii nr. 138/1999 se adresează strict categoriilor de personal prevăzute expres la art. 1.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă vor fi admise recursurile formulate de Primarul municipiului M C și Consiliul Local al municipiului M C, hotărârea urmând a fi modificată în sensul respingerii acțiunii reclamanților și ale celor două interveniente, iar recursurile formulate de intervenienții recurenți, și, de asemenea, vor fi respinse, nefiind din aceleași motive justificată acordarea sporului de dispozitiv și față de ei. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Primarul municipiului MCp recum și recursul formulat de Consiliul Local al municipiului M C, împotriva sentinței civile nr. 1313 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților și alții, privind obligarea pârâților Primarul municipiului M C și Consiliul Loc al al municipiului M C la plata sporului de dispozitiv.
Respinge recursurile formulate de intervenienții, și, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
pentru, fiind în
concediu medical, semnează
Prim--grefier,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-16.12.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
