Obligare emitere act administrativ. Decizia 1090/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 23.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1090
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Gavrilescu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr.508/CA/ 4iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâții-intimați PRIMARIA MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat, lipsă fiind pârâții intimați
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuție competența materială a Tribunalului Timiș în soluționarea prezentei cereri.
Reprezentanta reclamantei arată că Tribunalul Timiș este competent să soluționeze prezenta cauză și solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 11.12.2007, reclamanta, a chemat în judecată Primăria Municipiului T, prin Primarul Municipiului T, solicitând instanței admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la aprobarea documentației (plan urbanistic de detaliu) casă familială și emiterea autorizației de construcție pentru imobilul pe care a solicitat să-l construiască, pe terenul proprietatea sa din Municipiul T,- intabulat în -, județul
Reclamanta a solicitat ca în caz de refuz, instanța de judecată să emită o sentința care sa țină loc de autorizație de construcție pentru edificarea construcției.
Reclamanta a arătat că astfel consideră că pârâta a refuzat soluționarea cererii, fără o motivare legală, ținând cont că cererea reclamantei nu produce vre-un prejudiciu cuiva.
La termenul de judecată din 26.03.2008, reclamanta a indicat temeiul de drept al acțiunii sale, arătând că acesta este art. 1 și 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și disp. art.1,3 și 4 lit. b din Legea nr. 50/1991, republicată.
La data de 23.04.2008, pârâtul Primarul Municipiului T ca reprezentant al Primăriei Municipiului Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamantă, ca neîntemeiată, nelegală și nefondată, precum și menținerea ca temeinice și legale a răspunsurilor date de pârât.
Analizând din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, instanța conform art. 158 coroborat cu art. 137 Cod procedură civilă, a constatat că obiectul acțiunii reclamantei îl constituie, obligație a face.
Prin sentința civilă nr. 508/CA din 04 iunie 2008 Tribunalul Timiș a declinat competența materială, de soluționare a cererii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI T ca reprezentant al PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI T, având ca obiect obligație a face, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Conform disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
S-a considerat că acțiunea reclamantei, care deși invocă ca temei de drept disp. art.1 și 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu se încadrează în aceste prevederi legale, întrucât nu solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică.
Raportat la obiectul acțiunii reclamantei și văzând disp. art. 2 Cod procedură civilă care reglementează competența după materie, coroborat cu dispozițiile art. 1 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta.
Prin recursul formulat, reclamanta recurentă a considerat că acțiunea cu care a investit instanța este de competența materială a Tribunalului Timiș - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal întrucât este vorba de refuzul Primăriei Municipiului T de a emite o autorizație de construcție, nicidecum de o obligație de a face după aprecierea instanței de judecată.
Reclamanta recurentă a susținut că dispozițiile legale invocate de instanța de judecată, respectiv art. 1 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă nu au aplicabilitate în speță, față de obiectul pricinii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat de reclamanta prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 304indice 1 Cod procedură civilă cât și din oficiu în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține că acesta este întemeiat urmând să fie admis având în vedere următoarele considerente:
În mod netemeinic prima instanță a constatat că prin acțiunea formulată, reclamanta deși a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 1 și 18 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, cererea nu se încadrează în aceste prevederi legale deoarece reclamanta nu solicită anularea unui act administrativ emis de către o autoritate publică.
Din acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 11.12.2007, Curtea reține că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului T reprezentată prin Primarul Municipiului T, emiterea unei autorizații de construcție pentru imobilul ce urmează a se construi pe terenul proprietatea sa din
De asemenea prin precizarea de acțiune de la fila 43 dosar, reclamanta și-a precizat temeiul de drept al acțiunii ca fiind prevederile art.1 și 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul Administrativ și dispozițiile art.1,3,4 lit. b) din Legea nr. 50/1991 republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
În mod nejustificat prima instanță a declinat competența materială de soluționare a cererii formulată de reclamanta în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Curtea reține că în speță fiind vorba de refuzul pârâtei Primăria Municipiului T reprezentată prin Primarul Municipiului T de a emite autorizație și nu de o obligație de a face după aprecierea instanței de fond, competența materială în ceea ce privește soluționarea în prima instanță a cauzei, revine Tribunalului Timiș.
Pentru aceste motive, în baza art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.508/CA/ 4iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, să caseze hotărârea recurată și să trimită cauza Tribunalului Timiș pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.508/CA/ 4iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează hotărârea atacată.
Trimite cauza la Tribunalul Timiș pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
Red.--2.12.2008
Tehnored -05.12.2008
2 exol/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Gavrilescu Maria
