Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 999/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.999/R-CONT
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
- - - JUDECĂTOR 3: Gina Achim
- - - judecător
- -- - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A cu sediul în Pitești,-, județul A și MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva sentinței civile nr.168/CA din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții A, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș din Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și avocat pentru intimații-reclamanți, lipsă fiind recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin compartimentul registratură, intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare.
Reprezentantul recurentului-pârât MINISTERUL PUBLIC solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinarea de la dosar.
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar două adrese cu nr.4632/X/2 din 24.09.2008, pentru a dovedi îndeplinirea procedurii prealabile.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei și lasă dosarul la a doua strigare pentru ca reprezentantul recurentului-pârât să aibă posibilitatea lecturării întâmpinării de la dosar.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și avocat pentru intimații-reclamanți, lipsă fiind recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri prealabile, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți a, -, și, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară în materie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 24.10.2008, reclamanții a, -, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de lângă Tribunalul Argeș și pentru a fi obligați, să le plătească suplimentul postului, în procentul de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare, în cota procentuală de 25%.
În motivare, reclamanții susțin că sunt funcționari publici și că dispozițiile art.31 alin.1 litera c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, reglementează acordarea acestor drepturi, însă au fost suspendate în perioada 2004 - 2006, în mod nelegal.
Prin întâmpinare, pârâtul MEF a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că nu are calitatea de angajator pentru pârâți și că, nu există reglementări legale, care să-l oblige la plata acestor drepturi.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, motivând că reclamanții, nu au formulat procedura prealabilă, instituită prin art.7 din Legea nr.554/2004.
A solicitat, să se dispună chemarea în garanție a pârâtului MEF, iar cu privire la fond, a susținut, că instanța, nu poate dispune plata în continuare a sporurilor solicitate, prin adăugare la legea specială de salarizare a funcționarilor publici și că, dispozițiile nr.OUG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art.2 alin.1 și 1, precum și art.27, sunt neconstituționale.
A mai invocat și prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 27.10.2005, întrucât nu a fost exercitat în termenul de trei ani.
La data de 10.12.2008, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea acțiunii formulate de reclamanți, avându-se în vedere că prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, nu s-au alocat fonduri pentru plata acestora, astfel încât sporurile solicitate prin acțiune, nu pot fi plătite funcționarilor publici.
La data de 23.01.2009, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Prin Sentința nr.168/CA/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii, lipsei calității procesuale pasive și lipsei de interes, formulate de pârâtul MEF.
A fost admisă acțiunea și s-a dispus obligarea pârâților să le plătească reclamanților, în funcție de data angajării fiecăruia și perioada efectiv lucrată, drepturile salariale, reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, datorate în perioada 01.01.2004 - 18.05.2009, data pronunțării acțiunii și în continuare, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, de la data plății.
A fost respinsă excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție, invocată de MEF.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, în sensul obligării pârâtului MEF de a aloca fondurile necesare plății acestor drepturi.
Pârâții au fost de asemenea, obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța în considerente a reținut următoarele:
Din actele și probele dosarului a motivat că reclamanții, în calitate de funcționari publici în cadrul pârâtei, beneficiază de sporurile salariale prevăzute de dispozițiile legale susmenționate, respectiv de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri care nu au fost achitate de pârâtă începând cu data de 01.01.2004.
Suspendarea drepturilor privind sporurile solicitate este nelegală, întrucât încalcă prevederile art.38 din Codul muncii, potrivit căruia ". orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
La rândul său, art.53 alin.1 și 2 din Constituția României dispune: "Exercițiul unor drepturi sau libertăți poate di restrâns numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
În consecință, suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însuși înlăturarea lui, atâta timp cât, prin nicio dispoziție legală, nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului.
Potrivit dispozițiilor constituționale susmenționate, exercițiul unor drepturi, poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății și a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul constituțional, privind posibilitatea restrângerii exercițiului dreptului, nu se regăsește în cauză.
Prin urmare, dispozițiile legale succesive privind suspendarea aplicării prevederilor art.31 alin.2 din Legea nr. 188/1999, vin în contradicție cu dispozițiile art.53 din Constituție, întrucât reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de lege, în sensul imposibilității exercitării acestuia.
Potrivit art.31 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, aceștia beneficiază pentru activitatea desfășurată de un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Art.13 alin.21 din Legea nr. 161/2003 a modificat art.31 mai sus menționat, în sensul acordării sporurilor începând cu data de 01.01.2004.
Aceste prevederi legale, au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin art.44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 417/2006.
În prezent, suspendarea nu mai subzistă și ca atare - drepturile reclamanților au devenit actuale, iar solicitarea acestora de a li se acorda sporurile se justifică.
Reclamanții și-au dovedit calitatea de funcționari publici în cadrul unității pârâte cu copii de pe cărțile de muncă.
Față de aceste considerente și în baza textelor de lege menționate, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanți.
În ceea ce privesc excepțiile inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanți, precum și a prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004- 27.10.2005, excepții invocate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă J, tribunalul le-a respins având în vedere dispozițiile art. 31 alin(1) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care reglementează îndrituirea tuturor funcționarilor publici la un salariu compus din:
- salariul de bază;
- sporul pentru vechime în muncă;
- suplimentul postului;
- suplimentul corespunzător treptei de salarizare;
Pe de altă parte, în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, au fost suspendate prin OUG nr.92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și OG nr. 2/2006, motiv pentru care dispozițiile art. 3 din Decretul nr.167/1958, nu pot fi reținute.
De asemenea, a fost respinsă și excepția lipsei de interes a acțiunii, excepție invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
A fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de același minister, instanța constatând că atribuțiile MFP sunt să întocmească proiectul de buget anual, inclusiv proiectele de modificare a bugetului. Astfel, în cazul în care ar fi admisă acțiunea, fondurile bănești necesare plății acestor drepturi, nu ar putea fi obținute decât prin rectificarea bugetului anual în cooperare cu ordonatorul principal de credite.
În același sens, a respins și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, pentru aceleași considerente și potrivit disp.art. 60-63 din pr.civ.
Au fost obligați pârâții MP - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească reclamanților, în funcție de data angajării fiecăruia și a perioadei efectiv lucrate, drepturile salariale reprezentând suplimentul postului, în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul de bază, datorate pe perioada 1.01.2004 - 18.05.2009, data pronunțării hotărârii și în continuare, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul P - J, în sensul că va obliga să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei soluții, au formulat recurs în termen legal pârâții, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
În recursul formulat de pârâtul MEF, se susține greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care, nu este angajatorul intimaților, precum și greșita admitere a cererii de chemare în garanție, deși creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite, neavând nici o obligație de garanție, în raport de ceilalți pârâți și reglementările legale.
În recursul formulat de ceilalți pârâți, soluția a fost criticată, pentru ignorarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr.137/2000, în sensul că, instanța de judecată, nu are atribuții de a reține încălcarea principiului egalității în fața legii, prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi și ordonanțe.
De asemenea, au mai criticat și respingerea greșită, a excepției de inadmisibilitate, pentru neefectuarea procedurii prealabile, precum și prescripția dreptului material la acțiune.
În privința fondului, au susținut că instanța, și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, prin schimbarea sistemului de salarizare a funcționarilor publici, atribuit exclusiv legiuitorului. Au subliniat, că suplimentele salariale acordate de instanța de fond, au fost incluse în baza de calcul a salariului de bază al reclamanților, fiind desființate normele juridice instituite prin actul normativ de salarizare a funcționarilor publici și le-a substituit cu norme cuprinse în alte acte normative, creându-se pe cale judiciară sisteme de salarizare paralele celor instituite prin acte normative; instanța de judecată, s-a transformat în putere legiuitoare.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază ca fiind fondate recursurile formulate de pârâți, pentru considerentele ce se vor detalia.
Astfel, pârâtul MEF nu are calitate procesuală pasivă, deoarece, nu este angajatorul intimaților și nu s-a probat că ar avea o culpă pentru neplata drepturilor salariale. Sub acest aspect, nu putea fi admisă, nici cererea de chemare în garanție.
În privința excepției de prescripție, se va preciza, că reclamanții, nu-și puteau obține decât drepturile, care s-au pretins cu trei ani anterior nașterii drepturilor. Prin urmare, acțiunea este prescrisă.
Nu este fondată critica legată de excepția de inadmisibilitate a acțiunii, deoarece Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu impune efectuarea procedurii prealabile, iar pe de altă parte, nu se solicită anularea unui act administrativ, ci doar recunoașterea unor drepturi salariale.
În privința fondului, criticile sunt fondate, deoarece, așa cum susțin și recurenții, nu există dispoziții legale care să stabilească cuantumul drepturilor pretinse, iar instanța, nu se poate substitui organului legiuitor, după cum se stabilește și în decizia constituțională invocată.
Numai în situația în care ar exista reglementări legale de recunoaștere a drepturilor, iar pârâții ar refuza să le pună în aplicare, s-ar putea solicita intervenția instanței. Legea nu se poate aplica prin analogie și prin urmare, chiar dacă anumiți funcționari publici beneficiază de aceste sporuri, nu pot fi acordate, prin extindere la toate categoriile de personal, care dispun de legi speciale distincte.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.2 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile, se va modifica în tot soluția pronunțată de instanță, în sensul că pe fond, se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A cu sediul în Pitești,-, județul A și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva sentinței civile nr.168/CA din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții A, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș din Pitești,-, județul
Modifică sentința, iar pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
/ 23 oct. 2009
Red.
/19 ex/02.11.2009
Jud. fond
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
