Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 988/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--25.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.988
Ședința publică din 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice prin T împotriva sentinței civile nr. 584/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Reglementări Publice și Contencios, Inspectoratul Județean de Poliție al Județului T, Instituția Prefectului Județului T, Consiliul Local T și intervenienții intimați și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru recurent se prezintă consilier juridic, pârâtul intimat IPJ T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.584/24.VI.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtul la plata primei de concediu pe anii 2004-,2005, 2006, actualizată la data plății cu indicele ratei de inflație și sporul de fidelitate pe anul 2005, actualizat la data plății cu indicele de inflație, iar pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plăților, a respins acțiunea față de pârâții Inspectoratul de Poliție al județului T și instituția Prefectului Județului T, a disjuns cererile de intervenție formulate de intervenientele în interes propriu și și le trimite la Secția Civilă a Tribunalului Timiș.
În motivare instanța a reținut că potrivit art.37 al.2 din OG 38/2003, la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendata succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/ 2004 si art.5 al.1 din Legea nr. 379/2005.
Norma legală de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anul 2006 nu este în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a acesteia, raportat la art. 64 al.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că " dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Pentru cel de al doilea capăt de cerere se reține că în conformitate cu art. 6 din nr.OG 38/30.01.2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională reclamanta beneficiază de un spor de fidelitate de până la 20% (în funcție de vechime) din salariul de bază. Acest drept i-a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art. 2 alin.(l) din Ordonanța de Urgență nr. 118/28.11.2004. Chiar dacă a fost suspendat, nu se poate considera că aceste drepturi nu ar fi existat. Aceste considerente sunt întărite de faptul că plata sporului a fost reluată în anul 2006. Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 alin.(l) din OUG118/2004 prin care a fost suspendată pe anul 2005 aplicarea art.6 din OG38/2003 nu conține vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia. Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005 ci, dimpotrivă acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2006.
În cauză a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recurentul critică Tribunalul Timiș pentru că a admis acțiunea, întrucât nu poate fi obligat să aloce și să vireze sumele de bani izvorâte din titluri executorii, atâta timp cât ordonatorul principal de credite al reclamanților nu a solicitat în scris propunerile de rectificare ale bugetului de stat pe baza rectificării bugetului anual al lor. Ordonatorii principali de credite pot solicita în baza titlurilor executorii eliberarea sumelor necesare achitării acestor drepturi bănești în condițiile prevăzute de nr.OG22/2002: " art.1) Executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă; art.2) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii; art.3) În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii."
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat și se admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.584/24.VI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalul Timiș și se modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, se menține în rest sentința, pentru că:
Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal, "în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate de acesta pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantei, în calitate de funcționar public, de a le fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici in cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, iar drepturile bănești îi sunt plătite de Ministerului Internelor și Reformei Administrative, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerului Internelor și Reformei Administrative a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantei.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.584/24.VI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalul Timiș.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor. Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 8.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. -13.10.2008
Tehnored. /20.10.2008/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pătru Răzvan, Olaru Rodica
