Litigiu privind magistrații. Sentința 72/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--12.12.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.72
Ședința publică din 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public B, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect litigiu privind magistrații.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 25 februarie 2009 ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra acțiuni de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiune, reclamantul BGa chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă și Procurorul General al Parchetului de pe lângă, solicitând să se anuleze în tot Ordinul nr. 2184/23.10.2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, ordin prin care a fost revocat din funcția de procuror la DICOT- Biroul Teritorial Timiș; restabilirea situației anterioare emiterii ordinului susmenționat de revocare a sa din funcție, ordin care este nelegal și netemeinic, în sensul renumirii și repunerii sale în funcția de procuror la DICOT- Biroul Teritorial Timiș; repararea pagubei cauzate prin acordarea tuturor drepturilor de care a fost privat urmare a emiterii și punerii în executare a ordinului nelegal susmenționat, respectiv obligarea pârâților 1 și 2 să-i acorde diferența dintre drepturile salariale, sporuri, indemnizații (și alte drepturi) care-i reveneau în cazul în care nu s-ar fi emis ordinul nelegal și drepturile de care a beneficiat efectiv ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, după data de 22.10.2007- dată de la care a operat revocarea sa de la DICOT- Biroul
În motivare, reclamantul arată că, prin ordinul nr.2184/2007, emis de pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă a fost revocat din funcția de procuror al - Biroul Teritorial Timiș, începând cu data de 22.2007, măsură inclusă în conținutul Referatului nr. 406/2007 întocmit de procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, de documentele în cuprinsul cărora a fost evidențiat rezultatul unui așa zis control privind activitatea sa profesională, cât și alte materiale "concepute" și preconstituite în scopul revocării sale din funcție, pe procurorul, pe care anterior-în cursul anului 2005, l-a reclamat la, pentru grave jignirii, injurii și agresiuni verbale aduse la adresa reclamantului, într-un mod incalificabil și care nu puteau fi tolerate.
Reclamantul susține că nu i s-a adus la cunoștință referatul respectiv, că nu i s-au adus acuzații legate de activitatea desfășurată până în momentul comunicării ordinului atacat, pe care-l consideră nul, întrucât este inadmisibil ca într-un stat de drept, bazat pe principiul supremației legii, să se facă rabat de la acuratețea actelor juridice, cu atât mai mult cu cât acestea uneori sunt acte de autoritate, acte administrative cu consecințe și efecte importante, cum este ordinul în speță. Este inadmisibil ca un ordin- act administrativ întocmit și emis cu data de 23.10.2007 să prevadă efecte și consecințe începând cu data de 22.10.2007, ceea ce practic echivalează cu retroactivitatea sa. Or, dacă este de principiu că nici legea nu poate să retroactiveze, cu atât mai puțin se poate accepta retroactivitatea în cazul ordinului susmenționat.
Pe de altă parte, reclamantul consideră că Ordinul nr.2184/23.10.2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, ordin prin care a fost revocat din funcția de procuror la DICOT Biroul Teritorial Timiș, începând cu 22.10.2007, este nelegal, fiind emis în baza unor materiale preconstituite în scop de răzbunare pe fondul unui conflict preexistent între el și procurorii șefi și, care au întocmit materiale lipsite de suport faptic real cu scopul înlăturării sale din funcția deținută în cadrul DICOT, funcție în exercițiul căreia o incomoda vizibil pe în activitățile sale, care nu întotdeauna erau conforme cu cerințele legale, aspect și împrejurare asupra căreia au și început, cu mai mult timp în urmă, discuții între ei.
Astfel, s-a ajuns la situația inadmisibilă a întocmirii unor astfel de materiale neconforme realității, prin care a fost discreditat profesional în mod nejustificat și ocultat, întrucât nu a avut și nu are nici în prezent cunoștință deplină despre toate materialele ostile lui, care deși au stat la baza ordinului său de revocare din funcție și, cu toate că a solicitat de mai multe ori să-i fie prezentate sau puse la dispoziție pentru a se putea apăra și contraargumenta acuzele ce i s-au adus în mod nefondat, nici până în prezent acest lucru nu a fost posibil.
În privința avizului favorabil, consultativ, al, referitor la propunerea procurorului general de revocare a sa din funcția deținută anterior la DICOT T, a fost dat, fără ca anterior emiterii hotărârii 275/18.10.2007 a, să se fi exercitat atribuțiile prevăzute la art. 30 și următoarele din Legea nr. 317/2004, dispoziții conform cărora are obligația de a apăra magistrații "împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea ori a crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, apără reputația profesională a judecătorilor și procurorilor".
Dacă s-ar fi procedat anterior emiterii avizului, dat prin hotărârea 275/18.10.2007 a, la o verificare și informare obiectivă, fără ca procurorul general sau să se limiteze la consultarea unor materiale provenite în mod unilateral din aceeași sursă, ar fi putut decela aspecte, de natură a trezi suspiciuni în legătură cu scopul, interesul și finalitatea urmărită de cei care au întocmit subiectiv și tendențios materialele prezentate unilateral, fără ca reclamantul să fie încunoștințat de nimeni și fără a i se dea posibilitatea să se apere.
În cazul în care s-ar fi dat curs unor verificări obiective, s-ar fi constatat că modul în care s-a acționat de către autorii materialelor împotriva reclamantului, uzându-se de modalitatea prezentării unilaterale, trunchiate și tendențioase a unor împrejurări, atât procurorului general, cât și, a fost subsumat și circumscris unui anumit scop și interes, și anume de a-i afecta independența, imparțialitatea, urmărindu-se pentru a putea fi atins acest scop, să i se știrbească reputația profesională, valori pe care trebuie să le apere.
Reclamantul solicită a se avea în vedere că avizul este pur și exclusiv consultativ și nu unul obligatoriu, sens în care dispozițiile art. 32 din Legea nr.317/2004 se referă la caracterul obligatoriu al unui aviz numai în situația în care se cer avize conforme, aprobarea sau acordul, în speță fiind în situația prevăzută de art.32 alin. 2 din Legea nr. 317/2004, respectiv în prezența unui aviz consultativ.
Deși nici în conținutul Ordinului nr.2184/23.10.2007 al Procurorului general și nici în conținutul hotărârii nr.275/18.10.2007, emise de nu se specifică în mod concret faptele de care s-ar fi făcut vinovat, totul rezumându-se la aspecte imputate generic, neconform cu art. 6 din CEDO și nu se face referire sau trimitere nici la vreun material sau act pe care se întemeiază avizul și ordinul mai sus menționate, organul ce l-ar fi emis, data întocmirii și semnatarii, cu toate acestea, rezultă implicit că întreaga sa activitate profesională desfășurată în ultimii trei ani de zile, a fost calificată în termeni de natură a-i afecta reputația profesională.
Prin întâmpinare, pârâtul Parchetul de pe lângă ÎCCJ a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, în temeiul art. 36 alin. 2 din OUG nr.27/29.03.2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari, revine Curții de Apel București.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.36 alin. 1, "personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ale Direcției Naționale Anticorupție ori, după caz, la Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile".
În același timp, potrivit prevederilor art.36 alin.2 din același act normativ, "împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile".
Ordinul nr.2184/23.10.2007, a fost emis în temeiul art.75 al. 10 și 11 din Legea nr.303/2004, art. 74 al.1 din Legea nr.303/2004, art.3 al.1, art. 4 al. 1 și art. 36 al.1 din OUG nr.27/2006, după cum rezultă din conținutul acestuia. Termenul de contestare al ordinului,prevăzut la art. 3, fost stabilit în condițiile art. 36 al. 1 din OUG nr.27/2006.
Pe cale de consecință, din dispozițiile legale precizate, reiese că legiuitorul a stabilit că instanța competență să judece litigiile privind drepturile salariale ale magistraților este Curtea de Apel București.
Față de cele expuse, se solicită admiterea excepției de necompetență materială a instanței de judecată și declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
De asemenea, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pentru că Ordinul atacat a fost emis în condițiile art. 75 al.10 din Legea nr.304/2004, republicată, text care dispune că "procurorii numiți în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism pot fi revocați prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției sau în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare".
În continuare, la art. 11 al art. 75 din aceeași lege, se prevede că "la data încetării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii".
Raportat la conținutul textelor de lege arătate mai sus, se poate concluziona că revocarea unui procuror ce funcționează la DIICOT se poate dispune, prin ordinul procurorului general, cu avizul, potrivit art. 75 al.10 din Legea nr.304/2004, pentru două motive: exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției și aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Astfel, dacă revocarea are loc ca urmare a aplicării unei sancțiuni disciplinare, pentru aplicarea acestei măsuri disciplinare este necesară respectarea prevederilor art. 44 și urm.din Legea nr.317/2006, hotărârea Secției pentru procurori a putând fi atacată cu recurs, în condițiile art. 49, în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 9 judecători al ÎCCJ, hotărârea pronunțată în recurs fiind irevocabilă. Legea a prevăzut o cale de atac, cea a recursului, în condițiile art. 49 din Legea nr. 317/2006, deoarece în această situație se constată săvârșirea de către procuror a unei abateri disciplinare și se aplică o sancțiune disciplinară în urma căreia situația juridică a magistratului se poate modifica.
În situația în care revocarea intervine ca urmare a exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției, măsura se dispune pe baza referatului procurorului șef și a controlului efectuat ca urmare a acestui referat, toate aceste acte fiind supuse controlului - Secția pentru procurori. În această ipoteză, legea nu prevede vreo posibilitate de a ataca hotărârea pronunțată de Secția pentru procurori din cadrul, hotărâre ce nu este însă obligatorie.
Având în vedere cele arătate mai sus, concluzia logică care se poate desprinde este aceea că ordinul emis de procurorul general în condițiile art.75 al. 10 din Legea nr. 304/2004 nu poate fi atacat în nici un mod deoarece: Legea nr. 304/2004 nu prevede nici o cale de atac împotriva ordinelor emise în condițiile art. 75 al. 10; atunci când actele emise de procurorul general pot fi atacate, legea prevede în mod expres această posibilitate; actele de constatare a săvârșirii de către procurorii din cadrul DIICOT a acelor fapte care pot atrage revocarea pot fi atacate separat în condițiile prevăzute de lege (art. 49 din Legea nr.317/2006).
Prin sentința civilă nr.100/22.IV.2008 pronunțată în dosar nr- Curtea de Apel Timișoaraa declinat competența materială în favoarea Tribunalului Timiș, ca instanță de dreptul muncii, cu aplicarea art.75 coroborat cu art.3 din legea nr.304/2004 republicată raportat la art.2 pct.1 lit.c Cod procedură civilă și art.158, 159 Cod procedură civilă și prin decizia nr.3767/29.2008 pronunțată în dosar nr- a admis recursul reclamantului formulat în dosar, a casat sentința și a trimis cauza spre competență soluționare în primă instanță la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art.3 alin.1 Cod procedură civilă.
Dosarul a fost înregistrat la această instanță sub nr-, unde reclamantul a depus note de ședință, și copii ale referatului nr.172/VI/1/2006 din 27.03.2006 întocmit de procuror șef DIICOT- Serviciul Teritorial Timi șoara; informările nr.134/11/6/22.02.2007 și respectiv nr.300/11/6/14.05.2007 întocmite de către procuror șef din cadrul Biroului Teritorial Timiș, Nota nr.406 din 28.06.2007 întocmită de către procuror șef adjunct Direcție- și de procuror șef Serviciu din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT; referatul nr.406/30.08.2007 întocmit de, procuror șef DIICOT- din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; Ordinul procurorului General nr.79/2004; tabelul registru lucrări pentru anul 2005, tabelul registrul lucrări pentru anul 2006, tabelul registrul lucrări pentru anul 2007, Raportul de evaluare privind activitatea desfășurată în perioada 01.01.2005-31.12.2007, întocmit de Comisia de Evaluare; Referat privind activitatea desfășurată în cadrul DIICOT în perioada 2005-21.04.2006; Informarea reclamantului întocmită la solicitarea procurorilor șefi și la data de 15.06.2007 și înregistrat sub nr.342/II/6/2007 la Biroul Teritorial Timiș din care rezultă cu prisosință volumul său de activitate pentru anii 2005, 2006 și prima parte a anului 2007, informare ce s-a aflat la dosarul întocmit fără știrea acestuia de către DIICOT-Structura Centrală, alături de Nota întocmită procurorii și și Referatul din 30.08.2007 întocmit de către procuror șef Direcție,; Procesul verbal nr.132/6/1/17.03.2008, întocmit de procuror șef din cadrul Biroului Teritorial Timiș, și înaintat Comisiei de Evaluare a activității sale profesionale și copie registru lucrări pentru decembrie 2004-23.10.2007.
Pârâții nu au mai depus întâmpinări în dosar.
Examinând acțiunea în contencios administrativ, în condițiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, se constată că este fondată și se admite acțiunea formulată de reclamantul BGî mpotriva pârâților Ministerul Public, Parchetul de pe J și Procurorul General al Parchetului de pe lângă, anulează ordinul nr.2184/23.2007 emis de pârâtul III, dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului anulat și obligă pârâții I și II la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pe perioada de la emiterea ordinului anulat și până la reintegrarea efectivă, pentru că:
Prin acțiune, reclamantul B G, procuror, a atacat Ordinul nr. 2184/23.2007, emis de pârâtul Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, prin care, la art. 1, s-a dispus că, începând cu data de 22.2007, reclamantul a fost revocat din funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Timiș, iar, la art. 2, se prevede că, începând cu aceeași dată, reclamantul, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș,beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară de 5.473 lei, corespunzătoare coeficientului de multiplicare 15,000 și majorării de 30%, potrivit art. 4 alin. 1 din OUG nr.27/2006, un spor de vechime în muncă de 25% și un spor pentru condiții deosebite de muncă de 15%, calculate la indemnizație.
Așa cum rezultă din preambulul ordinului atacat, acesta s-a întemeiat în drept pe prevederile art. 75 al.10 și 11, art. 76 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu completările și modificările ulterioare, art. 3 alin. 1, art. 4 alin. 1, art. 41și art. 36 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, astfel cum a fost aprobată, cu modificări și completări din Legea nr.45/2007.
De asemenea, în ordin este invocat și avizul favorabil al, Secția pentru procurori dat în ședința din data de 18.10.2007, privind revocarea reclamantului BGd in funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Timiș.
Art. 75 al.10și 11, care constituie în fapt temeiul juridic al măsurii de revocare a reclamantului din funcția de procuror în cadrul DICOT- Biroul Teritorial Timiș, este inclus în cap.II din Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciară, referitor la organizarea Ministerului Public.
Art. 75 al. 1 din Legea nr. 304/2004 prevede că Parchetul de pe lângă ÎCCJ are în structură secții, în cadrul secțiilor pot funcționa servicii și birouri, iar la art. 2 se prevede că, în cadrul aceluiași parchet, funcționează T, ca structură specializată în combaterea criminalității organizate și terorismului și încadrarea procurorilor în această direcție se realizează prin ordin al Procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, cu avizul, conform art. 75, al. 3 din lege, încadrarea făcându-se pe criteriile de competență profesională, morală și alte cerințe, potrivit art. 75 al. 4 din aceeași lege și sub condiția admiterii la interviul prevăzut de lege.
Art.75 al.9 din Legea nr.304/2004 consacră dreptul procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ de a evalua anual rezultatele obținute de procurorii DIICOT, iar al. 10 din articol prevede că, procurorii numiți în această direcție pot fi revocați prin ordin al Procurorului general, cu avizul, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției sau în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare și potrivit art.75 al.11 din lege, la data încetării activității în cadrul DIICOT, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.
Deci ordinul nr. 2184/2007, atacat de reclamant, fiind întemeiat în drept pe prevederile art. 75 al. 10 și 11 din Legea nr.304/2004, a fost consecința constatării de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ a exercitării necorespunzătoare de către reclamant a atribuțiilor de serviciu în cadrul DIICOT, astfel că, prin ordin, s-a dispus revocarea și revenirea acestuia ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Urmare la constatarea dispusă prin decizia de casare nr.3767/29.2008 pronunțată de ÎCCJ în dosar, în sensul că litigiul este unul de contencios administrativ, Curtea va analiza litigiul cu aplicarea dispozițiilor generale care reglementează contenciosul administrativ, consacrate prin Legea nr.554/2004.
Din acest punct de vedere, Ordinul nr.2184/2007 atacat în cauză, nu conține decât o însușirea de dispoziții legale așa cum s-a menționat anterior, fără a se evidenția considerațiile de fapt care au stat la baza măsurii dispuse față de reclamant, ceea ce duce la constatarea nemotivării actului administrativ de autoritate.
Motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ. Ea reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri în concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.
Se poate aprecia că motivarea urmărește o dublă finalitate. Ea îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat. Ea permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional.
Așadar, obligația de motivare joacă un rol deosebit de important, în special în cadrul controlului puterii discreționare.
motivării permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia. Ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său.
A motiva implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea deciziei și aprecierea legalității sale. Importanța acestei exigențe depinde în mod considerabil de natura actului, de contextul juridic în care el intervine, precum și de interesele pe care destinatarii ar putea să le aibă în primirea acestor explicații.
Motivarea va trebui să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt și de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii administrative.
În acest sens, jurisprudența constantă a ÎCCJ a fost exprimată și prin decizia civilă nr.664/2.II.2007 pronunțată în dosar nr.15.563/I/2006, motivarea fiind de esența actului administrativ, și consecința lipsei acesteia conduce la încălcarea dreptului la apărare al reclamantului, prin punerea în imposibilitate de a-și formula apărările, ceea ce contravine și art.1 paragraful 6 din CEDO.
Împrejurarea că în ordinul din litigiu se invocă nota nr.11842/2007 a Secției de resurse umane și organizare din Parchetul de pe lângă ÎCCJ, nu acoperă lipsa motivării pentru că aceasta trebuie evidențiată în conținutul actului administrativ, comunicat reclamantului, pentru exercitarea dreptului acestuia la apărare și cea a controlului judiciar, obiectul judecății constituindu-l actul administrativ de autoritate, singurul producător de efecte juridice și nu eventualele sale anexe.
Curtea mai constată că este irelevantă în cauză invocarea, prin ordin, a avizului favorabil al din 18.2007 pentru că acesta este lipsit de consecințe juridice, tocmai datorită naturii sale de simplă opinie legată de solicitarea pârâtului Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, de avizare a revocării reclamantului din funcția deținută în cadrul DIICOT- Biroul Teritorial Timiș, așa cum rezultă din Hotărârea nr.275/18.2007 emisă de.
În concluzie, consecința motivării actului administrativ, o constituie soluția de admitere a actului și anularea ordinului atacat, cu toate accesoriile care decurg din aceasta, așa cum s-a menționat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul BGî mpotriva pârâților Ministerul Public, Parchetul de pe J și Procurorul General al Parchetului de pe lângă
Anulează ordinul nr.2184/23.2007 emis de pârâtul III și dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului anulat.
Obligă pârâții I și II la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pe perioada de la emiterea ordinului anulat și până la reintegrarea efectivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică 3.III.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Se comunică:
- reclamantului B G- T, str,- nr.10,.4, jud.T
- pârâtul Ministerul Public B, B, Bv. nr.14, sector 5
- pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B, Bv. nr.14, sector 5
- pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B, Bv. nr.14, sector 5
Emis 4 com.
Red..04.03.2009
tehnored. - 13.03.2009; 6 ex.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru
