Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2/CC
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de reclamanta - COM SRL - prin administrator și procurator, împotriva sentinței civile nr. 7 din 4 decembrie 2008 și a încheierii pronunțate la data de 4 februarie 2009 de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul oral al cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 30 aprilie 2009 s-au depus la dosar din partea recurentei prin administrator note de concluzii la care s-a atașat decizia penală nr. 3449 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, după care:
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
În timpul ședinței de judecată se prezintă în instanță av. cu delegație la dosar pentru intimata Primăria Municipiului
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Av. având cuvântul pentru intimata Primăria Municipiului B solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.
În combaterea motivelor de recurs arată că în mod corect a procedat instanța de fond când a luat act de renunțare la cele trei capete de cerere. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău și înregistrată sub nr-, reclamanta COM L, prin administrator a chemat în judecată Municipiul B, prin primar și pe Primarul municipiului B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. - amendarea Primarului municipiului B cu 20 % din salariul brut pe economie pe zi de întârziere, pentru refuzul de a executa sentința civilă nr. 243/10 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8155/2004;
2. - obligarea ambilor pârâți la plata unor despăgubiri de 3.000 lei pentru întârzierea în executarea aceleiași sentințe, începând cu data de 11 decembrie 2004 și până la executarea efectivă a hotărârii;
3. - obligarea pârâților la plata unor despăgubiri pentru întârziere în executarea sentinței civile nr. 243/10 decembrie 2004 Tribunalului Bacău, pentru care s- pronunțat sentința civilă nr. 695/02 iulie 1998 a Tribunalului Suceava, cuantumul despăgubirilor fiind indicat ca fiind de 305.600 USD, la cursul de schimb din ziua plății;
4. - obligarea pârâților la daune morale, în sumă de 1000 Euro, la cursul de schimb din ziua plății.
Prin sentința civilă nr. 7/04 decembrie 2008, Tribunalul Bacăua luat act de renunțarea reclamantei la judecata capetelor de cerere 3, 4 și 5 și a respins ca nefondate capetele de cerere 1 și 2 din acțiune.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 695/2.07.1998 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2530/1998 s-a dispus prelungirea valabilității autorizațiilor de funcționare nr. 12947 din 3.05.1996 și nr. 18.469/27.07.1995 pentru spațiile comerciale situate în municipiul B str. -. 27. 1 și 3 proprietatea reclamantei sau să elibereze alte autorizații de funcționare.
S-a respins capătul de cerere cu privire la plata daunelor materiale în sumă de 70.316.423 lei și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin decizia nr. 99/298.04.1995 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 320/1999 s-a admis recursul formulat de contestatoare, s-a casat în parte sentința recurată în sensul că s- dispus majorarea daunelor morale la care a fost obligată pârâta în solidar cu Primarul, de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei, s-a luat act de renunțarea la judecată cu privire la capătul de cerere referitor la daune materiale, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate și s-a respins recursul formulat de Primarul municipiului
Prin Încheierea din 23.11.2006 pronunțată în dosarul nr. 18.360/2006 s-a dispus în temeiul art. 373 /1 alin.2 Cod procedură civilă, executarea silită a Titlului executoriu sentința civilă nr. 695/1998 modificată prin decizia civilă nr. 99/1999 a Curții de Apel Suceava.
Potrivit procesului verbal întocmit la data de 21.12.2006 de Biroul executor Judecătoresc în dosarul nr. 266/2006 s-a reținut că executorul judecătoresc a fost în imposibilitate de a pune în executare Sentința irevocabilă nr. 695/02.07.1998.
Prin sentința civilă nr. 243 din 10.12.2004 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8155/2004 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 5 din 10.03.2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 728/2005 s-a aplicat Primarului municipiului Boa mendă de 500 lei pe zi întârziere începând cu data de 2.08.1998 și până la îndeplinirea efectivă a obligației prevăzută în cuprinsul sentinței civile nr. 695 din 2.07.1998 modificată prin decizia civilă nr. 99/1999 a Curții de Apel Suceava.
S-a reținut că potrivit dispozițiile art. 16 din Legea nr. 29/1990 "dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea administrativă este obligată să elibereze.orice alt înscris, executarea hotărârii irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii."
Instanța de fond reținut că prin decizia civilă nr. 99 din 29.04.1999 nu a fost stabilit un termen de îndeplinire a obligațiilor.
Legea prevede că,în lipsa unui astfel de termen, executarea se face în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii adică, de la 2.06.1998 termenul împlinindu-se astfel la data de 02.07.1998.
Pentru a asigura respectarea acestei obligații de către administrația pârâtă, legea 29/1990 sub incidența căreia s-a soluționat dosarul, instituie sancțiunea amenzii de 500 lei pe fiecare zi de întârziere în sarcina conducătorului unității administrative.
Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat aplicarea unei amenzi de 20% din salariul brut pe economie pentru neexecutarea titlurilor menționate.
Prevederile art. 24 alin.3 stabilesc " neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate de instanța de Contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzută la alin. 2 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2500 lei la 10.000 lei.
Prevederile art. 24 alin. 3 nu sunt aplicabile în situația în care contestatorul este deja în posesia unui titlu executoriu emis în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990 ( Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal Decizia nr. 793/8.02.2007).
În speță, s-a apreciat că ne aflăm în situația în care contestatorul se află în posesia unui titlu executoriu obținut în temeiul art. 16 din Legea 29/1990, având posibilitatea de a solicita organului de executare punerea în executare și actualizarea valorii obligației, conform art. 371 ind.2 alin.3 teza II-a Cod procedură civilă ( - Secția Contencios și Administrativ Fiscal Decizia nr. 1 din 10.01.2006 ) situație în raport de care tribunalul a apreciat că se impune respingerea acestui capăt de cerere.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect despăgubiri pentru întârziere în executarea sentinței civile nr. 243/2004, în valoare de 3000 lei pe zi, în favoarea - Com SRL tribunalul a apreciat și acest capăt de cerere ca nefundat, în sensul celor ce urmează:
Contestatorul invocă aceste despăgubiri pentru întârzierea cauzată prin nepunerea în executare a titlului în favoarea sa, ori titlul invocat stabilește o sancțiune în sarcina conducătorului autorității administrative, situație în care nu pot fi reținute pretențiile cu privire la despăgubirile solicitate.
Mai mult, din formularea capătului de cerere prin care se solicită despăgubiri în sumă de 3000 lei pe zi de întârziere, instanța de fond apreciat că se solicită daune cominatorii - denumire generică dată sumelor de bani pe care debitorul unei obligații de a face este obligat prin hotărâre judecătorească a le plăti creditorului său pentru fiecare zi de întârziere, până la data executării.
Despăgubirile pentru întârziere prevăzute de legea contenciosului administrativ ( art. 16 alin. 2 din Legea nr. 29/1990 respectiv de art. 24 alin. 2 din Legea 544/2004 nu se identifică cu daunele cominatorii întrucât au fost prevăzute de lege pentru a acoperi prejudiciul cauzat de neexecutarea în termenul legal a hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de contencios administrativ.
De altfel, în situația în care valoarea prejudiciului calculat inițial a crescut datorită refuzului debitorului de a se conforma măsurilor dispuse de instanță, creditorul poate cere organului de executare actualizarea valorii obligației așa cum am precizat potrivit art. 371 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă.
S-a mai avut în vedere faptul că pe acest capăt de cerere nu s-au făcut probe.
Pentru aceste considerente tribunalul a respins capetele de cerere cu care a fost investit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta COM L, pentru următoarele motive:
1. - hotărârea instanței de fond nu este motivată în fapt și în drept, nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 261 al. 1 - 5 Cod procedură civilă;
2. - instanța de fond nu a avut rol activ și nu a respectat principiul distribuirii aleatorii a dosarelor și al stabilității completului de judecată;
3. - instanța de fond a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al titlului executoriu - sentința civilă nr. 695/02 iulie 1998 a Tribunalului Suceava;
4. - hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii;
5. - în mod nelegal au fost respinse cererile de disjungere a capetelor de cerere 1 și 2 de celelalte cereri, având în vedere că primele se judecau în Camera de Consiliu;
6. - cererea de renunțare nu a fost pusă în discuția părților din proces, situație în care s-ar impune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, în vederea pronunțării pe cererea de renunțare cu respectarea principiului contradictorialității, disponibilității și oralității.
Prin cererea depusă la dosar la data de 12 februarie 2009 recurenta - reclamantă a precizat că înțelege să atace cu recurs și încheierea din 04 februarie 2009, de îndreptare eroare materială, pentru următoarele motive:
- în cauză nu este vorba de o eroare materială;
- încheierea s-a dat fără citarea părților, cu încălcarea dreptului la apărare, a principiului oralității și contradictorialității;
- încheierea s-a dat după promovarea recursului, ori unul din motivele de recurs era tocmai lipsa mențiunii privind calea de atac.
Pentru aceste motive, se invocă nulitatea încheierii atacate.
Prin aceeași cerere, recurenta - reclamantă a reluat o serie din criticile invocate în recursul inițial, împotriva sentinței nr. 7/04 decembrie 2008, completându-și totodată motivele de recurs.
Curtea constată că această completare a motivelor de recurs s-a făcut peste termenul legal prevăzut de art. 303 al. 1 coroborat cu art. 301 Cod procedură civilă, astfel că nu poate fi avută în vedere și examinată.
Curtea, analizând recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 7/04 decembrie 2008 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 04 februarie 2009, constată următoarele:
- În ce privește prima critică, instanța de recurs constată că hotărârea atacată este motivată,atât în fapt, cât și în drept, tribunalul stabilind caracterul și obiectul solicitărilor din acțiune și dispozițiile legale în baza cărora a apreciat că cererile cu care a rămas investit sunt nefondate.
- Instanța de fond a avut în vedere actele depuse la dosar și a făcut trimitere la aceste acte de motivarea hotărârii.
- Deși recurenta susține că hotărârea atacată nu cuprinde dispozițiile obligatorii prevăzute de art. 261 pct. 1 - 5 Cod procedură civilă, nu se indică concret ce elemente esențiale lipsesc; Curtea constată că sentința recurată cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de art. 261 al. (1) - 6 Cod procedură civilă, criticile recurentei fiind neîntemeiate.
- În ce privește lipsa rolului activ al instanței de fond, recurenta invocă acest aspect tot la modul general, fără a indica, în concret, cum s-a materializat lipsa rolului activ și în ce mod a fost prejudiciată recurenta.
- În ce privește respectarea principiilor privind repartizarea aleatorie a cauzelor și principiul continuității completului de judecată, acestea sunt aspecte care țin de organizarea și funcționarea instanței de fond, fără a avea o legătură directă cu soluția pronunțată, asupra legalității căreia trebuia să se pronunțe curtea.
În cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea a fost dată de același judecător care a luat parte la dezbaterile în fond asupra pricinii.
- Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. (8) Cod procedură civilă, criticile recurentei sunt neîntemeiate. Instanța de fond nu a schimbat natura ori înțelesul sentinței civile nr. 695/1998 Tribunalului Suceava, ci a constatat că prin sentința civilă nr. 243/10 decembrie 2004 a Tribunalului Bacăus - aplicat Primarului municipiului Baa mendă de 500 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației prevăzută în sentința civilă nr. 695/1998 a Tribunalului Suceava.
- În ce privește dispozițiile art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă, invocate de recurentă, curtea constată că nici aceste dispoziții nu au incidență în cauză.
Recurenta - reclamantă a invocat interpretarea greșită a dispozițiilor art. 24 pct. 2 din Legea 554/2004.
Instanța de fond a constatat, în mod corect că reclamanta nu este îndreptățită la despăgubiri, întrucât cererea sa de acordare a despăgubirilor era formulată pe motivul întârzierii punerii în executare a sentinței 243/2004 a Tribunalului Bacău.
În condițiile în care prin această sentință se stabilea obligația conducătorului unității administrative de a plăti o amendă, este evident că întârzierea în executarea sentinței civile nr. 234/2004 nu putea să o prejudicieze pe reclamantă, astfel că nu erau incidente dispozițiile art. 24 al. (2) teza finală din Legea 554/2004.
În ceea ce privește cererea de disjungere a capetelor de cerere (1) și (2), instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză, la momentul respingerii acestei cereri, nu erau incidente condițiile prevăzute de art. 165 Cod procedură civilă (în sensul ca o parte din cereri să fie în stare de judecată, iar celelalte în stare de amânare).
De altfel, ulterior, reclamanta a renunțat la judecarea capetelor de cerere (3), (4) și (5).
Referitor la această renunțare la judecată, curtea constată că recurenta nu are interes să invoce încălcarea principiului contradictorialității, disponibilității și oralității.
Cererea a fost formulată în scris și susținută oral de reprezentantul reclamantei, iar împrejurarea că nu a fost adusă la cunoștința părților adverse nu este de natură a-i aduce vreun prejudiciu reclamantei.
Ca urmare, curtea reține ca neîntemeiat și acest motiv de recurs.
În ce privește încheierea de îndreptare a erorii materiale de 04 februarie 2009, prin care tribunalul s-a sesizat din oficiu și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 7/04 decembrie 2008, înserând mențiunea "cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare", curtea constată următoarele:
Completarea dispusă de instanța de fond se încadrează în dispozițiile art. 281 al. (1) Cod procedură civilă, fiind vorba despre omisiunea de a fi indicată calea de atac (oricum calea de atac este stabilită de lege).
Nu era necesară citarea părților, față de dispozițiile art. 281 al. (3) Cod procedură civilă și de caracterul mențiunii înserate în dispozitiv, care, în mod evident nu implica lămuri din partea părților.
Faptul că încheierea de îndreptare a erorii s-a dat după promovarea recursului, nu este de natură să atragă nulitatea încheierii, în condițiile în care art. 281 Cod procedură civilă nu prevede un termen pentru îndreptarea erorilor materiale.
În plus, recurenta nu a fost prejudiciată nici de lipsa mențiunii privind calea de atac, nici de completarea acestei mențiuni ulterior, în condițiile în care a promovat recursul în termen legal.
Constatând neîntemeiate toate motivele de recurs, ce vizează atât sentința civilă nr. 7/04 decembrie 2008, cât și încheierea din 04 februarie 2009, curtea, în temeiul art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta - reclamantă va fi obligată la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată - către intimatul - pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - reclamantă C COM L cu sediul în comuna, satul, județul B - prin administrator și procurator, împotriva sentinței civile nr. 7 din 4 decembrie 2008 și a încheierii pronunțate la data de 4 februarie 2009 de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - pârâtMUNICIPIUL B -prinPrimar, PRIMARUL MUNICIPIULUIși- PRIMAR AL MUNICIPIULUI
Obligă recurentul să plătească intimatului Primarul municipiului B suma
de 5.000 lei - cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,30 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Red. și înch. tehnored. 2 ex. 26 mai 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
