Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 985/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 08.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 985
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Duma Diana
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtului recurent Ministerul Justiției și garantul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin T împotriva sentinței civile nr. 184/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâta intervenientă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea garantului recurent și și în reprezentarea intimatelor, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul garantului recurent, solicită admiterea recursurilor și consideră că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă.
Reprezentantele reclamantei intimate solicită respingerea recursurilor, conform concluziilor scrise și menținerea hotărârii atacate iar cu privire la calitatea procesuală pasivă a garantului Ministerul Finanțelor Publice, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții și depune la dosar practică judiciară.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.12.2007, pe rolul Tribunalului T, a fost înregistrată sub nr- acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Timiș, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Ministerul Justiției și cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin care au solicitat obligarea în solitar a pârâților la plata actualizată la zi cu rata inflației, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu luna decembrie 2004 și până la data de 01.02.2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr. 8/2007 ( și OG nr. 6/2007), abrogându-se, astfel dispozițiile Legii nr. 50/1996, pârâtul Tribunalul Timiș, prin Serviciul Personal să facă mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 184/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI și chemata în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, si intervenienta, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL TIMIȘOARA si TRIBUNALUL T și chemata în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin DGFP
Au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA si TRIBUNALUL în solidar, la plata către fiecare reclamant, a drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariu de bază brut lunar, începând cu luna decembrie 2004 și până la data de 01.02.2007.
A obligat pârâții Tribunalul Timiș să facă mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
În motivarea hotărârii atacate se reține în esență, următoarele:
Art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Reclamanții au formulat acțiunea în calitate de angajați în cadrul autorității judecătorești.
Art. 40 din OUG nr. 92/10.11.2004 prevede că funcționarii publici beneficiază de sporuri sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008, pronunțată în dosar nr. 5/2008, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, că personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv, la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizia este obligatorie; prin urmare, acțiunea reclamanților a fost admisă, cu consecința obligării pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA si TRIBUNALUL în solidar, la plata către fiecare reclamant, a drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariu de bază brut lunar, începând cu luna decembrie 2004 și până la data de 01.02.2007, iar pârâtul Tribunalul Timiș va face mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
Văzând toate cele prezentate supra în considerentele de față s-a admis acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtului Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâta Tas olicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul rejudecării cauzei sub toate aspectele și în principal, pe cale de excepție, constatarea lipsei calității procesuale pasive ca pârât sau ca și chemat în garanție a Ministerul Finanțelor Publice B, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca vădit nelegală și neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că sentința pronunțată de prima instanță a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Având în vedere că sentința nu a fost dată cu drept de apel solicită să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304.pr.civ. și să judece cauza spre toate aspectele în conformitate cu prevederile art. 3041.pr.civ. În principal pe calea excepției susțin că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice care pârât sau ca și chemat în garanție, deoarece între reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice nu există absolut nici o relație de serviciu sau de muncă.
în judecată ca pârât a Ministerului Finanțelor Publice este cel puțin inutilă sau chiar și nelegală, fiind simularea situației absurde și ridicole în care un angajat reclamant într-un litigiu de muncă de drept comun având și implicații financiare de natura salarială, ar chema în judecată pe lângă societatea comercială angajatoare, pentru o pretinsă și inutilă opozabilitate, și toate băncile la care respectiva societate comercială își are deschise conturile bancare.
Pe de altă parte cât privește Ministerul Finanțelor Publice, acesta nu trebuie confundat cu Statul Român sau bugetul de stat.
Mai arată că Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite bugetare, iar executarea în orice alt mod a acestor obligații de plată din alte credite bugetare decât cele aprobate în mod legal cu destinațiile respective sau de la un alt ordonator principal de credite constituie Infracțiune sau Contravenție și se pedepsește potrivit legii, respectiv conform dispozițiilor artt. 71 - 72 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Mai mult, susține că prin eventuala obligare de către instanța a Ministerului Finanțelor Publice în calitate de pârât sau chemat în garanție de a efectua plata solicitată către reclamanți, respectiv o plată pentru angajații unui alt ordonator principal de credite, instanța ar dispune în mod direct, nemijlocit și evident obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor B să săvârșească o infracțiune sau o contravenție dintre cele prevăzute de art. 72 din Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice, fapt inadmisibil și fără precedent.
Pârâtul Ministerul Justiției în motivarea recursului se arată că prima instanță a pronunțată o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut de art.304 punctul 4.pr.civ. asupra căruia solicită să se pronunțe.
Mai arată că în cauză nu s-a procedat la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale unei situații concrete ci dimpotrivă s-au acordat drepturi în beneficiul unei categorii de personal pentru care legea nu le-a prevăzut.
Astfel a statuat instanța supremă prin decizie nr. 23/12.05.2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 895/30.12.2008 că aceste dispoziții se interpretează în sensul că funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea". Decizia menționată se impune față de dispoziții art. 329 din Codul d procedură civilă, însă instanța de fiind o ignoră total. Deși din hotărârea atacată se reține obligativitatea deciziilor pronunțate în interesul lefii, instanța ia în considerare aceste decizii ale instanței supreme în mod selectiv, având în vedere doar decizia nr. 21/10.03.2008, nu și decizia nr. 23/12.05.2008.
În temeiul dispozițiilor art. 304 punctul 4 și 9 coroborat cu art. 312 din Codul d e procedură civilă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacată, aceasta fiind dată cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești și având ca obiect cererea unui sistem de salarizare paralel cu cel instituit de legiuitor,
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților și a Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin T:
Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamanților, în calitate de funcționari publici în cadrul departamentului economic administrativ al Curții de APEL TIMIȘOARA de a le fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Curtea constată că Ministerul Justiției și Libertăților are calitatea de ordonator principal de credite bugetare, iar instituția în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamanții se află în subordinea Ministerului Justiției și Libertăților.
În condițiile în care Curtea de APEL TIMIȘOARA se află în subordinea Ministerului Justiției și Libertăților, acest minister are obligația de a aproba bugetul Curții de APEL TIMIȘOARA, conform art. 16 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, care prevede că "bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului și bugetele instituțiilor publice se aprobă astfel:
d) bugetele instituțiilor publice finanțate integral din bugetele prevăzute la lit. a), de către ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora".
De asemenea, conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, "ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii".
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice în calitate de ordonatori principali de credite bugetare, au exclusiv obligația de a aproba bugetul Curții de APEL TIMIȘOARA și de a repartiza creditele bugetare aprobate, iar nu obligația de a plăti sumele datorate cu titlul de drepturi salariale funcționarilor publici aflați în raporturi de serviciu cu instituțiile publice subordonate Ministerului Justiției.
Așadar, în condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Curții de Apel debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Justiției și Libertăților, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că obligația Ministerului Justiției și Libertăților și B constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Curtea de APEL TIMIȘOARAa sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamanților.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Justiției și Libertăților și a Ministerului Finanțelor Publice de a plăti din bugetul său, sumele respective.
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Justiției și Libertăților nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Necesitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești de obligare a unui ordonator de credite bugetare nu poate autoriza ideea transferării acestei obligații și altui ordonator de credite bugetare.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că Ministerul Justiției si Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, au calitate procesuală pasivă, așadar, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Prin urmare, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice B, în consecință, va admite recursul promovat de Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice B prin T, în consecință va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților formulată împotriva acestor pârâți ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanța va menține în rest dispozițiile sentinței civile nr. 184/CA/16.02.2009.
Curtea va lua act că părțile nu au solicitat plata cheltuielilor de judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției și Libertăților în contradictoriu cu reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 184/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice B, reprezentat de T și a Ministerului Justiției și Libertăților menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./17.07.2009
Tehnodact / 2 ex/23.07.2009
Prima instanță Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Belicariu Maria, Duma Diana
