Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Sentința 20/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Sentința nr. 20/CC/2009
Ședința din Camera de Consiliu din 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare acțiunea în contencios-administrativ și fiscal formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE și SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE, având ca obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre.
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 03 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cererii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Princerereaînregistrată la această instanță sub nr. 458/32/6.08.2009 reclamanta - a chemat n judecată Ministerul Sănătății Publice și Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I în contradictoriu cu care a solicitat - pentru nerespectarea sentinței civile nr. 97/16.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, irevocabilă, în temeiul aer. 22, art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004 - următoarele:
- sancționarea Ministerului Sănătății Publice cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere, începând cu data de 11.03.2009;
- obligarea Ministerului Sănătății Publice să-i plătească suma de 100.000 lei reprezentând despăgubiri pentru întârziere;
- sancționarea Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie I cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere, începând cu data de 11.03.2009;
- obligarea Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie I să-i plătească suma de 100.000 lei reprezentând despăgubiri pentru întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 97/16.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, irevocabilă prin decizia nr. 1334/11.03.2009, Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaf ost obligat să-i răspundă la adresa nr. 3922/16.03.2007, iar Ministerul Sănătății Publice a fost obligat să-i răspundă la adresa nr. 21741/29.03.2007.
Ca urmare a nerespectării acestei hotărâri judecătorești a fost privată de dreptul la un tratament adecvat afecțiunii de care suferă, fiind pusă în situația de a-și asigura singură tratamentul pentru a-și salva viața, fără a avea dreptul la rețete compensate conform cuantumului pensiei sale de invaliditate. De asemenea, fiind supusă unei intervenții chirurgicale, afecțiunea de care suferă, aspergiloza bronho-pulmonară alergică, i-a pus viața în pericol major, spitalele neavând asigurate medicamentele antifungice necesare pentru tratarea acestei afecțiuni necunoscute și nerecunoscute în România.
Pentru termenul din 22.10.2009 pârâtul Ministerul Sănătății Publice a formulatîntâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând, în principal, că a răspuns cererii reclamantei.
La termenul din 12.11.2009 reclamanta a formulat oprecizare acțiunii, solicitând ca sancționarea conducătorilor celor doi pârâți, Ministerul Sănătății Publice și Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I, ale căror nume și date de identificare nu le-a indicat, în legătură cu acest din urmă aspect a cerut instanței, prin cererea depusă pentru termenul din 3.12.2009, să solicite relații persoanelor juridice în cauză.
Examinând cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată,curtea de apelconstată următoarele:
În fapt,
Prin sentința civilă nr. 97 din 16.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, irevocabilă prin decizia nr. 1334 din 11.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a hotărât, între altele, admiterea în parte acțiunii formulate de reclamantă împotriva acelorași doi pârâți, după cum urmează:
- a obligat pârâtul Spitalul Clinic de I să răspundă la adresa înregistrată la nr.3922/16.03.2007;
- a obligat Ministerul Sănătății Publice să răspundă la adresa înregistrată sub nr.21741 din 29.03.2007.
Cu privire la cele două adrese, instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 97/2008 a reținut următoarele:
Princererea nr. 3922 din 16.03. 2007reclamanta a adresat Spitalului Clinic de Ioc erere prin care a solicitat informații despre modul în care a fost prelevată sputa prin proba 529/12.02.2007, în sensul de a i se comunica ce mediu de cultură s-a utilizat, câte zile a fost ținută cultura la incubator, ce s-a întâmplat ulterior cu acea cultură. Pârâtul nu a făcut dovada că a comunicat aceste informații reclamantei, în condițiile în care informațiile solicitate sunt informații la care aceasta trebuie să aibă acces, în virtutea dreptului său la informare, interesul în obținerea acestora fiind dat de împrejurarea că efectuarea aceluiași examen al sputei, la Bar elevat prezența culturii cu aspergillus, dar și de faptul că existau suspiciuni asupra modalității de efectuare a analizei. Dreptul reclamantei de a i se soluționa cererea înregistrată sub nr. 3922/16.03.2007 este garantat și de Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului prin art. 6, 12, texte ce stipulează dreptul de a fi informat asupra investigațiilor.
Pentru același considerent, al respectării drepturilor pacientului reglementate de Legea nr. 46/2003 și nesoluționarea de către Ministerul Sănătății a cererii înregistrată sub nr. 21741 din 29.03.2007 apare ca un refuz de a soluționa o cerere în sensul legii contenciosului administrativ. Prin această adresă, aducând la cunoștința ministerului evoluția stării de sănătate și modul cum i s-au acordat îngrijirile medicale, reclamanta solicitat să i se comunice dacă laboratorul de bacteriologie de la Spitalul Clinic I este acreditat și dacă are competența să stabilească diagnosticul de bronhopulmonară alergică. În completarea acestei adrese, reclamanta a solicitat să i se comunice modalitatea în care poate să-și procure și să urmeze tratamentul. Prin adresa nr. 6062/19.06.2007 Ministerul Sănătății i-a comunicat reclamantei că prescripția medicamentelor și sunt prevăzute în sublista B cu nivel de compensare 50 %, pe bază de prescripție medicală. Ministerul nu i-a comunicat și celelalte informații solicitate, legate de statutul și competența laboratorului de la I, deși potrivit art. 5 Legea 46/2003 avea dreptul de a fi informată asupra statutului profesional al acestui furnizor al serviciului de sănătate.
Deși cererile adresate de reclamantă celor doi pârâți sunt foarte detaliate și conțin ample referiri afecțiunea de care suferă reclamanta, la perioadele sale de spitalizare, la diagnosticele stabilite și la analizele efectuate, dispozitivul sentinței civile nr. 97/2008 trebuie interpretat în legătură cu considerentele care îl explică și fundamentează juridic admiterea acțiunii. Prin urmare, conform sentinței analizate, pârâtul Ministerul Sănătății Publice era ținut să furnizeze reclamantei, în temeiul art. 5 din Legea nr. 46/2003, informațiile despre statutul profesional al Laboratorului de bacteriologie de la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I, dacă acest laborator este acreditat și dacă are competența să stabilească diagnosticul de bronhopulmonară alergică; pârâtul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I trebuia să furnizeze reclamantei, în temeiul art. 6 și 12 din Legea nr. 46/2003, informații despre modul în care a fost prelevată sputa prin proba 529/12.02.2007, în sensul de a i se comunica ce mediu de cultură s-a utilizat, câte zile a fost ținută cultura la incubator, ce s-a întâmplat ulterior cu acea cultură.
Invocând dispozițiile art. 22, art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat prezenta acțiune la data de 6.08.2009.
În cursul procesului, prinadresa nr. 21741/6.10.2009- adresă a cărei primire a fost confirmată de reclamantă la termenul din 22.10.2009 - pârâtul Ministerul Sănătății Publice i-a răspuns reclamantei următoarele: activitatea și dotarea laboratoarelor de analize medicale sunt reglementate prin acte normative elaborate de specialiști, pe baza unor criterii de morbiditate și de risc epidemiologic, bazate pe standarde europene și pe literatura de specialitate; rezultatul pozitiv al unei analize pentru determinarea unui agent patogen a cărui prezență nu este confirmată de rezultatele analizelor efectuate ulterior nu este relevant pentru stabilirea cu certitudine a diagnosticului unei afecțiuni cauzată de agentul patogen respectiv, situație aplicabilă și în cazul reclamantei, rezultatul analizei efectuate în Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I nefiind pozitiv pentru fumigatus; interpretările personale ale reclamantei și conotațiile în legătură cu simptomatologia afecțiunii sale și cu evoluția stări de sănătate nu pot fi luate în considerare, acestea nefiind susținute de argumente bazate pe o pregătire de specialitate.
Se constată, pe de o parte, că răspunsul la care a fost obligat prin sentința civilă nr. 97/2008 devenită irevocabilă la data de 16.09.2009 a fost transmis reclamantei după mai mult de un an de la data rămânerii irevocabile a sentinței. Pe altă parte, prin adresa nr. 21741/6.10.2009 nu s-a răspuns la ceea instanța stabilise că reprezintă informațiile la accesul cărora reclamanta este îndreptățită conform art. 5 din Legea nr. 46/2003.
În ceea ce privește informațiile care trebuiau să fie furnizate reclamantei de către Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I pârâtul ca răspuns lacererea nr. 3922 din 16.03. 200,se constată că acest pârât a transmis instanței adresa nr. 17448/10.10.2009, întocmită, de asemenea, la mai mult de un an de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 97/2008. Această adresă a fost redactată de medicul primar la Laboratorul clinic în cadrul Laboratorului de al Spitalului de care a examinat aspiratul bronșic înregistrat sub nr. 878, recoltat de la reclamantă. Cu privire la produsul examinat, medicul a indicat mediul de cultură folosit pentru nespecifică, mediul de cultură folosit pentru izolarea speciilor de, timpul de incubare și informații nu privire la numerele de înregistrare ale unor produse supuse analizei.
Deși nu s-a făcut dovada că adresa a fost comunicată reclamantei de către pârât, răspunsul pârâtului Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaf ost comunicat reclamantei de către acestă instanță la termenul din 22.10.2009
În drept,
Dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2004 invocate prin cererea de chemare în judecată nu sunt aplicabile întrucât se referă la otărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit acestei legi și prin care s-au acordat cheltuieli de judecată. În cauză, partea din hotărâre a cărei neexecutare este afirmată de reclamantă se referă la dispozițiile prin care s-a admis în parte acțiunea, iar cheltuieli de judecată nu au fost acordate.
Art. 25 din Legea nr. 554/2005 reglementează instanța și procedura de executare a sancțiunilor prevăzute de art. 24 din aceeași lege. Acest din urmă text reglementează obligația executării, prevăzând în alin. 1- sub aspectul analizat în cauză - că, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să elibereze un alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Așadar, potrivit acestui text, comunicarea de către pârâți a răspunsurilor la cele două cereri ale reclamantei trebuia să se facă până la data de 13.04.2008. în cauză, adresele pârâților au fost înregistrate în propriile lor evidențe la data de 6.10.2009 și respectiv, 10.10.2009 și comunicate reclamantei (în mod cert) la termenul de judecată din 22.10.2009.
Potrivit alin. 2 al art. 24, în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Din aceste prevederi rezultă că amenda pentru întârziere se aplică persoanei obligate prin hotărâre sau, în lipsa acesteia - cum este în cauza de față - conducătorului autorității publice. Aceasta nu înseamnă că, în proces, conducătorul autorității publice va figura în calitate de pârât, căci sancțiunea judiciară a amenzii se aplică acestuia și în situația prevăzută de art. 13 alin. 4, dar, mai ales, în cazul prevăzut de art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 care, pentru toate soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ care soluționează cererea la care se referă art. 8 - și în care calitate procesuală pasivă are doar autoritatea ori instituția publică, nu și conducătorul acesteia -, prevede posibilitatea instanței de a stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate amenda prevăzută de art. 24 alin. 2.
Raportând aceste prevederi la situația de fapt reținută anterior, curtea constată a fi întemeiată cererea reclamantei de aplicare a amenzii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 persoanelor care au avut calitatea de conducători ai celor doi pârâți începând cu data expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 97/2008 până la data de 22.10.2009 pentru Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I (când reclamantei i s-a înmânat răspunsul la cererea nr. 3922/16.03.2007), respectiv până la executarea sentinței civile nr. 97/2008 pentru Ministerul Sănătății Publice care nu a dat reclamantei un răspuns la cererea 21.741/29.03.2007. Amenda va fi aplicată în cuantumul de 20% din salariul minim brut pe economie din perioada în care sentința civilă nr. 97/2008 nu a fost executată, respectiv de 600 lei pe lună în perioada 1.01.2009 conform Hotărârii Guvernului nr. 1051/2008.
Din aceleași dispoziții ale art. 24 alin. 2 teza ultimă din Legea nr. 554/2004 rezultă că daunele pentru întârziere se plătesc (atunci când se acordă) din bugetul autorității publice, funcționarul public vinovat de neexecutare putându-i-se apoi imputa sumele respective, în temeiul art. 84 din Legea nr. 188/1999. Însă, sub aspectul acestor daune, curtea de apel constată că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării sentinței civile nr. 97/2008, dar nici a legăturii de cauzalitate între un eventual prejudiciu și neexecutarea ori executarea cu întârziere a acestei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta -, domiciliată în B, Calea, nr. 159,. A,. 19, județul B în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I, cu sediul în I, str. -, nr. 30, județul I și Ministerul Sănătății Publice, cu sediul în B,--3, sector 1.
Aplică conducătorului pârâtului Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I, din perioada 13.04.2009 - 22.10.2009, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere din aceeași perioadă.
Aplică conducătorului pârâtului Ministerul Sănătății Publice B, începând cu 13.04.2009, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere începând cu 13.04.2009 și până la executarea sentinței civile nr. 97/16.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
Respinge, ca nefondate, capetele de cerere de obligare a pârâților Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I și Ministerul Sănătății Publice B la plata către reclamantă a daunelor de întârziere de 100.000 lei.
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4.12.2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Red.sent.
5 ex./9.12.2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga
