Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 275/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 275/
Ședința publică din 24 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, cu sediul în Calea nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 486 din 10 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și scutit de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 17 din Legea nr. 47/1997.
De asemenea, se constată că reclamanta-intimată - a depus întâmpinare.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e pr. civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.486/10-07.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Restituirea proprietăților-Serviciul de aplicare a Legii nr.9/1998 și a aplicat conducătorului autorității pârâte o amendă de 20% din salariul minim brut/zi de întârziere, pentru neexecutarea sentinței nr.519/2007 a Tribunalului Mureș și a acordat despăgubiri de 100 lei/zi de întârziere până la data executării efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința nr.519/2007 a Tribunalului Mureș, Guvernul României a fost obligat să emită pentru reclamantă un ordin prin care să valideze/invalideze măsurile compensatorii stabilite în favoarea reclamantei prin Hotărârea nr.3268/2006 a Comisiei municipiului B pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr.9/1998.
S-a reținut că în cauză are calitate procesuală pasivă Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
S-a reținut că potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004, autoritatea publică era obligată ca în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței nr.519/2007 a Tribunalului Mureș, să emită actul administrativ. Potrivit alin.2 din aet.24, s-a reținut că dacă termenul nu este respectat se aplică conducătorului autorității publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, reclamantul având dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății-Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivele de recurs s-a arătat că, în vederea unei juste aplicări a legii, serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, inițiază corespondența cu instituțiile competente cărora le solicită acte și relații de natură să clarifice situația din dosar, operațiuni care necesită mai mult timp. De altfel, s-a arătat că prin decizia vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nr.81166/02.07.2008, s-a validat Hotărârea nr.3268/09.06.2006 a Comisiei municipiului B, iar beneficiarii au depus documentele necesare efectuării plății despăgubirilor.
Intimata a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că s-a indicat greșit numărul deciziei la care se face referire în recurs, numărul corect fiind "1166/02.07.2009". S-a menționat că și suma acordată cu titlu de compensație este alta decât cea menționată în recurs.
De asemenea, s-a invocat și faptul că actele depuse de recurentă nu sunt semnate de, vicepreședintele.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamanta a formulat o cerere intitulată "cerere de executare a sentinței civile nr.599/14.11.2007 de către pârâta Autoritatea pentru Restituirea Proprietății-Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998".
În drept s-au invocat dispozițiile art.24 și 25 din Legea contenciosului administrativ.
Astfel, reclamanta nu a menționat cine are calitatea de pârât și nici care este obiectul cauzei.
Din motivarea hotărârii atacate reiese că prima instanță a aplicat amendă și a acordat despăgubiri, fără să existe petite în acest sens, acordând astfel ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, prima instanță trebuia să solicite reclamantei, sub sancțiunea prevăzută de art.155 ind.1C.pr.civ. să stabilească cadrul procesual, respectiv să indice pârâții și actele administrative atacate sau măsurile solicitate a se lua de către instanță.
Chiar dacă s-au invocat în drept dispozițiile art.24 și 25 din Legea 554/2004 care reglementează aplicarea unor sancțiuni, instanța nu poate să acorde ceea ce nu s-a cerut expres prin acțiune, respectiv nu poate să dispună luarea unor măsuri doar pentru faptul că reclamanta a invocat două texte de lege.
Acțiunea depusă la fond nu respectă condițiile prevăzute de art.112 pr.civ.
Reclamanta trebuia să indice exact care este obiectul cererii, respectiv ce solicită.
Faptul că și-a intitulat acțiunea "cerere de executare a sentinței nr.519/14.11.2007" nu înseamnă că a clarificat obiectul cauzei.
Art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 prevede că:"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
"Cererea de executare" nu se încadrează în condițiile prevăzute la art.8, pentru a putea fi analizate în concret de instanță.
Art.24 din Legea nr.554/2004 prevede la alin.1 și 2 următoarele:" (1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
ART. 25 din lege prevede competența aplicării sancțiunii și despăgubirilor reglementate de art.24 din Legea nr.554/2004: "Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților".
Potrivit art.2 alin.1 litera ț din Legea nr.554/2004, "instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ".
Legea nr.9/1998 nu prevede expres alte dispoziții legate de executare.
Nefiind clarificat obiectul cauzei nu se poate considera că prima instanță ar fi analizat fondul cauzei.
În ce privește aspectele invocate în întâmpinarea la recurs cu privire la erorile materiale privind numărul deciziei vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, precum și cu privire la valoarea compensațiilor, acestea sunt irelevante, deoarece nu fac obiectul cauzei.
Nesemnarea actelor de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este irelevantă câtă vreme pe acte a fost aplicată ștampila instituției, fapt ce confirmă semnarea acestora de către o persoană autorizată.
În consecință, în baza art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul deoarece procesul s-a soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare prima instanță va identifica solicitările reclamantei, respectiv va pune în discuție obiectul acțiunii solicitând reclamantei să indice expres cu cine înțelege să se judece în calitate de pârât, care sunt măsurile care solicită a se lua, cu privire la cine, care este cuantumul despăgubirilor și care a fost prejudiciul care a determinat nașterea acestor despăgubiri, care sunt dovezile în acest sens, când s-a efectuat comunicarea sentinței nr.519/14.11.2007 către părți, urmând ca după clarificarea obiectului acțiunii să procedeze la analizarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților-Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1, împotriva sentinței nr.486/10.07.2008 a Tribunalului Mureș, Secția contencios administrativ și fiscal.
Casează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Mureș, Secția contencios administrativ și fiscal.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, la 24 martie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
02.04.2009.
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
