Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Sentința 312/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 312/2009
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul G în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru reclamant, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 19 iunie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR la care a anexat un set de înscrisuri în justificarea poziției procesuale, transmise pe fax și primite și prin poștă la data 22 iunie 2009, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul reclamatului.
Reprezentantul reclamatului depune la dosar un înscris intitulat cerere și arată că azi, 22 iunie 2009 înregistrat prin Registratura Curții de Apel Clujo cerere de învestire cu formulă executorie a sentinței civile nr. 397/23.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr- și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamatului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv obligarea conducătorul autorității publice pârâte, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data 14.05.2009, până la punerea în executare a hotărârii și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru întârziere, la nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, calculată în raport de suma datorată de 250.000 lei începând cu data de 14.05.2009 și până la data punerii în executare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ reclamantul Gac hemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea conducătorului autorității publice pârâte, președintele d-na, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând din data de 14.05.2009, când pârâta avea obligația legală de a pune în executare Sentința civilă nr. 397/23.04.2008 a Curții de Apel Cluj, Secția Comercială de Contencios Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr-, rămasă irevocabilă la data de 14.04.2009, prin Decizia Civilă nr. 2235/14.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr-, prin virarea în contul reclamantului, indicat în cererea de opțiune mai sus menționată, a sumei de 250.000 lei, urmare a emiterii titlului de plată, reprezentând a doua tranșă din măsurile reparatorii acordate reclamantului prin Decizia nr. 1.129/23.08.2007, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru imobilul situat în C-N, str. - nr. 21, înscris în CF nr. 119.117, nr. top. 41/1, d, respectiv prin plata în favoarea reclamantului a sumei de 25.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs și până la data punerii în executare a hotărârii judecătorești invocate; obligarea pârâtei. în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 la plata de despăgubiri pentru întârziere în favoarea reclamantului la nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești calculată pentru suma de 250.000 lei. începând din data de 14.05.2009 și până la data punerii în executare a sentinței.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin ntâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Apreciază solicitarea reclamantului ca fiind neîntemeiată și de rea credință pentru următoarele considerente la data de 23.04.2009 sub nr.456/2009 a fost înregistrată la Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în adresa Biroului de Avocatură, reprezentantul reclamantului, prin care solicită executarea de urgență a deciziei nr.2235/14.04.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, respectiv plata cheltuielilor de judecată și executarea sentinței civile nr.397/23.04.2008 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, respectiv plata sumei de 250.000 lei reprezentând cea de-a doua tranșă a despăgubirilor în numerar.
La data de 30.04.2009, dl. G, a formulat o adresă instituției pârâte prin care a solicitat punerea de urgență în executare a sentinței civile nr.397/23.04.2008 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr- și totodată a deciziei civile nr. 2235/14.04.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în același dosar. Petentul menționează faptul că, în cazul neexecutării celor două hotărâri judecătorești, va promova o acțiune în contencios administrativ prin care va solicita obligarea conducătorului - doamna, în conformitate cu dispozițiile art.24 alin.2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 14.05.2009.
În urma acestor solicitări - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în a formulat adresa nr. 10999/24.04.2009 către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care solicită urgentarea redactării deciziei nr. 2235/14.04.2009.
La data de 20.05.2009 -Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în a luat la cunoștință de motivele pe care le-a avut în vedere instanța de recurs la pronunțarea deciziei nr. 2235/14.04.2009.
Astfel, văzând motivele instanței de recurs, la data de 29.05.2009 cu adresa nr. -, a solicitat reclamantului să comunice sentința civilă nr. 397/23.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, investită cu formulă executorie cu mențiune a definitivă și irevocabilă, în vederea executării obligației de plată pentru cea de-a doua tranșă a despăgubirilor în numerar.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.500 lei (25.000 lei în solidar cu Fondul Proprietatea), instituția pârâtă, prin adresa nr. -/18.05.2009 s-a adresat Ministerului Finanțelor Publice, solicitând un punct de vedere în legătură cu competența de a pune în executare hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, având în vedere faptul că este finanțat de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice.
Astfel, în mod cu totul nejustificat reclamantul a afirmat că, refuză plata celei de-a doua tranșe a despăgubirilor în numerar și plata cheltuielilor de judecată în
cuatum de 12.500 lei (25.000 lei în solidar cu Fondul Proprietatea ), instituția pârâtă nu a refuzat niciodată executarea celor două obligații de plată.
Prin sentința civilă nr.397 din 23 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Cluja fost dmisă în parte acțiunea precizată și extinsă formulată de către reclamantul G-, împotriva pârâților AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, FONDUL "PROPRIETATEA", DEPOZITARUL CENTRAL, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant al GUVERNULUI ROMÂNIEI a AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR. și lipsei calității procesuale pasive a COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și, în consecință, respinsă cererea față de această pârâtă.
Curtea a obligat pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR să emită, pe numele reclamantului G- titlu de plată pentru suma de 500.000 lei, în baza cererii de opțiune înregistrată sub nr. 02152/29.11.2007 și a obligat pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR să vireze în contul reclamantului, indicat în cererea de opțiune mai sus menționată, suma de 500.000 lei, urmare a emiterii titlului de plată, reprezentând parte din măsurile reparatorii acordate reclamantului prin Decizia nr. 1.129/23.08.2007 emise de COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR pentru imobilul situat în C N, str. -, nr. 28, înscris în nr. 119.117, nr. top. 41/1.
Prin aceeași hotărâre a fost obligat pârâtul FONDUL "PROPRIETATEA" să convertească automat în acțiuni suma de 4.013.039,69 lei și să emită pe numele reclamantului un nr. de 4.013.039 acțiuni la FONDUL "PROPRIETATEA", la valoarea nominală de 1 leu/ acțiune, conform titlului de conversie nr. 1.454/13.12.2007 emis de AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR iar pârâtul DEPOZITUL CENTRAL să înregistreze pe numele reclamantului acțiunile emise conform celor mai sus arătate.
Curtea a respins petitul privind obligarea pârâților de rând 1, 2 și 3 la plata penalităților pe zi de întârziere și cererea reclamantului privind obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut e p. fondul cauzei, că urmare a pronunțării sentinței civile nr. 317/01.06.2007 a Curții de Apel Cluj - Secția Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal, a fost emisă Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 1.129/23.08.2007 privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu privire la o parte din imobilul situat in C-N str. - -. nr. 28, în prezent înscris în nr. 119.117 C-N, nr. top. 41/1, format din construcție și teren aferent în suprafață de 446 mp, decizia mai sus arătată rămânând definitivă prin necontestare în termenul legal.
Această hotărâre a obligat la soluționarea cererii reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul mai sus arătat, întrucât, prin dispoziția Primarului municipiului C-N de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 1.423/06.05.2006, de soluționare notificării înregistrate de către reclamant, în conformitate cu prev. Legii nr. 10/2001, încă din cursul anului 2001, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv -Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
După emiterea Deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 1.129/ 23.08.2007, reclamantul a formulat în data de 10.12.2007, o cerere de plată a sumei de 500.000 lei și de conversie în acțiuni a sumei de 4.051.303,969 lei, prin care a solicitat ca, în termen de 15 zile calendaristice de la data înregistrării cererii de opțiune nr. 02152/29.11.2007 sau, cel mai târziu, în termenul prevăzut de art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004, calculat data înregistrării cererii de opțiune nr. 02152/29.11.2007, urmare a emiterii titlurilor de plata si de conversie, sa se vireze în contul reclamantului suma de 500.000 lei, reprezentând partea din măsurile reparatorii care i-au fost acordate prin Decizia nr. 1129/23.08.2007 emisa de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor și să se convertească automat în acțiuni la Fondul Proprietatea suma de 4.051.303,969 lei, cerere la care pârâta a formulat un răspuns parțial în termenul de 30 de zile prev. de 2 lit. h din Legea nr. 554/2004, prin emiterea titlului de conversie nr. 1.454/13.12.2007.
nu a contestat faptul că titlul de plată pentru suma de 500.000 lei nu a fost încă emis, însă a invocat faptul că nr.OUG 81/2007 nu prevede un termen în acest sens, iar cererile de opțiune sunt soluționate în ordinea cronologică a depunerii lor, cu mențiunea că, în cazul titlurilor de plată, se ține seama și de disponibilitățile financiare existente la momentul formulării cererilor de opțiune.
În același context, s-a învederat că, conform art. 141al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat și completat prin nr.OUG 81/2007, plata sumelor înscrise în titlurile de plată se face într-o singură tranșă, în cazul despăgubirilor în numerar de maxim 250.000 lei și în două tranșe, pe o perioadă de 2 ani, în cazul despăgubirilor de peste 250.000 lei. Termenul de 2 ani se calculează începând cu data emiterii titlului de plată.
De asemenea, art. 182lit. a din același act normativ prevede obligativitatea transferării despăgubirii în contul solicitantului în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare, care sunt asigurate din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la Fondul Proprietatea, până la listarea acestuia.
În privința petitului având ca obiect obligarea la emiterea titlului de plată pentru suma de 500.000 lei, Curtea consideră că reclamantul este pe deplin îndreptățit a solicita acest lucru, neputând fi reținute apărările conform cărora legea nu prevede un termen în acest sens, urmând a se ține seama atât de data depunerii cererii de opțiune, cât și de existența disponibilităților financiare.
Interpretarea pârâtei dă naștere arbitrariului, în condițiile în care Curtea reține că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea deciziei nr. 1.129/2007, neatacată printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială și are, deci, caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art.1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al, care nu era revocabil și care dă dreptul acestuia de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute pentru exercițiul dreptului său de proprietate.
În acest sens, relevantă este și hotărârea dată în cauza Ramadhi și alți cinci împotriva, Curtea statuând în sensul în care "indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii a unei autorități administrative, aceasta trebuie pusă în aplicare, conform legilor interne și a Convenției."
Or, în condițiile în care prin acest act s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii în cuantum de 4.513.038,69 lei, iar acesta a optat pentru plata în numerar a sumei de 500.000 lei, refuzul emiterii titlului de plată constituie o încălcare a prevederilor mai sus arătate.
Sub acest aspect, pârâta este ținută a lua toate măsurile necesare pentru respectarea drepturilor reclamantului decurgând din decizia nr. 1.129/2007, inclusiv emiterea titlului de plată, existența disponibilităților bănești nefiind un argument care să poată fi opus reclamantului.
O astfel de abordare este cu atât mai pertinentă cu cât legiuitorul a prevăzut că termenul de 2 ani pentru plata efectivă a sumei de 500.000 lei începe să curgă de la data emiterii titlului de plată, astfel încât, prin refuzul de a da curs cererii reclamantului, prelungește în mod nejustificat și arbitrar acest termen, situație care este inacceptabilă din perspectiva art. 6 parag. 1 din și a dreptului acestuia de a se bucura de atributele dreptului de proprietate rezultând din decizia mai sus arătată.
În consecință, pârâta va fi obligată la emiterea acestui act, în baza cererii de opțiune a reclamantului, înregistrată sub nr. 02152 din 29.11.2007.
În privința petitului de obligare a aceleiași pârâte la virarea efectivă a sumei de 500.000 lei în contul reclamantului, instanța reține că dispozițiile interne aplicabile sunt cele ale art. 3 lit. h din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform căruia "titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra Statului R, de a primi, în numerar o sumă de maxim 500.000 lei. Sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranșe, pe parcursul a doi ani, calculați cu începere de la data emiterii titlului de plată, până la concurența sumei de 500.000 lei, chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depășește această sumă. Sumele aferente despăgubirilor în numerar în cuantum de maxim 250.000 lei se vor plăti într-o singură tranșă. Despăgubirile în numerar mai mari de 250.000 lei, dar până în 500.000 lei. se vor plăti astfel: prima tranșă a despăgubirilor în numerar va fi în cuantum de 250.000 lei, cea de-a doua transă a despăgubirilor va fi reprezentată de diferența între cuantumul total al despăgubirilor în numerar și suma de 250.000 lei".
Reclamantul consideră că termenele și condițiile impuse prin acest text sunt incompatibile cu următoarele prevederi, solicitând aplicarea, cu prioritate, a acestora, prin obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 lei:
- art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, referitoare la dreptul la un proces echitabil, conform căruia "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa."
- art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției, referitor la protecția proprietății, care statuează următoarele: "1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor."
În esență, se relevă că aplicarea art. 3 lit. h din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 aduce atingere dreptului său de a fi soluționată cererea de acordarea a măsurilor reparatorii într-un termen rezonabil, precum și dreptului său de proprietate asupra unui bun, respectiv cel recunoscut prin decizia nr. 1.129/2007.
Conform art. 21 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între normele interne privitoare la protecția drepturilor omului și prevederile convenției, acestea din urmă au prioritate.
De altfel, în cauza Dumitru împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că un asemenea sistem "bazat pe prioritatea Convenției și a jurisprudenței sale asupra sistemelor naționale de drept are menirea de a asigura în mod direct buna funcționare a mecanismului de garantarea a apărării drepturilor omului instituit de Convenție și de protocoalele sale adiționale."
S-a mai precizat că, din moment ce Convenția face parte din ordinea juridică internă, acest lucru are drept consecință "obligația pentru judecătorul național de a asigura punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor sale, făcându-le astfel să treacă, la nevoie, înaintea oricăror dispoziții contrare din legislația națională, fără a aștepta abrogarea acestora de către legislator."
În privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție "de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și procesului pentru cei interesați" (cauza și împotriva României).
În privința duratei procedurii, s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă în cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul legii nr. 10/2001.
Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum și faptul că, în baza legislației interne, reclamantul este ținut să mai aștepte încă 2 ani, fiind condiționat și de existența disponibilităților bănești, o durată totală a procedurii de 8 - 9 ani este considerată de către instanță ca nefiind rezonabilă.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că reclamantul a fost lipsit în mod arbitrar de atributele dreptului său de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de către Statul Român încă din perioada comunistă, fiind necesară instituirea unei proceduri rapide și eficiente care să permită o reparație echitabilă.
De altfel, în cauza Belasin împotriva României, Curtea s-a pronunțat în sensul următor: "se reține că nr.OUG 81/2007, adoptată recent, vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de stat. Cu toate acestea, până în prezent, Fondul Proprietatea nu funcționează încă într-o manieră susceptibilă a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor."
Deși speța nu era identică, instanța apreciază că rațiunile pentru care Curtea a apreciat că se impune ca Statul Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv prin obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii, sunt prezente și în această cauză.
În privința încălcării dreptului de proprietate al reclamantului, instanța a reținut anterior faptul că decizia nr. 1.129/2007 a reprezintă un bun, urmând a fi analizată doar compatibilitatea termenelor și condițiilor impuse de textul art. 3 lit. h din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu prev. art. 1 din Protocolul adițional nr. 1.
După cum s-a statuat în cauza Brumărescu împotriva României, lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, orice ingerință în folosința proprietății trebuie să respecte criteriul de proporționalitate.
Pârâta a relevat instanței faptul că termenul de 2 ani este prevăzut de lege și el a fost instituit în considerarea unui interes public, date fiind numeroasele cereri de restituire formulate de foștii proprietari și lipsa disponibilităților financiare, astfel încât nu poate fi vorba despre o încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului.
Deși instanța nu contestă faptul că acest termen este instituit prin lege, este discutabil în ce măsură considerentele de natură financiară pot fi opuse reclamantului, în condițiile în care Curtea Europeană s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica neaplicarea, într-un termen rezonabil, a unei hotărâri definitive, concept care cuprinde și existența unei decizii a unei autorități administrative, întrucât obligația de a pune în executare o astfel de hotărâre revine statului (cauza Ramadhi și alți cinci împotriva ).
În consecință, se apreciază că acest termen de 2 ani, adăugat la durata procedurilor urmate până în prezent de către reclamant, nu este compatibil cu existența unui remediu rapid și eficient, iar exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.
Pentru a dispune astfel, s-a considerat și că nu este îndeplinită nici cerința existenței unui just echilibru, reclamantul fiind pus în situația de a mai aștepta încă 2 ani, suportând astfel o sarcină excesivă și exorbitantă, care nu poate fi justificată prin rațiunile invocate de către pârâtă.
Este de subliniat, în acest context, și faptul că Legea nr. 247/2005 limitează la 500.000 lei cuantumul despăgubirilor ce pot fi încasate în numerar, deși reclamantului i-au fost acordate măsuri reparatorii de 4.513.038,69 lei, iar în privința acțiunilor deținute la Fondul Proprietatea, Curtea Europeană s-a pronunțat în sensul mai sus arătat.
De asemenea, Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu prevede obligativitatea actualizării, la data plății, a sumei de 500.000 lei, deși termenul maxim de încasare a acesteia este fixat la 2 ani.
Pentru toate aceste considerente, aplicând cu prioritate prevederile Convenției, urmează a fi admisă acțiunea reclamantului conform dispozitivului, pârâta fiind obligată și la plata sumei de 500.000 lei.
În privința titlului de conversie nr. 1.454/2007, a relevat că operațiunile de transmitere a acestuia către Fondul Proprietatea, în vederea convertirii automate în acțiuni a sumei de 4.013.038,69 lei, precum și înregistrarea reclamantului ca acționar la Depozitarul Central, sunt operațiuni care se realizează din oficiu și care nu au nevoie de formalități suplimentare, însă nu a adus nici o dovadă în sensul acestor susțineri.
Or, în condițiile în care nu s-a dovedit faptul că în prezent reclamantul este înregistrat ca acționar al Fondului Proprietatea, cu un număr de 4.013.038,69 acțiuni, pentru a se putea bucura efectiv de drepturile ce rezultă din titlul de conversie în litigiu, se apreciază că excepția lipsei de obiect a petitelor 3 și 4 din cererea precizată și extinsă nu poate fi primită.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că, din analiza pct. 20 al nr.OUG 81/2007 rezultă că în sarcina sunt prevăzute două atribuții distincte constând în emiterea titlurilor de conversie și respectiv, realizarea conversiei în acțiuni, motiv pentru care nu pot fi primite apărările privind finalizarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin simpla emitere a unui titlu de conversie. Aceleași aspecte sunt relevate și de prev. art. 3 lit. i din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În opinia Curții, din analiza stării de fapt și a dispozițiilor legale pertinente incidente cauzei, rezultă că reclamantul este îndreptățit la finalizarea acestei proceduri, motiv pentru care, în lipsa unor probe care să ateste faptul că acest lucru a fost realizat, va admite petitele 3 și 4, astfel cum au fost formulate, obligând Fondul Proprietatea la convertirea sumei de mai sus în acțiuni și dispunând ca Depozitarul Central să înregistreze aceste acțiuni pe numele reclamantului.
Relevant, în acest sens este și faptul că recunoaște, prin întâmpinarea depusă, necesitatea emiterii cu celeritate a titlurilor de conversie, întrucât doar astfel persoana îndreptățită devine titularul dreptului de a primi dividende aferente acțiunilor deținute, acest lucru neputându-se realiza decât ulterior înregistrării efective a dreptului de proprietate al reclamantului asupra acestora.
Va fi însă respins petitul privind obligarea pârâtelor la plata penalităților de 1.000 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a sentinței și până la executarea efectivă a acesteia, dat fiind faptul că sunt aplicabile prev. art. 24 din Legea nr. 554/2004, care instituie un alt remediu eficient decât cel solicitat de reclamant, prin care autoritatea publică care a fost obligată să efectueze o anumită operațiune administrativă poate fi constrânsă la punerea în executare a hotărârii judecătorești, în termenul maxim de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Recursul promovat împotriva acestei hotărâri de către Autoritatea națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Fondul Proprietatea a fost respins prin decizia civilă nr.2235 din 14.04.2009 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, dispunându-se obligarea recurentelor la plata în favoarea intimatului a sumei de 25.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerente că instanța de fond a apreciat în mod corect existența obligației de emitere a titlului de plată într-un termen rezonabil în considerarea respectării convenției și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și pe de altă parte împrejurarea că la data de 08.10.2008 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis titlul de plată - Decizia nr.1372 în cuantum de 500.000 lei și cu ordinul de plată 2488/13.10.2008 a efectuat plata sumei de 250.000 lei în contul reclamantului rămânând de achitat restul sumei de 250.000 lei.
Hotărârea pronunțată în primă instanță de către instanța de contencios administrativ este supusă recursului în termenul instituit de art.20 din Legea nr.554/2004, recursul fiind suspensiv de executare.
Titlul executoriu constă într-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, care trebuie pusă în executare în termenul instituit de prevederile art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Modificarea textului art.22 din Legea nr.554/2004 s-a realizat în vederea confirmării împrejurării că hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au admis acțiunile formulate potrivit dispozițiilor legii contenciosului administrativ constituie titluri executorii. art.22 subsecvent modificării Legii nr.554/2004 prin Legea nr.262/2007 relevă că hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun.
instituirii acestui text legal de către legiuitor a fost doar pentru a evidenția că obligația investirii cu formulă executorie a sentinței în condițiile art.269 alin.1 pr.civ. se impune doar pentru ipoteza în care singurele dispoziții susceptibile de executare sunt cele referitoare la cheltuielile de judecată, natura dispozițiilor instanței de contencios administrativ pentru ipoteza admiterii acțiunii neavând nevoie de explicații, sens în care apărările pârâtei vizând necesitatea investirii cu formulă executorie a hotărârii anterior executării acesteia apar ca nefondate, cererea prin care a fost investită instanța vizând aplicarea dispozițiilor art.24 doar în ceea ce privește executarea obligațiilor instituite în sarcina autorităților pârâte prin hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, fără a fi fost făcute alegații referitoare la plata cheltuielilor de judecată.
Obligația executării hotărârii instanței de contencios administrativ a fost subliniată de legiuitor și prin conținutul prevederilor art.24 din Legea nr.554/2004 potrivit cărora dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Legiuitorul a stabilit pentru ipoteza în care în cuprinsul cererii nu este stabilit un termen că executarea hotărârii se realizează în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii astfel că aserțiunile pârâtei referitoare la neexecutarea hotărârii din lipsa considerentelor nu pot primii valențele dorite de aceasta, data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.397 din 23.04.2008 a Curții de Apel Cluj fiind data de 14.04.2009 data pronunțării deciziei nr.2235/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Interpretarea textelor legale enunțate anterior a fost unanimă în sensul că aplicarea amenzii pentru întârzierea executării se realizează în raport de termenul de 30 de zile instituit de legiuitor de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel că fiind demonstrată culpa pârâtei vizând neexecutarea hotărârii în termenul instituit de legiuitor, pe de o parte apărările acesteia vizând motivele pentru neexecutare fiind înlăturate iar pe de altă parte reținându-se că autoritatea a executat parțial obligația instituită în sarcina sa, cererea reclamantului de aplicare a prevederilor art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 apare ca fiind fondată și în consecință Curtea va bliga conducătorul autorității publice pârâte, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data 14.05.2009, dată stabilită în raport de data rămânerii irevocabile a hotărârii susceptibile de punere în executare.
Obligația susceptibilă de a fi pusă în executare constând într-o sumă de bani cuantificarea despăgubirilor pentru întârziere ce pot fi solicitate realizată de reclamantă la nivelul dobânzii legale calculate pentru suma neexecutată în cuantum de 250.000 lei în raport de data scadenței, 14 mai 2009, și până la punerea în executare a sentinței civile nr.397 din 23.04.2008 a Curții de Apel Cluj rămasă irevocabilă la data de 14.04.2009 data pronunțării deciziei nr.2235/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție apare ca fiind pe de plin justificată, această modalitate de cuantificare a prejudiciului pentru neexecutarea unei obligații fiind în consonanță cu principiul reparării integrare a prejudiciilor.
Considerentele evidențiate au relevat temeinicia pretențiilor reclamantului astfel că în conformitate cu prevederile art.24 din Legea contenciosului administrativ Curtea va dmite acțiunea formulată de reclamantul G, va obliga conducătorul autorității publice pârâte, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data 14.05.2009 și va obliga pârâta la plata despăgubirilor pentru întârziere în cuantum egal cu dobânda legală calculată în raport de suma datorată de 250.000 lei începând cu data de 14.05.2009 și până la achitarea obligației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul G cu domiciliul ales în C-N Calea nr.7.7 jud.
Obligă conducătorul autorității publice pârâte, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în B sector 1 Calea nr.202, președintele la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data 14.05.2009.
Obligă pârâta la plata despăgubirilor pentru întârziere în cuantum egal cu dobânda legală calculată în raport de suma datorată de 250.000 lei începând cu data de 14.05.2009 și până la achitarea obligației.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
Red./
5 ex./25.06.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
