Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 1056/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 10.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1056
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.10.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI I, și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A, având ca obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 09.10.2008, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 16.10.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2/03.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantului, formulată împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI I, și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A, pentru aplicarea amenzii și plata despăgubirilor materiale și morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20.12.2007, reclamantul, deținut în Penitenciarul Arad, a chemat în judecată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului I și a solicitat obligarea la plata despăgubirilor pentru faptul că nu a pus în executare sentința civilă nr. 2562/02.11.2006, irevocabilă prin decizia civilă nr. 124/14.02.2007, a Curții de Apel Timișoara și prin care a fost obligată să plătească reclamantului indemnizația de persoană cu handicap de gradul 2, nevăzător, precizându-se că nici până la data formulării cererii nu i s-au plătit drepturile cuvenite.
Temeiurile legale invocate sunt art. 24 și 25 din legea contenciosului administrativ.
Prin precizările depuse la 17.01.2008, reclamantul a arătat că hotărârea irevocabilă nu a fost executată de către pârâtă nici după ce au trecut 336 zile, încălcându-se obligația executării stabilită de art. 24 din Legea nr. 554/2004, în termenul de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În consecință, reclamantul a solicitat amendarea cu 20 % din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, a persoanei vinovate de neachitarea indemnizației la care este îndreptățit și de asemenea, a solicitat o despăgubire egală cu aceeași sumă.
Prin înscrisul depus la 05.02.2008, pârâta a comunicat că a achitat reclamantului drepturile pecuniare de care beneficiază în calitate de persoană cu handicap până în luna mai 2006, cât timp reclamantul a fost deținut în penitenciarul d e pe raza județului I, respectiv cel de la Jilava și că această plată nu a mai fost efectuată după transferul reclamantului în Penitenciarul Arad.
La data de 02.04.2008, reclamantul a chemat în judecată și pe directorul instituției pârâte, pentru a fi obligat să execute hotărârea judecătorească și să expedieze reclamantului indemnizația cuvenită.
La data de 24.04.2008, reclamantul a chemat în judecată și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A pentru a fi obligată să-i plătească indemnizația de handicap, la care este îndreptățit de lege.
Prin întâmpinarea depusă la 25.04.2008, pârâtul a solicitat respingerea cererii de obligare la plata despăgubirilor și de a stabili o amendă în cuantumul prevăzut de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, întrucât executarea sentinței civile nr. 2562/2006 a Tribunalului Arad, a fost imposibilă, întrucât în bugetul instituției pe care o conduce, pentru anul 2007, nu au fost incluse cheltuieli pentru plata indemnizației cuvenită reclamantului. După aprobarea bugetului pentru anul 2008, instituția a achitat reclamantului indemnizația la care este îndreptățit.
A solicitat respingerea acțiunii și pentru faptul că plata indemnizației cuvenite reclamantului, constituie o operațiune administrativă, activitate materială efectuată de funcționarii publici de-a lungul procesului administrativ, care nu sunt supuse cenzurii legalității ca și actele administrative și nu pot fi cenzurate de instanța de contencios administrativ.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, prin întâmpinarea din 15.05.2008, a invocat excepția lipsei calității procesuale a acesteia, întrucât nu are nici un raport juridic cu reclamantul, iar sentința a cărei executare o solicită petentul, nu o privește.
La data de 25.04.2008, reclamantul a formulat o nouă cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat despăgubiri cu titlu de daune materiale și morale, pentru că nu i s-a plătit la timp alocația de persoană cu handicap nevăzător gradul 2 și în acest fel nu a putut să-și satisfacă unele scopuri personale, a fost supus la stres, la tortură psihică, a fost obligat să se adreseze instanței de contencios administrativ, astfel că pretențiile sale se ridică la 600.000 lei.
Cererea a fost înregistrată sub nr- și având legătură cu acțiunea mai întâi descrisă, a fost conexată acesteia, pentru o mai bună administrare a justiției.
Cererea reclamantului de a i se plăti daune materiale, morale și de a se aplica amendă instituției și funcționarilor publici vinovați de neexecutarea sentinței civile nr. 2562/2006, a Tribunalului Arad, justificată prin art. 24 și 25 din Legea contenciosului administrativ, este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, obligația executării hotărârii irevocabile revine autorității publice în termenul de 30 de zile, în lipsa unui termen special stabilit de instanță, pentru încheierea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ, pentru eliberarea altui înscris, sau efectuarea operațiunilor administrative.
Pentru neexecutarea în termenul stabilit de instanță sau în cel de 30 de zile stabilit de lege, numai a acestor obligații, se prevede în aliniatul 2 al aceluiași articol, că se poate aplica persoanei obligate sau conducătorului autorității publice a unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere și mai poate fi obligat față de reclamant, la despăgubiri pentru întârziere.
Analizând sentința, titlu executoriu, invocată de reclamant, se constată că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Iaf ost obligată să plătească pârâtului alocația socială restantă, precum și cea curentă, la care este îndreptățit în calitate de persoană cu handicap, în contul Administrației Penitenciarului d e Maximă Siguranță A, deschis la Trezoreria A pentru deținuți.
Această obligație de plată, având un conținut material, este susceptibilă de executare silită, în condițiile prevăzute de carta V art. 371 alin. 2 și următoarele Cod procedură civilă, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 și 25 din Legea contenciosului administrativ.
În temeiul acestor considerente, s-a respins acțiunea față de pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului I și, iar față de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A s-a respins, reținându-se lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții, care nu are nici un raport juridic cu reclamantul.
Soluția suscitată a instanței de fond a fost atacată cu recurs de către reclamant, care solicită modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
Pârâții - intimați Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
La data de 20.12.2007, reclamantul, deținut în Penitenciarul Arad, a chemat în judecată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului I și a solicitat obligarea la plata despăgubirilor pentru faptul că nu a pus în executare sentința civilă nr. 2562/02.11.2006, irevocabilă prin decizia civilă nr.124/14.02.2007, a Curții de Apel Timișoara și prin care a fost obligată să plătească reclamantului indemnizația de persoană cu handicap de gradul 2, nevăzător, precizându-se că nici până la data formulării cererii nu i s-au plătit drepturile cuvenite.
Curtea reține că hotărârea irevocabilă nu a fost executată de către pârâtă nici după ce au trecut 336 zile, încălcându-se obligația executării stabilită de art. 24 din Legea nr. 554/2004, în termenul de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În consecință, așa cum solicită reclamantul, este întemeiată cererea având ca obiect amendarea cu 20 % din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, a persoanei vinovate de neachitarea indemnizației la care este îndreptățit și de asemenea, a solicitat o despăgubire egală cu aceeași sumă.
Simpla susținere formulată de pârâta, în sensul că a comunicat dovada faptului că a achitat reclamantului drepturile pecuniare de care beneficiază în calitate de persoană cu handicap până în luna mai 2006, cât timp reclamantul a fost deținut în penitenciarul d e pe raza județului I, respectiv cel de la Jilava și că această plată nu a mai fost efectuată după transferul reclamantului în Penitenciarul Arad, nu are nici o justificare și nici un temei de drept, fiind echivalent cu refuzul de a executa o hotărâre irevocabilă.
Mai mult decât atât, pârâtul a solicitat respingerea cererii de obligare la plata despăgubirilor și de a stabili o amendă în cuantumul prevăzut de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, întrucât executarea sentinței civile nr. 2562/2006 a Tribunalului Arad, a fost imposibilă, întrucât în bugetul instituției pe care o conduce, pentru anul 2007, nu au fost incluse cheltuieli pentru plata indemnizației cuvenită reclamantului, fapt care, însă, nu îl scutește de răspunderea instituită de dispozițiile articolelor menționate și nici nu constituie temei pentru înlăturarea efectelor executorii ale hotărârii.
De asemenea, sentința este nefondată și din prisma interpretării date de Decizia nr. 20/12.12 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii privind aplicarea unitară a dispozițiilor privind cumulul amenzii prevăzute de art. 580/3 Cpc cu daunele interese, a cărei interpretare se aplică mutatis mutandis în prezenta cauză.
Astfel, s-a apreciat că: reglementarea unui atare mijloc de constrângere (amenda prevăzute de art.580/3 Cod procedură civilă, ), pentru a înfrânge rezistența manifestată de debitor la executarea obligației de a face sau de a nu face, cuprinsă în titlul executoriu, nu exclude folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, cât timp prin nici o dispoziție a legii nu este înlăturată o astfel de posibilitate.
În această privință, este de observat că daunele cominatorii, constând în condamnarea debitorului la plata către creditor a unei anumite sume de bani pentru fiecare zi, săptămână sau lună de întârziere, până la executarea obligației în natura ei specifică, își au temeiul în dubla funcțiune - jurisdictio imperium - pe care o are judecătorul, cu consecința prerogativei sale de a ordona și măsurile necesare ducerii la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea pe care o pronunță.
Cu toate că în sistemul dreptului civil român problema daunelor cominatorii nu a fost reglementată printr-o dispoziție cu caracter general, această instituție este consacrată prin norme speciale.
Asemenea dispoziții, prin care se face referire la sancțiunea plății de daune, sunt cuprinse în art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevede că, în cazul în care termenul nu este respectat, "reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Rezultă deci că daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară, ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească, precum și că suma de bani stabilită să fie achitată cu acest titlu este independentă de despăgubirile ce trebuie să constituie echivalentul prejudiciului cauzat, iar rațiunea acordării unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persistă în neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o, prin silirea lui la plata către creditor a unor sume calculate în raport cu durata întârzierii îndeplinirii obligației de a face sau de a nu face.
Sub acest aspect este de reținut că, în cazul când cuantumul daunelor cominatorii nu este suficient determinat în momentul pronunțării hotărârii judecătorești, stabilirea acestuia cu precizia necesară se poate asigura, potrivit dispozițiilor cuprinse în teza finală a art. 379 alin. 4 din Codul d e procedură civilă, prin efectuarea calculului exact, în faza executării silite, în conformitate cu prevederile art. 371^2 alin. 2 din același cod.
În consecință, se impune a se constata că prin reglementarea dată în cuprinsul art. 580^3 din Codul d e procedură civilă nu s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la instituția daunelor cominatorii pentru silirea debitorului să îndeplinească obligația de a face sau de a nu face, ci, dimpotrivă, pe lângă menținerea acestui instrument de constrângere, s-a instituit și amenda civilă ca mijloc de determinare a debitorului să își îndeplinească obligația asumată".
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, cum nu se pot reține ca temeinice și legale apărările formulate de pârâți care nu au făcut dovada prin nici un mijloc de probă, conform dispozițiilor art. 1169 cod civil a justificării nerespectării dispozițiilor nr.2562/02.11.2006, irevocabilă prin decizia civilă nr. 124/14.02.2007 a Curții de Apel Timișoara, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, pe care o va modifica în totalitate, iar pe fond va admite, în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu I și, va aplica pârâtului o amendă în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, începând cu data expirării termenului de executare a hotărârii.
De asemenea, va obliga pârâta I la plata sumei de 10.000 lei reprezentând despăgubiri, către reclamant, considerând îndestulătoare suma acordată pe această cale, raportat la suma totală de plată și la numărul de zile de întârziere în executarea obligației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul reclamantului declarat împotriva sentinței civile nr.2/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică sentința și pe fond:
Admite, în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu I și.
Aplică pârâtului o amendă în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, începând cu data expirării termenului de executare a hotărârii.
Obligă pârâta I la plata sumei de 10.000 lei reprezentând despăgubiri, către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
RED:/30.10.08
TEHNORED:/31.10.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Victoria Catargiu, Anca Buta
