Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 469/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - sancțiune pentru neexecutare hotărâre -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.469
Ședința publică din12 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate dereclamanta Asociațiaprin vicepreședinte și de pârâta Instituția Prefectului județului S prin prefectîmpotriva sentinței nr.463 din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul-intimat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru reclamanta-recurentă și consilier juridic - pentru pârâta-recurentă Instituția Prefectului județului S, lipsă fiind pârâtul-intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei depune la dosar chitanțele nr.-, -, - și -, toate din 24.02.2009, timbre judiciare mobile în valoare de 0,3 lei, alături de cererea pentru asigurarea dovezilor pe care a formulat-o, delegație, precizând că a formulat și cerere prin care solicită să-i fie comunicată copia după notele de ședință ce se vor consemna astăzi; depune, de asemenea, mai multe înscrisuri, cuprinzând întâmpinarea formulată de pârât, rezoluția parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, sentința penală nr.7/2008, referatul nr.245 din 6.04.2006 al Direcției Naționale Anticorupție, rezoluția parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Consilierul juridic al pârâtului-recurent a depus delegație, întâmpinare, certificatul de grefă care atestă că pe rolul Curții de APEL SUCEAVA se află înregistrată contestația în anulare înregistrată sub nr-, care are termen de judecată la 19.03.2009, răspunsul ce-i este adresat reclamantului la data de 19.09.2008, cu numărul 20826/CE (filele 36-39) și copia deciziei nr.962 din 24.07.2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Părțile își înmânează reciproc duplicatele înscrisurilor pe care le-au depus la dosar.
Instanța pune în vedere reclamantului că cererea de comunicare a notelor de ședință trebuie depusă după consemnarea notelor de către grefier, după încheierea ședinței, astfel încât îi restituie cererea, reclamantul arătând că o va depune după ședință la arhiva instanței. Față de cererea de asigurare dovezi formulată de acesta, prin care se urmărește dobândirea recunoașterii că Instituția Prefectului nu a executat o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, în termenul legal de 30 de zile, dispune ca, în temeiul dispozițiilor art.236 al.3 din Codul d e procedură civilă, judecarea acesteia să fie făcută în cameră de consiliu.
Procedând la deliberare, în cameră de consiliu, Curtea a respins cererea de asigurare dovezi, ca nefondată.
După reluarea cauzei, precizează că, înainte de a se acorda cuvântul pe fond, înțelege să formuleze cereri prealabile, respectiv îndreptarea erorii materiale în cererea inițială, adică a numelui prefectului care s-a schimbat de la data când a fost promovată acțiunea, situație în care recursul apare ca inadmisibil, excepția lipsei calității de reprezentant a actualului prefect, excepția autorității de lucru judecat, contestația în anulare formulată de Instituția Prefectului județului S fiind respinsă, irevocabil, prin decizia nr.1446 din 6.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Reprezentanta pârâtului-recurent susține că în cauză nu este dată excepția lipsei calității de reprezentant a prefectului, ocupând încă funcția de prefect la data formulării recursului. Cât privește excepția autorității de lucru judecat, ea afirmă că nici aceasta nu este incidentă întrucât în cauză s-au pronunțat două hotărâri definitive și irevocabile, contradictorii.
Pe fond, pentru reclamanta-recurentă, a solicitat admiterea recursului acesteia, așa cum a fost motivat, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu precizarea că reclamanta s-a adresat instanței deoarece "instanța aplică sau acordă" și nu "poate aplica sau acorda", arătând că ea (reclamanta) are pretenția ca prefectul, ca reprezentant oficial al guvernului să respecte întocmai legea; a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta Instituția Prefectului județului S "ca inadmisibil și ulterior ca nefondat", reiterând excepția autorității de lucru judecat, sens în care reamintește decizia nr.1446/6.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Mai arată că este greșită susținerea pârâtului-recurent că în cauză s-ar fi pronunțat două hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile contradictorii, menționând că în cauză s-a formulat contestație în anulare, că susținerile de la punctul 4 din cererea de recurs a pârâtului sunt contradictorii, făcând vorbire de decizia nr.1290/2002 pronunțată în cauză de Tribunalul Suceava, amintind că Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticenia fost menținută de Judecătoria Beclean, fiind respins recursul reclamantei - declarat împotriva acestei sentințe - de către Tribunalul Bistrița; de asemenea, a susținut că a depus la dosar referatul DNA și rezoluția prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, precum și înscrisuri din care rezultă că atât prefectura cât și APELE ROMÂNE recunosc că nu a fost pusă în executare decizia nr.1290/2002 a Tribunalului Suceava.
Consilierul juridic al pârâtei solicită admiterea recursului formulat de Instituția Prefectului județului S, precizând că s-a făcut dovada comunicării relațiilor și respingerea recursului declarat de reclamanta Asociația ca nefondat, cu motivarea că în mod corect s-a pronunțat prima instanță asupra despăgubirilor pretinse.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
La data de 17 septembrie 2008, reclamanta Asociația, reprezentată prin, a chemat în judecată pârâții Instituția Prefectului județului S și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea prim-pârâtei la plata unei amenzi către stat, reprezentând 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, pentru nerespectarea termenului de executare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, precum și obligarea secund-pârâtului în nume propriu la plata despăgubirilor de întârziere, în cuantum de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința nr.498 din 17 aprilie 2008 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-, Instituția Prefectului județului Saf ost obligată să-i comunice informațiile de interes public solicitate prin adresa Asociației nr.7/21.01.2008, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă la data de 24 iulie 2008 prin Decizia nr.962 din acea dată a Curții de APEL SUCEAVA - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, iar, deși termenul limită de executare era 24.08.2008, prim-pârâta a refuzat executarea.
Referitor la daunele solicitate, arată că acestea sunt prevăzute de art.24 alin.2 al Legii nr.554/2004 cu caracter de pedeapsă și este îndeobște cunoscut că pot fi superioare prejudiciului real, neputând fi respinse pentru că nu ar fi dovedite.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.24 alin.1 și 2, art.25 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.129 alin.1 teza I și art.371/1 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Prinsentința nr.463 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea reclamantei după cum urmează:
- a aplicat pârâtei Instituția Prefectului județului Soa mendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data de 24.07.2008 și până la data punerii în executare a sentinței 498/17.04.2008 Tribunalului Suceava;
- s-a respins, ca nefondată, cererea față de Instituția Prefectului județului S și față de pârâtul, pentru plata de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, în motivare, instanța de fond a reținut următoarele:
- în cauză sunt date prevederile art.24 al.1 din Legea nr.554/2004 având în vedere faptul că pârâta nu a comunicat reclamantei datele solicitate prin adresa nr.7/21.01.2008 așa cum a fost obligată prin sentința nr.498/17.04.2008 irevocabilă:
- apărările pârâtei - în sensul că relațiile solicitate nu sunt deținute de ea sau că în cauză au fost date două hotărâri contradictorii au fost înlăturate motivat de faptul că acțiunea de față a reclamantei este întemeiată pe prevederile art.24 din Legea nr.554/2004;
- referitor la capătul de cerere privind despăgubirile s-a arătat că acestea nu sunt fondate atâta timp cât conducătorul pârâtei s-a schimbat, iar amenda aplicată constituie un mijloc suficient de constrângere pentru obținerea executării sentinței civile.
Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta cât și Instituția Prefectului județului S susținând, fiecare, că sentința este nelegală.
În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că, în mod greșit, s-a respins capătul de acțiune privind acordarea de despăgubiri în condițiile în care legea, prin art.24 al.2 ultima teză, prevede în mod expres aceste plata acestor despăgubiri; că stabilirea acestei obligații constituie singurul mijloc de constrângere care poate determina punerea în executare a hotărârii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă și art.25 al.3 din Legea nr.554/2004.
Instituția Prefectului județului S și-a motivat recursul pe următoarele considerente:
- în mod greșit instanța de fond a respins apărările formulate de către pârâtă privind existența a două hotărâri judecătorești contrare și faptul că informațiile de interes public solicitate de reclamantă nu se găsesc în arhiva Instituției Prefectului;
- cât timp reclamanta nu a făcut dovada înregistrării la registratura Instituției Prefectului a solicitării sale făcută prin adresa nr.7/21.01.2008, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri este nejustificată.
Motivele invocate pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Analizându-se susținerile din recursuri raportat la actele și probele din dosar, curtea reține următoarele:
Prin sentința nr.498 din 17.04.2008 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr.962 din 24 iulie 2008 a Curții de APEL SUCEAVA, pârâta Instituția Prefectului județului Saf ost obligată să comunice reclamantei informațiile de interes public solicitate prin adresa 7 din 21 ianuarie 2008, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței (în cazul de față la 24 iulie 2008).
Art.24 al.1 din Legea nr.554/2004 prevede obligația ca în situația în care autoritatea publică este obligată să elibereze un înscris - să facă acest lucru în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Potrivit art.24 al.2 din Legea nr.554/2004, în cazul în care termenul nu este respectat se aplică conducătorului autorității publice, sau după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri de întârziere.
În cauză sunt date prevederile art.24 al.2 teza 1 din Legea nr.554/2004 - existența sentinței nr.498/2008 și faptul că pârâta-recurentă nu a făcut dovada comunicării datelor la care a fost obligată.
Susținerile din recursul pârâtei nu pot fi reținute; în realitate aceste susțineri nu vizează fondul cauzei de față ci fondul acțiunii finalizată prin sentința nr.498/2008.
Odată pronunțată o sentință prin care autoritatea publică este obligată să elibereze un înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se facede îndatăsau în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii fără a fi necesară o nouă cerere din partea solicitantului.
Pentru aceste considerente, recursul formulat de către pârâtă este nefondat urmând ca în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă să fie respins ca atare.
În ceea ce privește recursul declarat de către reclamantă, vizând doar capătul din acțiune referitor la despăgubiri, curtea reține următoarele:
Plata despăgubirilor este prevăzută de art.24 al.2 teza finală din Legea nr.554/2004.
Faptul că în timpul soluționării cauzei conducătorul pârâtei s-a schimbat nu constituie motiv de respingere a cererii pentru acordare despăgubiri.
Pe de altă parte, era necesară administrarea de probe cu care să se stabilească dacă plata despăgubirilor este sau nu suficientă pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantului.
Pentru stabilirea situației sus-prezentate este necesară administrarea de probe, lucru ce nu se poate face în faza recursului, motiv pentru care în baza art.304 raportat la art.312 din Codul d e procedură civilă se va admite recursul reclamantei, se va casa în parte sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond doar cu privire la capătul din acțiune privind acordarea de despăgubiri.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat dereclamanta Asociațiaprin vicepreședinteîmpotriva sentinței nr.463 din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului județului S prin prefect și cu pârâtul-intimat.
Casează în parte sentințe și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond pentru rejudecarea capătului din acțiune privind acordarea de despăgubiri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâta-recurentăInstituția Prefectului județului S prin prefect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./06.04.2009
jud.fond
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
