Obligare emitere act administrativ. Sentința 1019/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 1019
Ședința publică din 25.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții, A, - -IA, (), toți reprezentați de SINDICATUL NAȚIONAL AL CONSILIERILOR DIN SERVICIILE DE PROBAȚIUNE în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții, reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 2 dosar, lipsind pârâtul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este obligare emitere act administrativ șiprocedura de citare este legal îndeplinită.
Reclamanții, prin avocat, depun acte emise de pârât în ce privește acordarea sporurilor solicitate prin acțiune.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul acțiunii.
Reclamanții, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu obligarea pârâtului la eliminarea discrepanțelor salariale din cadrul aceleiași categorii salariale, prin emiterea unui ordin prin care să se dispună acordarea acestor sporuri, cel puțin persoanelor menționate în acțiune. Nu se poate ca norma de drept să fie înfrântă de voința ministrului justiției, în caz contrar încălcându-se art. 21 din Constituție, precum și prevederile din Carta Drepturilor și Libertăților și din Codul muncii. De asemenea, trebuie aplicat principiul "pentru muncă egală, plată egală". Solicită a se avea în vedere și ordinele ministrului justiției depuse la dosar și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamantul Sindicatul Național al Consilierilor din Serviciile de Probațiune în numele și pentru membrii săi de sindicat au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la emiterea unui act administrativ (ordin al ministrului) prin care să se dispună anularea discriminării create în cadrul aceleiași categorii socio-profesionale prin acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporului de 15% numai acelor salariați care au obținut recunoașterea acestor sporuri prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și emiterea unui act administrativ prin care să se dispună acordarea retroactivă a acestor sporuri tuturor salariaților angajați în serviciile de probațiune.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că interesul în promovarea acestei acțiuni este justificat de situația paradoxală creată prin refuzul nejustificat al pârâtului de a acorda tuturor salariaților din serviciile de probațiune sporul de risc și suprasolicitate neuropsihică și cel de confidențialitate, optând să dispună, prin acte administrative unilaterale (ordin al ministrului), ca de acest drept să beneficieze doar acei salariați care au avut șansa de obține recunoașterea drepturilor sus-menționate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Reclamantul mai arătat că, deși a solicitat pârâtului remedierea situației, în sensul eliminării dezechilibrelor salariale create în sistemul judiciar, prin adresele nr. 122/06.03.2009, nr. 134/13.04.2009, nr. 124/10.03.2009 și nr. 144/30.04.2009, acesta refuzat în mod sistematic soluționarea cererii, interpretând în mod exclusivist norma juridică și încălcând principiul de drept conform căruia normele juridice trebuie interpretate în sensul aplicării lor, nu în sensul neaplicării.
De asemenea, s- susținut că, atâta vreme cât norma de drept nu interzice acordarea acestui spor și către alte categorii de bugetari, nici judecătorul nu trebuie să restricționeze sau să limiteze acest drept, în considerarea principiului că unde norma juridică nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă ( "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus").
Prin întâmpinarea formulată la data de 12.10.2009, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:
1. Neindicarea de către reclamant temeiului de drept care reprezintă fundamentul pretențiilor, astfel cum acestea au fost formulate, respectiv temeiului de drept substanțial și nu dispozițiilor procedurale arătate în acțiune (art. 1, 7, 8, 18 din legea nr. 554/2004).
Obligația plății sporului de risc și suprasolicitate neuropsihică și a sporului de confidențialitate nu este prevăzută în Legea nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune, cu modificările și completările ulterioare, și cu atât mai puțin în Legea nr. 554/2004, care constituie fundamentul de drept al cererii deduse judecății;
2. Serviciile de reintegrare socială infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate au fost create prin OG nr. 92/2000, iar consilierii de probațiune(denumiți anterior personal din serviciile de reintegrare socială și supraveghere) erau salarizați în conformitate cu anexa 51din Legea nr. 50/1996.
OG nr. 92/2000 a fost emisă în aceeași zi, 29.08.2000, cu OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin care sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică fost abrogat.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 21/10.03.2008 statuat "Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 231din Legea nr. 56/1996 și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Este evident că Înalta Curtea avut în vedere categoriile de salariați beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitate neuropsihică la momentul abrogării art. 47 din Legea nr. 50/1996 și nu alte categorii care au fost salarizate conform Legii nr. 50/1996, ulterior abrogării realizate de OG nr. 83/2000.
Prin urmare, personalul de probațiune nu numai că nu beneficiază în prezent de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, dar nu a beneficiar niciodată de acest spor;
3. Consilierii de probațiune reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probațiune, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin legea specială, respectiv Legea nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune.
Legislația aplicată salarizării consilierilor de probațiune nu cuprinde dispoziții referitoare la sporul de confidențialitate, iar Decizia nr. 46/2008 a se referă exclusiv la interpretarea Legii nr. 303/2004 și Legii nr. 567/2004, acte normative aplicabile consilierilor de probațiune, astfel că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate;
4. Față de cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838/27.05.2009, publicată în Monitorul Oficial din 03.07.2009, rezultă că Deciziile nr. 21/10.03.2008 și nr. 46/15.12.2008 ale, după pronunțarea deciziei Curții Constituționale, nu mai pot constitui temei pentru admiterea acțiunii de față prin care se solicită în fapt modificarea și completarea unor acte normative;
5. În susținerea concluziei potrivit căreia reclamantul nu are temei legal în a solicitat Ministerului Justiției și Libertăților emiterea unui ordin prin care să se acorde în afara legii sporul de confidențialitate pentru consilierii de probațiune, pârâtul a invocat Deciziile nr. 818/819/820/03.07.2008 pronunțate de Curtea Constituțională, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 16.07.2008, asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, în sensul admiterii acestora.
În final, pârâtul a precizat că nu are nicio responsabilitate cu privire la soluțiile pronunțate de unele instanțe judecătorești prin care s-au acordat consilierilor de probațiune sporuri salariale neprevăzute de lege, că interpretarea în mod izolat legii de unele instanțe de judecată în sensul acordării sporurilor pretinse de reclamant nu poate constitui un motiv temeinic pentru admiterea acțiunii de față.
Prin încheierea din data de 15.10.2009, Curtea a dispus modificarea citativului, în sensul că, în cauză, au calitatea de reclamanți, membrii de sindicat care au semnat tabele depuse la dosar la acel termen de judecată de către Sindicatul Național al Consilierilor din Serviciile de Probațiune.
La data de 10.12.2009, reclamanții au formulat precizare la acțiune prin care au învederat instanței următoarele.
1.Temeiurile de drept pe care se întemeiază capătul 1 de cerere sunt: art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 5 și art. 6 alin. 2 din Codul muncii, art. 21 din Carta Drepturilor și Libertăților Fundamentale, art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004, art. 20 din Constituția României;
2. Temeiul de drept substanțial pe care se întemeiază capătul 2 de cerere îl constituie disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 21/13.l06.2008.
De asemenea, reclamanții au afirmat că, fără îndoială, aparține unităților din justiție și că le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate - art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004 și art. 4 din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 15 din Codul deontologic și art. 78 alin. 1 din Leghea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul deontologic - în cadrul executării raporturilor de muncă.
Problema de drept substanțială care stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată prin Decizia XXI pronunțată de în cadrul recursului în interesul legii la data de 10.03.2009;
3. Prin capătul 2 de cerere se solicită obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru toți reclamanții salariați în serviciile de probațiune - pe perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii și acordarea acestor drepturi și în viitor până la intrarea în vigoare noi legi unice de salarizare.
În cauză s- administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Litigiul dedus judecății vizează refuzul pârâtului Ministerului Justiției și Libertăților de emitere a unui act administrativ prin care să se dispună anularea discriminării create în cadrul aceleiași categorii profesionale și acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului de confidențialitate de 15% tuturor salariaților din serviciile de probațiune pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii și acordarea acestor drepturi și în viitor până la intrarea în vigoare a noi legi unice de salarizare, refuz considerat de reclamanți ca fiind unul nejustificat.
Dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 definesc refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Refuzul pârâtului exprimat prin Adresa nr. 30967/08.04.2009 ( 7-9 dosar) nu reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii în accepțiunea acestor dispoziții legale, în considerarea următoarelor argumente:
Legea nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune nu cuprinde dispoziții privitoare la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporului de confidențialitate de 15% solicitate de reclamanți.
Sporul de 50% din salariul de bază lunar pentru risc și suprasolicitate neuropsihică a fost prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, text de lege care a fost abrogat prin art. 1 din OG nr. 83/2000 în data de 1 septembrie 2000.
În interpretarea și aplicarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin Decizia în interesul legii nr. 21/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, s- constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar, și după intrarea în vigoare OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Această decizie nu vizează personalul din serviciile de probațiune, întrucât acesta nu beneficiat niciodată de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în condițiile în care OG nr. 92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de reintegrare socială infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de liberate a fost emisă la aceeași dată (29.08.2000) cu OG nr. 83/2000, prin care art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat.
De asemenea, Decizia în interesul legii nr. 46/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s- constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, nu poate constitui temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate de 15% pentru personalul din serviciile de probațiune, întrucât această decizie a fost adoptată în interpretarea și aplicarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, acte normative inaplicabile consilierilor de probațiune.
Acordarea drepturilor solicitate de reclamanți, în considerarea situației de discriminare create în cadrul aceleiași categorii socio-profesionale, nu este permisă, față de poziția Curții Constituționale exprimată prin Deciziile nr. 818/819/820/03.07.2008, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea din 16.07.2008, prin care s- reținut că "dispozițiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
În concluzie, pentru considerentele evidențiate, Curtea constată că acțiunea promovată de reclamanți, astfel cum a fost precizată, este neîntemeiată și urmează să dispună respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea precizată, formulată de reclamanții, A, - -IA, (), toți reprezentați de SINDICATUL NAȚIONAL AL CONSILIERILOR DIN SERVICIILE DE PROBAȚIUNE, cu sediul în B,-, cam. 23, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 4ex.
26.03.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
