Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
Decizia civilă nr.110
Ședința publică din data de 15.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
JUDECĂTOR 2: Stănișor Denisa Angelica
JUDECĂTOR 3: Ungureanu
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentele - pârâte UNIVERSITATEA B și, RECTORUL UNIVERSITĂȚII B, și recurentul - reclamant împotriva sentinței civile nr.2928/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele - pârâte UNIVERSITATEA B și, RECTORUL UNIVERSITĂȚII B, prin avocat din cadrul " și Asociații" și recurentul - reclamant, personal, la prima și la a doua strigare a cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței, la prima strigare a cauzei, că recurentele - pârâte UNIVERSITATEA B și, RECTORUL UNIVERSITĂȚII B au depus la dosar întâmpinări și recurentul - reclamant a depus la dosar întâmpinare și Carta Universității, prin serviciul registratură.
Avocatul recurentelor - pârâte UNIVERSITATEA B și, RECTORUL UNIVERSITĂȚII B depune la dosar împuternicirile avocațiale emise în baza contractului de asistență juridică nr.90081/29.09.2008, respectiv 38403/09.11.2009 și solicită să i se comunice un exemplar al întâmpinării și Carta Universității.
Curtea comunică avocatului recurentelor - pârâte UNIVERSITATEA B și, RECTORUL UNIVERSITĂȚII B un exemplar al întâmpinării.
Avocatul recurentelor - pârâte UNIVERSITATEA B și, RECTORUL UNIVERSITĂȚII B solicită amânarea cauzei să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare, având în vedere conținutul întâmpinării. Dispune a se relua strigarea dosarului.
La a doua strigare a cauzei, avocatul recurentelor - pârâte UNIVERSITATEA B și, RECTORUL UNIVERSITĂȚII B solicită proba cu înscrisuri și apoi depune la dosar înscrisuri, comunicând recurentului - reclamant un exemplar al acestora. Nu mai are cereri de formulat.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri în baza disp. art.305 Cod procedură civilă.
Recurentul - reclamant, personal, nu mai are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentelor - pârâte UNIVERSITATEA B și, RECTORUL UNIVERSITĂȚII B solicită în principal admiterea recursurilor formulate de UNIVERSITATEA B și, RECTORUL UNIVERSITĂȚII B, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar admiterea recursurilor, modificarea hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul - reclamant, avocatul recurentelor - pârâte UNIVERSITATEA B și, RECTORUL UNIVERSITĂȚII B solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Recurentul - reclamant, personal, solicită respingerea recursului formulat de UNIVERSITATEA B deoarece nu are obiect.
În ceea ce privește recursul declarat de, RECTORUL UNIVERSITĂȚII B, recurentul - reclamant, personal, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Arată că a fost respectată procedura de citare la locul de muncă, la dosar există extras din lista de ședință emisă de Tribunalul București. Invocă disp. art.24 din Legea nr.554/2004. Carta Universității prevede la art.10 documentația pe care le-a solicitat și care sunt documente în vigoare.
În ceea ce privește recursul său, recurentul - reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul aplicării rectorului Universității B, a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, ca urmare a neexecutării sentinței civile nr.919/2007 a Tribunalului București - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal pe perioada cuprinsă între o1.05.2008, până la data îndeplinirii efective a obligației de către aceasta și obligarea Universității B la plata către recurentul - reclamant a unei despăgubiri de 10% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere ca urmare a neexecutării sentinței civile nr.919/2007 a Tribunalului București - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal pe perioada cuprinsă între o1.05.2008, până la data îndeplinirii efective a obligației de către aceasta. Depune la dosar note scrise.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.150 pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr-, astfel cum a fost precizată prin înscrisul de la fila 6, reclamantul în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA B, a solicitat aplicarea unei amenzi ca urmare a refuzului de a executa dispozitivul sentinței civile nr.919/2007 a Tribunalului București, cu acordarea de despăgubiri de 5000 lei în favoarea reclamantului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.919/2007 a Tribunalului București, a fost obligată pârâta să comunice informațiile solicitate de către reclamant, dar nu s-a conformat dispozițiilor instanței, motiv pentru care se solicită amendarea și plata de daune.
Prin sentința civilă nr. 2240/09.09.2008, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea, a aplicat conducătorului autorității publice pârâte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere, de la data de 1.05.2008 și până la executarea dispozitivului sentinței civile nr. 919/5.11.2007 a Tribunalului București - Secția a IX-a și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor.
Această sentință a fost casată prin decizia civilă nr. 29/05.01.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr. 2928/27.10.2009, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea, a aplicat conducătorului autorității publice pârâte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere, de la data de 1.05.2008 și până la executarea dispozitivului sentinței civile nr. 919/5.11.2007 a Tribunalului București - Secția a IX-a și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor.
În motivare, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.919/5.11.2007 a Tribunalului București - Secția a IX-a - filele 10-11 din dosarul inițial, Universitatea a fost obligată să comunice reclamantului informațiile solicitate prin cererea nr.6136/7.05.2007. Sentința este definitivă de Ia pronunțare, și a devenit irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.862/31.03.2008 a - filele 16-17.
Reclamantul a susținut că nu s-a executat dispozitivul sentinței, deși s-au făcut mai multe demersuri în acest sens, iar pârâtele nu au administrat nici un fel de probe în cauza de față din care să rezulte îndeplinirea dispozițiilor instanței de contencios administrativ.
Potrivit art.24 din legea nr.554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de Ia data rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate amendă de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Sentința nr.919/2007 a TB trebuia să fie executată de către autoritate în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, respectiv până Ia data de 30.04.2008. Reclamantul a adresat pârâtei cererea din 9.06.2008 - fila 2 din dosarul inițial, pentru executarea hotărârii, dar reclamantul nu trebuia să facă alte demersuri pentru aducerea Ia îndeplinire a dispozitivului sentinței. Universitatea a fost parte în dosar, i s-a comunicat hotărârea instanței de fond și a participat la judecarea recursului, astfel că nu putea să mai pretindă reclamantului să se prezinte cu alte documente pentru executarea benevolă a sentinței.
Considerând că în mod nejustificat nu s-a executat dispozitivul instanței de contencios administrativ, tribunalul va dispune amendarea conducătorului autorității obligate a comunica informațiile cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere, de Ia expirarea termenului prev. de art. 24 din legea nr.554/2004 - 1.05.2008, și până Ia executare efectivă a dispozițiilor sentinței civile nr. 919/5.11.2007 a Tribunalului București - Secția a IX-
Cu privire la despăgubirile solicitate a fi acordate reclamantului, tribunalul a considerat că reclamantul nu a dovedit suportarea unui prejudiciu provocat efectiv de întârzierea în executarea dispozitivului sentinței, în condițiile în care nu a administrat nici o probă din care să rezulte pagubele suportate, acestea neputând fi prezumate. Raporturile sale de muncă nu au încetat ca efect al necomunicării informațiilor, iar prezentarea acestor date în dosarul privind concedierea sa nu prezentă relevanță, astfel cum s-a reținut în considerentele dec. civ. nr.2832R/4.07.2008 a - fila 20 verso din dosarul nr-.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul arătând că sentința civilă atacată este netemeinică și nelegală, nu se bazează pe lege și nici nu respectă dispozițiile date în recurs conform art.315 din Codul d e procedură civilă, fiind aplicabile prevederile art.304 pct.8 și pct.9 din același cod. Astfel:
Amenda de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere se aplică Rectorului Universității din B - prof. dr. ing..
Prin Precizarea acțiunii din data de 15.10.2009, a solicitat aplicarea prevederilor art. 24 alin. 2 din Legea nr.554/2004 privind amenda, Rectorului Universității din B, prof. univ. dr. ing., cu locul de muncă la sediul instituției.
În aceste condiții, au fost aplicate în mod corespunzător prevederile legale privind citarea părților (art.90, art.91 din Codul d e procedură civilă) și deși pârâta - nu s-a prezentat la judecată, instanța de fond ar fi trebuit să constate că este în măsură să facă aplicarea art.85 din același cod și să hotărască corespunzător cererii precizate.
De altfel identitatea rectorului este bine determinată deoarece Sentința civilă nr.919/2007 a Tribunalului București, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, ce trebuia adusă Ia îndeplinire, invocă adresa nr.6136/.07.05.2007, ca parte a acesteia, (aflată la dosar), a sa către conducătorul instituției, prof. univ. dr. ing., în calitatea sa de Rector.
Ca urmare, rejudecând cauza pe fond, trebuie admis primul capăt de cerere și să se aplice amenda civilă Rectorului în funcție al Universității din B - prof. dr. ing..
Instanța de fond a greșit atunci când a considerat neîntemeiată cererea privitoare Ia acordarea de despăgubiri morale.
Art.24. alin. 2 din Legea nr.554/2004 prevede că în cazul în care termenul de aducere Ia îndeplinire a unei hotărâri judecătorești date în contencios administrativ nu este respectat, în afara aplicării amenzii de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere, reclamantul are dreptul Ia despăgubiri pentru întârziere.
Semnificația acestei prevederi este dată de art.1200 din Codul civil, aceea că reprezintă o prezumție legală, special determinată de lege, ce declară că dobândirea dreptului său rezultă din împrejurarea determinată de refuzul pârâtei de a aduce Ia îndeplinire o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă dată în favoarea mea.
În raport cu această determinare, prin aplicarea prevederilor art.1202 din Codul civil, instanța de fond ar fi trebuit să verifice, în funcție de forța probantă a acesteia, care este tipul de prezumție legală aplicabil cauzei. Astfel:
1. dacă suntem în cazul unei prezumții legale absolute, această prezumție dispensă de orice dovadă pe recurent, iar dreptul este recunoscut ca atare.
2. dacă suntem în cazul unei prezumții relative, drepturile sale pot fi răsturnate doar prin dovada contrarie a părții adverse.
Ori indiferent de încadrarea pe care instanța ar fi dat-o acestui drept al recurentului recunoscut de lege, Ia rejudecarea cauzei după casare, ar fi trebuit să rețină faptul că pârâta nu a depus nici întâmpinare și nici o probă în favoarea sa, care să poată fi considerată ca o dovadă contrarie, astfel încât să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Mai mult chiar, partea adversă nu s-a înfățișat Ia nici un termen de judecată, ceea ce ar fi trebuit să determine instanța de fond, în aplicarea prevederilor art.152 din Codul d e procedură civilă, să dea o soluție bazată strict pe dovezile administrate, care sunt evident în favoarea subsemnatului.
Ca urmare a faptului că existența dreptului recurentului Ia despăgubiri este certă, instanța de fond ar fi trebuit să evalueze întinderea acestora prin prisma daunelor morale suportate generate de încălcarea cu îndârjire și rea credință a drepturilor subsemnatului întâi ca salariat și apoi ca cetățean - persoană fizică, dar și prin raportarea lor Ia valoarea amenzii civile aplicate pe zi de întârziere, în folosul statului.
Ca parte procesuală activă, recurentul a introdus, conform art.109 din Codul d e procedură civilă, cerere în instanță, motivat fiind de interesul obținerii de despăgubiri prevăzute de lege, pentru refuzul unei autorități ale statului de a aduce Ia îndeplinire o hotărâre judecătorească dată în contencios administrativ. Este de subliniat faptul că amenda civilă prevăzută Ia art. 24 alin. 2 din Legea nr.554/2004 este dată în folosul statului ca beneficiar pasiv și că aceasta nu s-ar fi putut materializa în lipsa cererii formulate de subsemnatul.
Privind cauza sub acest aspect, consideră că cererea de despăgubire a sa reprezintă cererea principală, iar amenda este accesorie, cel lezat fiind în principal subsemnatul și abia apoi statul.
Consideră că instanța ar fi trebuit să facă și aplicarea prevederilor art. 574 din Codul d e procedură civilă Ia care face trimitere art. 580 alin.2 din același cod, ținând cont și de adresa nr.8719/09.06.2008 a subsemnatului către conducătorul instituției și să stabilească echivalentul valorii obiectului cererii.
În raport cu acest aspect, solicitarea unor despăgubiri la J din valoarea amenzii civile (10% în raport cu 20% din valoarea salariului minim pe economic) pe zi de întârziere este aproape simbolică față de faptul că drepturile recurentului, întâi ca salariat și apoi ca cetățean-persoană, au fost și sunt încălcate de către o autoritate a statului (în speță o instituție publică finanțată de Ia buget) cu rea credință și insistență. Ca urmare, instanța de fond ar fi trebuit să analizeze cauzele reale pentru care Universitatea din B sfidează legea și urmărește lezarea sa și să aplice o sancțiune compensatorie pe măsură.
Despăgubirile trebuie să fie plătite din bugetul autorității (instituției) publice - Universitatea din B, urmând a fi imputate personalului vinovat de neexecutare, în temeiul art.270 din Codul muncii (Conf. dr., ELEMENTE DE DREPT ADMINISTRATIV - Suport de curs an universitar 2008/2009).
Împotriva acestei sentințe au mai declarat recurs pârâții arătând că hotărârea este nelegală, fiind dată cu neîndeplinirea procedurii de citare a părților.
În conformitate cu disp. art. 85 Cod de proc. civ. - "Judecătorul nu va putea hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel."
În primul rând procedura de citare în etapa procesuală a judecății în fond a fost nelegală întrucât subsemnata nu am fost citată niciodată Ia domiciliu, fiind trimise actele procedurale Ia sediul Universității B din nr. 313, Sector 6.
În subsidiar nici Universitatea B și nici nu au fost legal citați pentru termenul Ia care s-a soluționat cauza și anume termenul de 27.10.2009.
În speță prin Încheierea instanței din data de 13.10.2009 conform căreia recurenta a fost amendată cu amenda judiciară în cuantum de 500 următorul termen stabilit în cauză a fost pentru data de 10.11.2009, C7-CA, ora 10.00, sala 221.
Același termen figura și pe portalul instanțelor judecătorești în sistemul informativ fiind notat următorul termen fixat pentru data de 10.11.2009.
Prin urmare termenul stabilit după data de 13.10.2009 a fost de 10.11.2009.
În ceea ce privește data de 27.10.2009, pe numele său și Ia adresa Universității B s-a primit o citație pentru soluționarea unei cereri de abținere.
Prin urmare nici Universitatea B și nici nu am avut Ia cunoștință de faptul că judecata cauzei urma să aibă loc în data de 27.10.2009, din citația primită reieșind că la acest moment urma să fie soluționată o cerere de abținere iar conform ultimei încheieri din data de 13.10.2009 următorul termen fiind stabilit pentru data de 10.11.2009.
Având în vedere că instanța de fond a procedat Ia soluționarea cererii de chemare în judecată în lipsa părții care nu a fost legal citată consideră că, în conformitate cu disp. art. 312 pct. 5 Cod de proc. civ. se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața instanței de fond.
În subsidiar, dacă s-ar accepta faptul că procedura a fost legal îndeplinită în fața instanței de fond, hotărârea atacată este nelegală și netemeinică deoarece în mod greșit a calculat instanța de fond momentul de Ia care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu disp. art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, "1. Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de Ia data rămânerii irevocabile a hotărârii. 2. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul Ia despăgubiri pentru întârziere.
Prin urmare amenda se poate acorda în cel mai bun caz de Ia momentul la care hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Numai în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile se poate pune problema amenzii prevăzută de Legea nr. 554/2004 privind contencios administrativ.
În conformitate cu disp. 377 alin. 2 Cod de proc. civ. "Sunt hotărâri irevocabile: - 4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii."
Având în vedere faptul că în cazul de față ne aflăm în ipoteza unei hotărâri pronunțată în fond care putea fi atacată numai cu recurs rezultă că, în conformitate cu disp. art. 377 alin. 2 Cod de proc. civ. este irevocabilă hotărârea pronunțată în recurs în dosarul nr- de pe rolul Tribunalului București, Secția a IX-a Contencios Administrativ.
Prin urmare termenul de Ia care ar fi trebuit să fie calculate, amenda acordată trebuia să înceapă Ia momentul Ia care reclamantul a solicitat pârâților să fie pusă în executare hotărârea irevocabilă.
În fapt nu a formulat niciodată o cerere de punere în executare a hotărârii irevocabile. În realitate, prin adresa nr. 6136/07.05.2007 acesta a solicitat să fie pusă în executare Sentința Civilă nr. 919/05.11.2007 a Tribunalului București, Secția a IX-a Contencios Administrativ fără a atașa, așa cum cere Legea contenciosului administrativ, hotărârea irevocabilă.
În data de 07.05.2007 nu a depus anexat cererii sale hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă a cărei executare a cerut- De altfel acest lucru era imposibil în condițiile în care hotărârea irevocabilă a fost redactată abia în data de 20.05.2008.
În realitate nu a obținut Decizia Civilă nr. 862/31.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI abia în luna septembrie 2008 prin eforturi proprii. Reclamantul nu a efectuat nici un demers și nici nu ne-a depus niciodată hotărârea judecătorească irevocabilă a cărei neexecutare solicită să fie sancționată.
În situația în care Ia data de 07.05.2007 hotărârea judecătorească irevocabilă nici măcar nu era redactată Universitatea B se afla în imposibilitatea de a executa această hotărâre.
Cererea de chemare în judecată este neîntemeiată. Toate informațiile solicitate de reclamant au fost publicate pe Internet.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar intimatul-reclamantul a solicitat amendarea Universitatea B ca urmare a neexecutării Sentinței Civile nr. 919/2007 a Tribunalului București.
Prin Sentința Civilă nr. 919/2007 Tribunalul Bucureștia obligat să pună la dispoziția reclamantului informațiile solicitate prin cererea înregistrată sub nr. 6136/07.05.2007.
Prin cererea înregistrată sub nr. 6136/07.05.2007 a solicitat ca să îi pună Ia dispoziție 1. Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor administrative din Universitate; 2. Regulamentul de folosire a resurselor Universității; 3. Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului calității în Universitate.
Toate aceste informații au fost postate pe site-ul Universității din B la adresa www.pub.ro. respectiv www.upb.ro după cum urmează: 1. Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor administrative din universitate este Regulamentul Intern care se regăsește Ia link-ul http://www. upb. ro/documente/regulament -intern-upb.pdf 2. Regulamentele de folosire a resurselor Universității sunt Operaționale votate de Senatul Universității care se regăsesc Ia adresam http://www.upb. ro/documente/pIan-operațional-2008. pdf 3. Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului calității în Universitate este Regulamentul privind Sistemul de Management al Calității Ia adresa http://www. upb.ro/documente/managementul-calității/Regulament privind Sistemul de Managementul Calității.pdf.
Toate aceste documente sunt și au fost postate pe Internet, atât în prezent cât și în 2007 și 2008 fiind îndeplinită astfel cerința publicității impusă de Legea nr. 554/2001. În conformitate cu prevederile art. 4 din Legea privind liberul acces Ia informațiile de interes public: "4. Accesul Ia informațiile prevăzute Ia alin. 1 se realizează prin: afișare Ia sediul autorității sau al Instituției publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicații proprii precum și în pagina de Internet proprie" - or exact aceasta s-a întâmplat și în cazul de față, Universitatea Bap ublicat informațiile solicitate de reclamant pe pagina de internet proprie.
Menționează faptul că acest lucru i-a fost comunicat de nenumărate ori reclamantului, atât pe parcursul anului 2007 cât și pe parcursul anului 2008 însă acesta a refuzat să ia act de informații în acest fel, urmărind, cu rea-credință amendarea recurentei.
În condițiile în care informațiile solicitate sunt și au fost tot timpul publice, fiind postate pe Internet, nu se poate pune problema amendării pentru necomunicarea acestor informații către reclamant.
Din probele administrate, Curtea reține că prin sentința civilă nr.919/5.11.2007 a Tribunalului București - Secția a IX-a - filele 10-11 din dosarul inițial, Universitatea a fost obligată să comunice reclamantului informațiile solicitate prin cererea nr.6136/7.05.2007. Sentința este definitivă de Ia pronunțare, și a devenit irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.862/31.03.2008 a - filele 16-17.
Potrivit art.24 din legea nr.554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de Ia data rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Sentința nr.919/2007 a TB trebuia să fie executată de către autoritate în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, respectiv până Ia data de 30.04.2008.
În privința recursului declarat de reclamant, Curtea reține că:
- Primul motiv de recurs este neîntemeiat deoarece:
a) prin sentința atacată conducătorul pârâtei Universitatea Baf ost obligat la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data de 1.05.2008 și până la executarea dispozitivului sentinței civile nr. 919/5.11.2007 a Tribunalului București - Secția a IX- Este de notorietate că rectorul este conducătorul unei universități.
b) art. 24 din legea nr.554/2004 prevede că se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate amenda de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere.
- Al doilea motiv de recurs este neîntemeiat deoarece:
a) art. 24 din legea nr.554/2004 prevede că,În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere." Textul menționat nu instituie o prezumție de existență a unui prejudiciu. Reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere doar dacă face dovada existenței unui prejudiciu și a întinderii acestui prejudiciu prin neexecutarea unei hotărâri definitive și irevocabile în termen.
b) art. 24 din legea nr.554/2004 nu derogă de la art. 1169. civ. potrivit căruia sarcina probei revine celui care afirmă existența unui drept. Reclamantul nu a dovedit că a suferit un prejudiciu și nici întinderea acestuia.
Din aceste motive, în baza art. 24 din legea nr.554/2004, art. 1169. civ. art. 3041și 312. proc. civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca neîntemeiat.
Pe de altă parte, în temeiul art. 85, 107 și 312. proc. civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâți, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță deoarece procedura de citare a acestora pentru termenul din 27.10.2009 nu a fost legal îndeplinită, față de faptul că, pe de o parte, la termenul din 13.10. 2009 s-a stabilit următorul termen de judecată la 10.11.2009 și nu la 27.10.2009, când a fost soluționată cauza, iar, pe de lată parte, pârâții au fost citați pentru termenul din 27.10.2009 în vederea soluționării unei cereri de abținere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant domiciliat în B,-, - 10,. A,. 2,. 7, sector 6 împotriva sentinței civile nr.2928/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
Admite recursurile declarate de recurentele - pârâte UNIVERSITATEA B cu sediul în B, Spaiul, nr. 313, sector 6 și, reprezentată de, și Asociații" cu sediul în B, str. -, nr. 35, sector 2 împotriva sentinței civile nr.2928/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - --- -
GREFIER
Tribunalul București
Secția a IX-a de Contencios
Administrativ și Fiscal
Judecător fond
Red. Jud. /5 ex./28.01.2010
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile, Stănișor Denisa Angelica, Ungureanu
