Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 388/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 388
Ședința publică din data de 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
- -a -
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtulCONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI,prin reprezentant legal, cu sediul în M,-, județul P, împotriva sentinței nr. 400 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât Consiliul Local prin consilier juridic și intimata reclamantă B prin avocat din cadrul baroului P, potrivit împuternicirii avocațială nr. 323/2008 - fila 19 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic, pentru recurentul pârât Consiliul Local M, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Avocat, pentru intimata reclamantă B, depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. 323/2008 și arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea,luând act de împrejurarea că părțile, prin reprezentanții lor, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea, respectiv combaterea recursului.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât Consiliul Local M, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 400 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, pentru următoarele considerente:
La data promovării acțiunii pentru nepunerea în executare a sentinței civile nr. 213/2004, se aflau în procedura de vânzare a spațiului în litigiu.
Prin sentința amintită s-a dispus obligarea pârâtei de a încheia contract de vânzare - cumpărare prin negociere directă, în conformitate cu dispozițiile art. 550/2002.
Mai arată că vânzarea efectivă se putea realiza numai după un termen de 15 zile de la încheierea procedurii de vânzare.
Precizează că la dosarul cauzei s-a depus procesul verbal de negociere directă, unde se menționează că s-a negociat prețul de vânzare și faptul că acesta urmează a fi achitat în rate trimestriale.
Față de cele ce preced, apreciază că pârâtul și-a executat pe deplin obligația de a vinde spațiul în discuție, împrejurare care nu mai este de natură a atrage sancționarea sa pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești.
Mai arată că acest contract de vânzare cumpărare s-ar fi finalizat, dacă Oficiul de cadastru nu i-ar fi respins documentația, pe considerentul că trebuie realizată o lucrare mult mai amplă. A depus la dosar dovada în acest sens.
La solicitarea instanței, arată că nu a formulat nicio cale de atac împotriva încheierii de respingere a întabulării pronunțată de OCPI.
Învederează că reclamanta s-a prevalat de sentința nr. 213/2004 și a încheiat un contract de închiriere cu o societate comercială.
Față de aceste aspecte, apreciază că nu se impune amendarea Consiliului Local M, întrucât acesta vrea să vândă, însă această operațiune încă nu s-a putu finaliza.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 400 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în principal, pentru că acțiunea a rămas fără obiect, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă B, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței nr. 400 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând sentința nr. 213/2004 prin care Consiliul Local M era obligat să vândă imobilul în discuție, a fost pronunțată în toamna lui 2004.
Arată că s-a încercat pe cale amiabilă soluționarea acestei probleme, însă fără niciun rezultat.
Precizează că, ulterior, s-a trecut la executare silită.
Învederează că fiind o "obligație de a face", neîndeplinirea acesteia atrage sancțiuni speciale.
Arată că pârâtul Consiliul Local Mad emarat procedura de vânzare, abia după ce a fost dat în judecată, astfel că procesul verbal de conciliere este din 2007 - fila 11 dosar.
Apreciază că este vorba despre o atitudine de rea credință.
Arată că nu s-a vrut să se încheie actul de vânzare cumpărare, astfel că pârâta a fost nevoită să apeleze la instanțele de judecată.
Se susține că pârâta a încheiat un contract de închiriere cu o altă societate comercială, însă contractul inițial îi permitea subînchirierea.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței nr. 400 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată și depune la dosarul cauzei chitanța nr. 38 din 12 martie 2008 în valoare de 2000 lei, reprezentând plata onorariului de apărător.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul debitor Consiliul Local al orașului M, ca intimatul să fie obligat la plata unei amenzi civile stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința nr.213/21.09.2004 a Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 997/10.12.2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de contencios Administrativ, intimatul a fost obligat să încheie cu ea contract de vânzare-cumpărare prin negociere directă, pentru spațiul comercial situat în M- - 5 județul
S-a mai arătat că, cu ocazia punerii în executare a acestuit tilu executoriu intimatul a declarat că va încheia contractul până la 1.05.2006, însă nu a respectat acest termen și nici nu a precizat o altă dată, cu toate că executorul judecătoresc i-a solicitat repetat acest lucru, împrejurare care reliefează refuzul debitorului de a executa obligația precizată.
Prin încheierea din 18.05.2007, Judecătoria Mizila admis excepția necompetenței materiale invocată de intimat și a declinat competența de judecată a cererii în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, reținând în esență că cererea se judecă de instanța de executare care este cea care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.
La Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ cauza a fost înregistrată la nr-.
Reclamanta și-a precizat cererea, în sensul că înțelege să solicite conform disp. art.24.al. 2 din Legea nr. 554/2004 aplicarea unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, precum și obligația pârâtului la plata de despăgubiri în sumă de 2000 RON, urmând ca acestea să fie evaluate printr-o expertiză.
La termenul de judecată din 25.09.2007, instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de debitor în fața Judecătoriei Mizil, în sensul că sub imperiul Legii nr. 29/1990, în vigoare la data pronunțării sentinței civile nr. 213/21.09.2004, neexecutarea unei sentințe irevocabile se sancționa cu amendă de 500 lei/zi de întârziere, astfel că doar după data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 s-a introdus posibilitatea aplicării amenzii și acordarea de despăgubiri excepție pe care ulterior a respins-o ca neîntemeiată, motivat de faptul că obligația stabilită prin sentința civilă nr. 213/2004 a Tribunalului Prahova trebuia să fie executată, conform art. 16 al. 1 din Legea 29/1990 până la data de 10.01 2005 (30 de zile de la data rămânerii irevocabile a deciziei nr.997/10.12.2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI ) moment la care intrase în vigoare Legea 554/204, fiind deci aplicabile disp. art. 24 din această lege.
În plus, obligația de închidere a contractului de vânzare-cumpărare (la care intimatul a fost obligat ) este stabilită conform dispozițiilor Legii 550/2002,lege care face trimitere la legea contenciosului administrativ în ce privește procedura de contestare a actelor încheiate în temeiul acesteia.
În cauză părțile au administrat proba cu înscrisuri, depunând la dosar încheierea nr. -/2007 cu documentația anexată, adresa Consiliului Local M nr. 16439/2005, adresa OCPI P nr.488/2005, adresa Primăriei orașului nr. 17589/2005 și raportul de evaluare nr. 882/2007 cu anexe.
La termenele de judecată din data de 25.09.2007 și 23.10.2007, instanța a admis cererile părților de amânare a judecății, în vederea împăcării părților, pe cale admisibilă.
Prin sentința nr. 400 din 20 noiembrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea precizată de reclamanta B, a obligat pârâtul Consiliul Local M la plata unei amenzi civile de 20 % din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 10.01.2005 până la data executării obligației prevăzută în sentința nr. 213/21.09.2004 a Tribunalului Prahova, s-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 213/21.09.2004 a Tribunalului Prahova -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 997/10.12.2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, Consiliul Local Maf ost obligat să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare, prin negociere directă, pentru spațiul comercial situat în M,- - 5.
Tribunalul a reținut că, deși pârâtul-debitor avea posibilitatea încheierii contractului precizat până la data de 10.01.2005 (30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 213/2004), totuși nu și-a îndeplinit obligația până la data formulării prezentei acțiuni și nici până la data pronunțării hotâărârii - cu toate că pârâtei i-au fost acordate la solicitarea reclamantei, două termene în acest sens.
Mai susține tribunalul că nu se poate reține susținerile pârâtului - privind faptul că acțiunea a rămas fără obiect - întrucât, pe de-o parte, pârâtul a stabilit ca termen de finalizare a procedurii de vânzare data de 28.11.2007, după pronunțarea instanței.
A mai apreciat tribunalul că începând cu data de 10.01.2005 până la data sesizăriui instanței (26.04.2007) și ulterior până la momentul pronunțării, Consiliul Local M nu și-a îndeplinit obligația menționată, deși a avut timp suficient pentru aceasta, atutudinea sa fiind deci culpabilă.
In concluzie, tribunalul a apreciat că cererea reclamantei de aplicare a unei amenzi civile pârâtului, în temeiul dispozițiilor art. 24 al. 2 din Legea 554/2004 este întemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al orașului M pe care o consideră nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Consiliul Local al orașului M, prin reprezentantul său legal - primar, susține că instanța se află într-o totală eroare, și interpretând greșit actul juridic dedus judecății, respectiv sentința civilă nr. 213/2004 a schimbat natura și înțelesul lămurit al acesteia, dând o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, susține pârâtul că prin dispozitivul sentinței civile nr. 213/2004 s-a dispus obligarea pârâtei de a încheia contract de vânzare-cumpărare prin negociere directă, în temeiul Legii nr.50/2002.
Susține de asemenea că, potrivit art. 10 din actul normativ mai sus amintit, contractul de vânzare-cumpărare se poate încheia în termen de 15 zile de la încheierea procedurii de vânzare, stabilită prin art. 16 cap.III coroborat cu art. 8 din același act normativ.
În aceste condiții și având în vedere prev. art. 24 din Legea nr. 554/2004, în sensul că executarea hotârârii se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, și interpretând ca termenul prevăzut în curpinsul sentinței civile nr. 213/2004 este termenul stabilit la art. 10 din Legea 550/2002, apreciază pârâtul că se află în termenul termenul legal de punere în executare a sentineți civile nr. 213/2004.
Mai precizează pârâtul că instanța nu a avut în vedere apărările susținute în cauză, în sensul că la data de 14.10.2007, la solicitarea organelor de control ale Curții de Conturi P, aflată în control la Primăria M, s-a depus de către. M contractul de închiriere nr. 1/28.06.2006, în temeiul căruia închiriază către spațiul în litigiu. Susține Primăria M că nu a avut cunoștință până la această dată de acest contract de închiriere.
Critică pârâtul faptul că s-a dispus amendarea pentru nepunerea în executare a unei sentințe civile când reclamanta B, încă din data de 28 iunie 2006 și-a exercitat atributele conferite de sentința civilă 213/2004, nemaijustificând nicun interes în promovarea unei cereri de chemare în judecată de natura celei în cauză.
În susținerea recursului pârâta a depus la dosar înscrisuri.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin sentința nr. 213 din 21 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Contencios Administrativ, Consiliul Local al orașului Maf ost obligat să încheie cu B, contract de vânzare-cumpărare prin negociere directă pentru spațiul comercial situat în M-- 5.
Această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului în baza deciziei nr. 997 din 10 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și a fost investită cu formulă executorie.
Prin somația nr. 10 din 6 februarie 2006, emisă de BEJ - M, Consiliul Local al orașului Maf ost somat să încheie contractul de vânzare-cumpărare prin negociere directă pentru spațiul comercial în litigiu.
Prin procesul-verbal FN/5 aprilie 2006 încheiat de BEJ - M, Consiliul Local al orașului M s-a obligat să încheie contractul de vânzare- cumpărare până la data de 1 mai 2006.
Pârâta nu a respectat acest termen, astfel încât executorul judecătoresc a solicitat ulterior prin două adrese ca aceasta să precizeze data la care va încheia contractul de vânzare-cumpărare, demersuri care au rămas fără rezultat.
În conformitate cu art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în situația în care autoritatea publică este obligată prin hotărâre judecătorească să încheie un act juridic, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Instanța de fond a reținut în mod corect că pârâta avea obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare până la data de 10 ianuarie 2005, dar până în prezent nu și-a executat această obligație stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă și executorie.
Recurenta invocă dispozițiile art. 8, art. 10 și art. 16 din Legea nr. 550/2002, în conformitate cu care contractul de vânzare-cumpărare al spațiului comercial se încheie în termen de 15 zile de la data finalizării procedurii de vânzare, respectiv de la data încheierii procesului-verbal prev. de art. 9 din același act normativ.
Prețul de vânzare se stabilește în conformitate cu art. 19 rap. la art. 8 din Legea nr. 550/2002, respectiv de către Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale sau de prestări de servicii în baza unui raport de evaluare.
Această procedură este prevăzută pentru soluționarea cererilor de vânzare a spațiilor comerciale proprietatea privată a statului, județului, municipiului orașului sau comunei, dar nu se aplică, în situația executării hotărârilor judecătorești prin care se obligă vânzătorul să încheie act de vânzare-cumpărare.
Pârâta avea obligația ca în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței să stabilească prețul imobilului în litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 8 și art. 19 din Legea nr. 550/2002,în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Împrejurarea că procesul-verbal de finalizare a procedurii de vânzare s-a încheiat la data de 14 decembrie 2007, nu poate constitui motiv de exonerare a pârâtei de obligația de a duce la îndeplinire în termen legal dispozitivului sentinței nr. 213 din 21 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și al dispozițiilor art. 20 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
Susținerile recurentei privind încheierea unui contract de închiriere cu privire la spațiul în litigiu între reclamantă și o altă societate comercială urmează a fi înlăturată deoarece nu au legătură cu obiectul cauzei și nu sunt de natură să justifice nerespectarea de către pârâtă a unei hotărâri judecătorești irevocabile.
În conformitate cu art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cazul în care termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii nu este respectat, instanța de executare aplică conducătorului autorității publice o amendă de 20 % din salariul minim brut pe țară pentru fiecare zi de întârziere.
Față de cele reținute, în baza art. 312 alin. 1 Cod.pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civilă, Curtea va obliga recurenta la plata către intimată a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtulCONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI,prin reprezentant legal, cu sediul în M,-, județul P, împotriva sentinței nr. 400 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, sector 6.
Obligă recurenta la plata, către intimată, a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
- - - - -a -
GREFIER,
Nora
Red.
Dact.
f-;
Tribunalul Prahova;
;
.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120.
13.04.2008.
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
