Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Sentința 9/2010. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR.9

Ședința camerei de consiliu din 20 ianuarie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Hrudei

GREFIER: - -

S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul împotriva pârâtului MINISTERUL CULTURII, cultelor ȘI NAȚIONAL ȘI CONDUCĂTORULUI ACESTEI INSTITUȚII, având ca și obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre.

La apelul nominal se prezintă reclamantul personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la primul termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Se mai menționează că la data de 20.01.2010 se înregistrează, prin fax, într-un singur exemplar, din partea pârâtului întâmpinare prin care se solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamant ca fiind neîntemeiată.

Pentru ca reclamantul să ia act de conținutul întâmpinării, instanța lasă cauza la a doua strigare.

La solicitarea instanței de a preciza dacă prin acțiunea formulată dorește amendarea conducătorului ministerului care ocupă la acest moment această funcție, reclamantul arată că da, aceasta este solicitarea sa.

Instanța reia dezbaterea cauzei, când reclamantul relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.

Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii pe fond.

Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea conducătorului pârâtului o amendă judiciară de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu 14.11.2009 și până la punerea efectivă în executare a SC 273/9.06.2009 a Curții de APEL CLUJ.Solicită de asemenea respingerea afirmațiilor pârâtului relevate prin întâmpinarea depusă ca fiind netemeinice, nefondate și nelegale. În susținere se arată că prin Ordinul nr.186/2009 a fost eliberat din funcția de director executiv al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu, deșii pe parcursul desfășurării activității în această funcție publică a obținut doar calificativul foarte bine; a intervenit OG nr.37/2009 care ulterior a fost declarată neconstituțională și OG nr.105/2009 declarată și aceasta neconstituțională, context care l-a determinat să se adrese conducătorului instituției publice cu plângere prealabilă, la care însă nu a primit răspuns. Prin sentința civilă nr. 273/2009 Curtea de APEL CLUJa suspendat Ordinul nr.186, sentință devenită irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4324/14.10.2009. Se mai relevă că a prezentat aceste hotărâri învestite cu titlu executoriu conducătorului instituției, dar nu a primit din partea acestuia decât un ordin prin care a fost suspendat Ordinul nr.186 privind eliberarea din funcție, fără însă a fi repus în funcția deținută anterior.

Se prezintă instanței dovada unei corespondențe care emană de la pârât, purtate cu reclamantul, prin care pârâtul recunoaște că se află în posesia actelor depuse de către reclamant, fără însă a face vorbire despre funcția de director, pe care acesta ar mai deține- Se mai depune de asemenea, jurisprudență în ceea ce privește punerea în executare a hotărârilor judecătorești care privesc suspendarea unor acte administrative similare, emise în virtutea acelorași acte normative. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea transportului efectuat la instanță în sumă de 200 lei, depunând înscrisuri în probațiune.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin acțiunea înregistrată la data de 18 decembrie 2009 pe rolul acestei instanțe, sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ministerul Culturii, Cultelor și Național B aplicarea în conformitate cu legea nr. 554/2004, art. 24 (2) și (3) a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, ministrului culturii, cultelor și național, dl, până la punerea efectivă în executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 273 din 09.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL CLUJ, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a dispus suspendarea exercitării ordinului nr. 186/27.04.2009, emis de Ministrul Culturii, Cultelor și Național, dl., prin care a fost eliberat din funcția publică de director executiv al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național B-N, evident din motive absolut neimputabile reclamantului.

Sentința amintită a rămas irevocabilă prin respingerea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 4324 din ședința publică din 14 octombrie 2009, în același dosar -, a recursului declarat de Ministrul Culturii, Cultelor și Național.

Deși sentința civilă nr. 273/9 iunie 2009 a Curții de APEL CLUJ era executorie de drept, pârâtul Minsiterul Culturii, Cultelor și Național, dl. nu a procedat la punerea în executare, sub pretextul că funcția de director executiv al B N, nu mai există, ea fiind desființată prin prevederile art. III alin. 1 din OUG nr. 37/2009.

Reclamantul a formulat cereri de executare a hotărârii judecătorești executorii de drept și cu toate acestea, s-a menținut refuzul punerii în executare a sentinței executorii de drept dispusă de Curtea de APEL CLUJ.

Domnul ministru a emis ulterior ordinul nr. 321/20.07.2009 prin care dispune suspendarea Ordinului nr. 186/27 aprilie 2009, de eliberare a sa din funcția publică de director executiv, precizând totodată că funcția publică a fost desființată, cu toate consecințele legale.

Prin acest ordin, domnul ministru nu putea să dispună suspendarea ordinului său anterior, de eliberare a reclamantului din funcție publică, câștigată prin concurs, având în vedere că respectivul ordin era deja suspendat de instanța de judecată, ci trebuia să pună în executare sentința instanței.

Ordinul nr. 321/20 iulie 2009 fost emis pur formal, foarte ambiguu, și nu indică modalitatea concretă prin care se duce la îndeplinire hotărârea judecătorească, care pentru acest înalt demnitar al statului român se vede că e doar facultativă.

Ca atare, este greu de acceptat, într-un stat de drept, neexecutarea unei hotărâri judecătorești, mai ales de către o asemenea autoritate publică. Sunt astfel încălcate prevederile art. 6, paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil, cuprinzând și obligația de executare efectivă a hotărârilor judecătorești executorii.

Având în vedere că Ministrul Culturii, Cultelor și Național, dl. refuză, prin omisiune, punerea în executare a sentinței civile nr. 273/09 iunie 2009 a Curții de APEL CLUJ și, respectiv, Decizia nr. 4324 din 14 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca irevocabilă, solicită ca în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 2 din legea nr. 544/2004, să se dispună aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere domnului ministru până la punerea efectivă în executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile pronunțată de instanța de contencios administrativ.

Atitudinea pârâtului pare absolut sfidătoare și surprinzătoare, mai ales că în țară există multe situații asemănătoare, în unele instituții publice centrale și locale aplicarea hotărârilor judecătorești fiind absolut obligatorii.

De altfel, în literatura de specialitate recentă se arată că normele juridice instituite de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 au caracter de execuție în raport cu dispozițiile art. 22 din aceeași lege, fiind executorii de drept, devenind și titluri executorii. Astfel, dispozițiile art. 24 alin. 2 sunt aplicabile, în speță după trecerea a 30 de zile de la pronunțarea sentinței primei instanțe. Totuși, a așteptat și soluționarea recursului, crezând că domnul ministru va pune în aplicare sentința Curții de APEL CLUJ.

Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Culturii și Național, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea poziției procesuale, pârâtul a arătat că potrivit Ordinului nr.186/27.04.2009 emis de, reclamantul a fost eliberat din funcția de director executiv al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a județului B-

S-a arătat că eliberarea din funcție a reclamantului a intervenit ca urmare a aplicării dispozițiilor art.III alin.1 din OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățiri a activității administrației publice, care statuează că, "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice si posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale prevazute în anexa la prezenta ordonanta de urgenta, care face parte integranta aceasta, precum si adjunctii acestuia se desfiinteaza în termen de 32 de ile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta". Potrivit prevederilor art. III, alin 3, din OUG nr.37/2009, "La expirarea termenului prevazut la alin. (1) din prezenta ordonanta de urgenta, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale prevazute în anexa la prezenta ordonanta de urgenta vor fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai multi adjuncti, în limita numarului de posturi care se desfiinteaza".

Potrivit adresei nr.2186/21.05.2009, a comunicat reclamantului împrejurarea că Ministerul Culturii, Cultelor și National ii pune la dispoziție postul vacant de consilier clasa I gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare din structura Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a județului B-N, fiind respectate astfel prevederile art.99, alin.5 din Legea nr.188/1999. Totodată, prin adresa nr.660/22.05.2009, înregistrată sub nr. 533/22.05.2009 la Serviciul Managementul Umane și Social din cadrul instituției pârâte, reclamantul a arătat că este de acord cu încadrarea pe post oferit de Minister.

De asemenea, rezoluțiile din data de 21.09.2009 și din data de 15.10.2009 ale Parchetului de e p. ângă Înalta Curte de Casație și Justitie, pronunțate in dosarele nr.1310/P/2009 și nr.1190/P/2009, potrivit cărora s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de conducerea, luând in considerare faptul că aceasta nu au făcut altceva decât să ună p. in aplicare prevederile OUG nr.- și nu se constată nicio ncălcare a acestor dispoziții legale.

S-a mai arătat că potrivit art.24, alin.1 și alin.2 din Legea nr.554/2004, daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa înlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotarârii definitive si irevocabile se face în termenul prevazut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data ramânerii irevocabile a hotarârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intârziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru întârziere.

Prin sentința civilă nr. 273/9.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.- definitiva și irevocabilă, s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr.186/27.04.2009, emis de pârât.

Prin urmare, autoritatea publică nu a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, ci hotărârea judecătorească în referință a dispus suspendarea unui act administrativ, aspect care nu se circumscrie tezelor avute în vedere de art.24, alin.1 din Legea nr.554/2004.

Un alt argument îl constituie împrejurarea că, dispozițiile art.24, alin.1 din Legea nr.554/2004 se referă la executarea unei hotărâri judecătorești privind obligarea autorității publice la încheierea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ, la eliberarea unui alt înscris sau la efectuarea anumitor operațiuni administrative care se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Ori, în speță, suspendarea actului administrativ este executorie de drept, potrivit art 14, alin.4, teza I din Legea nr.554/2004.

Cu luarea în considerare a acestor prevederi, s-a emis Ordinul nr.321/20.07.2009, prin care a arătat că funcția de director executiv ocupată de reclamant a fost desființată în temeiul art. III alin.1 din OUG nr.37/2009, astfel că menținerea acestuia în funcție și salarizarea reclamantului sunt contrare dispozițiilor legale.

Față de cele expuse, intimatul apreciază că acțiunea reclamantului privind amendarea conducătorului instituției pârâte cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la punerea efectivă în executarea hotărârii judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, nu are temei legal, astfel că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarea situație de fapt:

Prin Ordinul nr. 186/27.04.2009 emis de către pârât s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcția publică de director executiv al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național al jud. B-N, din motive neimputabile funcționarului public, începând cu data de 24 mai 2009, fiindu-i acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. - pe rolul Curții de APEL CLUJ, reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI PATRIMONIULU NAȚIONAL si DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂ, CULTE ȘI PATRIMONIU CULTURAL NAȚIONAL B-N, a solicitat instanței, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării ordinului nr. 186/2009, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința civila nr. 273/9.06.2009, Curtea de APEL CLUJa admis cererea și a dispus suspendarea Ordinului nr. 186/27.04.2009 emis de către pârâtul MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI PATRIMONIULU NAȚIONAL f-4-7

Sentința a rămas irevocabilă, ca urmare a respingerii, prin DC 4324/14.10.2009, de către Înalta Curte de Casației și Justiție, a recursului declarat de MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL- 8-12.

Reclamantul a comunicat Ministerului minutele pronunțate în ambele stadii procesuale, cu privire la cererea sa de suspendare a ordinului de eliberare din funcție, procedând chiar la investirea cu formulă executorie a celor două hotărâri, de altfel executorii de drept.- 18, 19.

La 20.07.2009, Ministrul Culturii a emis ordinul nr. 321 prin care se statuează că, începând cu data emiterii, se suspendă executarea ordinului nr. 186/27.04.2009, făcându-se trimitere la desființarea, prin art. III din OUG 37/2009, a funcțiilor publice de directori executivi ai Direcțiilor pentru Cultură, Culte si Patrimoniu Cultural Național județene și a mun. B f-15.

Cu privire la acest act normativ, se impune a se preciza faptul că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 6 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că egea pentru aprobarea <LLNK 12009 37180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.

Deși dispozitivul deciziei se referă exclusiv la Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009, în cuprinsul considerentelor deciziei Curtea Constituțională face o analiză exhaustivă și a constituționalității Ordonanței de urgență constatând că nu există nici un motiv care să o împiedice să-și extindă controlul cu privire la constituționalitatea acesteia.

În acest sens jurisdicția de contencios constituțional a statuat că, după aprobarea ordonanței de urgență de către Parlament, controlul de constituționalitate se exercită față de legea de aprobare, al cărei conținut este chiar ordonanța guvernamentală. Altfel spus, legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanța de urgență aprobată, iar, prin aprobare, ordonanța de urgență încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct; aprobarea dă naștere, însă, unui act normativ nou, care a absorbit și ordonanța de urgență. Ca atare, Curtea consideră că, întrucât devin parte integrantă a legii de aprobare, dispozițiile ordonanței de urgență pot fi supuse controlului de constituționalitate în condițiile <LLNK 11991 0221 202 146 39>art. 146 lit. a) din Legea fundamentală.

Așa fiind, instanța de contencios constituțional a constatat că prin reglementările sale ordonanța de urgență a Guvernului afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, reținându-se în plus că Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.

Instanța de contencios constituțional a mai reținut că ținând cont de existența viciului de neconstituționalitate extrinsecă evidențiat mai sus, constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit <LLNK 11991 0221 202 115 34>art. 115 alin. (6) din Constituție, este sustras competenței sale, Curtea constată că examinarea celorlalte critici de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea <LLNK 12009 37180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 nu mai este necesară.

De asemenea, Curtea Constituțională observat că, prin dispozițiile sale, <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.

Din această perspectivă Curtea reține că orice act administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare, este nelegal, fiind incidente în acest sens implicit dispozițiile art. 9 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.

Este suficient să cităm integral pasajele relevante din conținutul deciziei instanței de contencios constituțional pentru a releva pertinența și justețea acestui punct de vedere.

Astfel, în situația în care, prin legea supusă controlului înainte de promulgare se aprobă o ordonanță abrogată, nu se poate reține existența unui caz de inadmisibilitate ca urmare a faptului că s-ar exercita controlul de constituționalitate al unei legi ieșite din vigoare. Obiectul direct al controlului nu îl constituie constituționalitatea prevederilor ordonanței de urgență ieșite din vigoare, ci constituționalitatea legii de aprobare a acesteia, adică de validare a conținutului ei normativ prin actul de voință al Parlamentului.

Astfel cum a observat instanța de contencios constituțional prin decizia mai sus amintită, a decide altfel ar însemna să se admită ca o lege prin care s-a aprobat o ordonanță de urgență neconstituțională ieșită din vigoare să nu poată fi supusă controlului Curții Constituționale în vederea restabilirii ordinii de drept consacrate prin Legea fundamentală și, pe cale de consecință, că prevederile Constituției nu sunt obligatorii. Ținând seama de prevederile <LLNK 11991 0221 202 1 41>art. 1 alin. (5) din Constituția României, conform cărora "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", o asemenea soluție este absolut inacceptabilă.

În aceste condiții, este îndoielnică maniera în care Ministrul Culturii a înțeles să, pună în executare, hotărârea judecătorească, suspendând, pe de-o parte, un ordin care deja fusese suspendat de către instanță iar pe de altă parte, făcând trimitere la un act normativ declarat, este adevărat, ulterior, neconstituțional.

O astfel de manieră de punere în executare a SC 273/9.06.2009 a Curții de APEL CLUJ este departe de a se circumscrie exigențelor legale, statuând în mod echivoc asupra raporturilor de serviciu ale reclamantului.

Un ordin suspendat nu-și mai poate produce efectele, ca o consecință necesară, reclamantul revenind la situația anterioară emiterii actului.

Cu alte cuvinte, singura modalitate în care Ministerul Culturii putea să se conformeze hotărârii instanței consta în repunerea în funcție a reclamantului ( cu toate drepturile și obligațiile aferente ) până la soluționarea cererii de anulare a Ordinului.

Dar, cu toate acestea, reclamantul nu a fost repus nici ulterior în această funcție și nu a fost remunerat ( aceste aspecte nefiind contestate de către intimat ).

Potrivit dispoz. art. 24 din 554/2004:

,(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere,

Astfel, părâta avea obligația de a pune în executare hotărârea instanței în cel mult 30 zile de la rămânerea ei irevocabilă respectiv cel târziu pâna în 14.11.2009 ( decizia ICCJ a fost pronunțată la 14.10.2009 ).

Având în vedere că Ministerul a refuzat, prin omisiune, punerea în executare a sentinței civile nr. 273/09.06.2009, irevocabile, a Curții de APEL CLUJ, în conformitate cu dispozițiile art. 24, alin. 2 din Legea nr. 554/2004, instanța va dispune aplicarea unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu 14.11.2009 și până la punerea efectivă în executare.

Nu pot fi reținute apărările Ministerului Culturii potrivit cărora, fiind vorba despre u titlu executoriu prin care se dispune suspendarea unui act administrativ nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din 554/2004.

Textul de lege menționat face referire la, obligarea autorității publice la încheierea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ, la eliberarea unui alt înscris sau la efectuarea anumitor operațiuni administrative,

Prin urmare, autoritatea publică a fost obligată să efectueze anumite operațiuni administrative constând în repunerea în funcție a reclamantului, aspect care se circumscrie tezelor avute în vedere de art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Rezoluțiile din data de 21.09.2009 și din data de 15.10.2009 ale Parchetului de e p. ângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțate in dosarele nr.1310/P/2009 și nr.1190/P/2009, potrivit cărora s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de conducerea, statuează doar asupra faptul că nu au fost săvârșite infracțiuni în legătură cu serviciul, neprezentând vreo relevanță în prezenta cauză în care se pune problema verificării executării unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Față de aceste considerente, Curtea va dmite cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL ȘI CONDUCĂTORULUI ACESTEI INSTITUȚII și va aplica paratului o amendă judiciară de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu 14.11.2009 și până la punerea efectivă în executare a SC 273/9.06.2009 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr. -.

În baza art. 274 Cod proced. civilă, va obliga pe parat la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 200,07 lei, cheltuieli de judecata reprezentând cheltuieli de transport, potrivit bonurilor fiscale depuse la dosar -34.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL ȘI CONDUCĂTORULUI ACESTEI INSTITUȚII.

Aplică paratului o amendă judiciară de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu 14.11.2009 și până la punerea efectivă în executare a SC 273/9.06.2009 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr. -.

Obliga pe parat la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 200,07 lei, cheltuieli de judecata.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată În ședința publică din data de 20.01.2010.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

RED.MH/MB

21.01.2010/5 ex.

Președinte:Maria Hrudei
Judecători:Maria Hrudei

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Sentința 9/2010. Curtea de Apel Cluj