Obligare emitere act administrativ. Decizia 1106/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1106
Ședința publică din data de 01 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentul reclamant, domiciliat în com., sat, nr. 216 Județ D și recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PERSOANE CU handicap, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței nr. 744 din data de 03.06.2008, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Recursul declarat de recurentul, este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr.- și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic, reprezentând recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap B, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că, este primul termen de judecată și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare din partea recurentei pârâte Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap B, după care:
La solicitarea instanței, consilier juridic pentru recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap B, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul consilier juridic pentru recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap B, depune la dosar concluzii scrise solicitând instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se dispună casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu privire la recursul formulat de recurentul solicită respingerea ca nefondat, pentru motivele arătate pe larg în concluziile scrise.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.-/2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap solicitând obligarea acesteia la îndeplinirea obligațiilor legale ce-i revin privind semnarea angajamentului de plată a dobânzii la contractul de credite pentru autoturisme, și plata acestei dobânzi, ca și angajarea răspunderii disciplinare, obligarea la plata de daune morale în valoare de 100.000 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
La 18.03.2008, reclamantul depune o cerere de completare prin care solicită și obligarea la plata dobânzilor restante. La dosar reclamantul a depus o serie de acte în dovedirea susținerilor sale.
La 22.04.2008, pârâta depune la dosar o întâmpinare prin care arată că reclamantul a depus documentația în vederea încheierii contractului privind angajamentul de plată a dobânzii în data de 06.11.2007, cererea fiind înregistrată la 13929, iar contractul încheiat la 29.11.2007, considerând că a rezolvat favorabil cererea acestuia. Mai arată pârâta că reclamantul avea obligația de a face dovada plății ratei de credit până în data de 26 fiecărei luni, fapt ce nu a fost realizat. La dosar pârâta a depus copia contractului și extrase de cont intermediar privind plata debitului.
Prin cererea depusă la dosar la 12.05.2008 reclamantul arată că nu a semnat contractul de angajament depus de reclamantă, și că a luat cunoștință de acesta la comunicarea făcută de către instanță. Mai arată reclamantul că semnătura de pe acest contract este copiată de pe o cerere pe care el a făcut-o către pârâtă. De asemenea, mai precizează că deși a comunicat pârâtei dovezile de achitare a ratelor, aceasta nu a achitat dobânzile.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ a pronunțat sentința nr. 744 din 3 iunie 2008 prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Persoane cu Handicap (H) și a fost obligată pârâta la încheierea angajamentului de plată al dobânzii și la plata dobânzii pentru contractul de credit pentru autoturismul nr. RA -/30.10.2007, inclusiv dobânzii restante și în consecință, obligă pârâta la plata sumei de 500 lei daune morale și 488 lei cheltuieli de judecată, respingându-se capătul de cerere privind angajarea răspunderii disciplinare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat pârâtei Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap îndeplinirea obligațiilor legale ce-i revin privind semnarea angajamentului de plată a dobânzii la contractul de credite pentru autoturisme, și plata acestei dobânzi. Pârâta nu a încheiat contractul de angajament cu reclamantul, așa cum reiese din copia depusă de pârâtă, aceasta nu conține semnăturile părților pe fiecare pagină a contractului, semnături conținute pe copia exemplarului trimis de reclamant pârâtei pentru semnare, de asemenea deși susține că a încheiat acest contract, pârâta nu a executat obligațiile sale privind plata dobânzilor, deși reclamantul a făcut dovada achitării ratelor. S-a mai reținut că potrivit art.27 din Legea nr.448/2006 ersoanele p. adulte cu handicap grav și accentuat pot beneficia de credit a cărui dobândă se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, pentru achiziționarea unui singur mijloc de transport și pentru adaptarea unei locuințe conform nevoilor individuale de acces, cu condiția plății la scadență a ratelor creditului. Iar potrivit art.17 din HG nr.268/2007 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap eliberează persoanei cu handicap o adeverință referitoare la acordul plății dobânzii, iar după obținerea adeverinței, persoana cu handicap grav sau accentuat se adresează unei unități bancare în vederea obținerii creditului. La solicitarea unității bancare, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap va încheia un angajament de plată a dobânzii. Așa cum reiese din aceste texte de lege, instanța a apreciat că angajamentul de plată trebuia încheiat de către pârâtă cu banca care a acordat creditul, și nu cu reclamantul, acestuia fiindu-i eliberată doar o adeverință referitoare la acordul plății dobânzii.
S-a reținut că pârâta nu și-a respectat obligația legală de a încheia angajamentul de plată al dobânzii cu banca, pentru creditul luat de reclamant, și nici nu a achitat dobânzile deși reclamantul ți-a respectat obligațiile legale și a achitat ratele, comunicând acest lucru și pârâtei, motiv pentru care urmează a fi obligată pârâta la încheierea angajamentului de plată a dobânzii, și la plata dobânzilor restante ca și a celor viitoare. Având în vedere toate acestea, instanța a găsit admisibilă și cererea privind daunele morale solicitate de către reclamant, care a suferit un prejudiciu moral prin nerespectarea drepturilor sale legale de către pârâtă, urmând a fi obligată aceasta la 500 lei daune morale către reclamant.
În ceea ce privește capătul de cerere privind angajarea răspunderii disciplinare, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, răspunderea disciplinară ținând de raporturile de serviciu, și atrăgându-se pentru o persoană concretă angajat sau funcționar, mai mult în cauză reclamantul a solicitat o atragere a răspunderii disciplinare în general fără a preciza persoane anume.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâta Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap.
Recurentul reclamant a formulat recursul în temeiul juridic al art. 304, 304/1, 305, 312 pr.civ.
Recursul îl întemeiază pe următoarele motive de nelegalitate astfel, capătul de cerere, formulat în baza art. 132.pr.civ. în data de 12.05.2008, pct. 6, privind anularea actului administrativ nr. 13929/29.11.2007, nu este soluționat de instanța de fond, încălcându-se prevederile art. 1, alin. 1 din Legea 554/2004, actul administrativ 13929/29.11.2007 este întocmit cu nerespectarea principiilor de legalitate, de fond și formă și cu încălcarea dreptului de proprietate intelectuală asupra propriei semnături. Acest act a intrat în circuitul civil producând efecte juridice conform ordinelor de plată nr. 178/14.01.2008 și nr. 1291/1.02.2008 și nu mai poate fi revocat. În momentul când a aflat de existența acestui act, prin copia transmisă de instanța de fond, a solicitat anularea lui.
Se mai arată de recurent că au fost încălcate prev. art. 2, alin. 1, lit. l din Legea 554/2004, interesul public vizând "ordinea de drept și realizarea competenței autorităților publice" și prevederile art. 23 din Legea 554/2004, fiind protejată, cu încălcarea legii, de către instanța de fond fără acordul propriei persoane și deci cu încălcarea dreptului de proprietate intelectuală asupra propriei semnături și cu obținerea consimțământului prin mijloace dolosive.
Compunerea actului administrativ 13929/29.11.2007 cu nerespectarea condițiilor de legalitate, de fond și de formă, impuse de codul civil, Legea 448/2006, HG 268/2007,. 121/2005,. 245/2005, pct. 7.1 și 7.2 din conținutul său.
Precizează că și-a îndeplinit toate obligațiile legale, precum și cele rezultate din pct. 4.1 al modelului de contract, privind transmiterea către a îndeplinirii obligației de plată ratelor de credit la datele scadente. Precizează că modelul de contract, întrucât nu posedă un exemplar original, fie el și nelegal întocmit.
Se arată că nu există nici o normă juridică care să permită acest refuz chiar pe parcursul desfășurării procesului, obiectul procesului este de obligare la plată dobânzii și nu de sistare a acesteia.
Contractul de credit cu banca l-a făcut numai în baza Legii 448/2006, privind subvenționarea dobânzii art. 27. În alte condiții, nu avea altă posibilitate de a contracta un astfel de credit., discriminarea, excluderea socială, marginalizarea, umilirea, stigmatizarea, tratamentul inuman și degradant, limitarea drepturilor propriei persoane, arată recurentul, sunt acțiuni interzise de legislația română prin Constituție, prin Legea 448, art. 3, 5 și de prin art. 3,14,17 și prin Protocolul nr. 12, art. 1
a exercitat asupra recurentului, începând cu luna decembrie 2007, o agresiune psihică puternică, un tratament inuman și degradant, care continuă și în prezent, prin faptul că nu-și îndeplinește încă obligațiile legale, supunându-l pe recurent la un stres puternic, progresiv, cu consecințe nefavorabile și dăunătoare asupra stării sale psihice.
Solicită ca instanța de recurs să ia act de această tortură psihică, interzisă de Constituție și de CEDO, și să realizeze corespondență deplină între forța și tăria acesteia și cuantumul daunelor morale acordate.
Cu privire la capătul de cerere privind angajarea răspunderii disciplinare se arată că a fost respins nelegal.
Instanța poate obliga pe conducătorul autorității la îndeplinirea responsabilităților ce-i revin pentru desfășurarea pe baze legale a activității în cadrul autorității. Art. 13, alin. 3 din Legea 554/2004 creează obligația instanței să solicite relațiile necesare la, în acord și cu prevederile art. 2, alin. 1, lit. l,o,p din aceeași lege.
Realizarea competenței autorităților publice este un deziderat național și trebuie impus și prin hotărâri judecătorești atunci când se reclamă nelegalități. Obligațiile impuse prin lege, nu sunt suficiente, uneori, ca și în cazul concret. Instanța de fond trebuia să intervină, că corecteze exhaustiv.
Contestă sentința și pentru faptul că nu face nici o referire la interogatoriul și la mijloacele de probă, solicitate în 12.05.2008, în temeiul juridic al codului d e procedură civilă și al dreptului constituțional la apărare.
Arată că i-a fost încălcat dreptul prevăzut la art. 34 alin. 2.civ.Cod Penal de a ataca respingerea recuzării, chiar dacă a solicitat judecarea în lipsă, această judecare nepermițând limitarea, restricționarea drepturilor.
Apreciază că prin sentință i s-a încălcat și drepturile constituționale prevăzute de art. 16, 20,21 al. 3, 50 și de CEDO, art. 1,6,14,17.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor cauzate de recurs.
Recurenta pârâtă arată în motivele de recurscă reclamantul a depus documentația în vederea încheierii contractului privind angajamentul de plată al dobânzii în data de 6.11.2008 înregistrat la sediul pârâtei cu nr. 13929, cererea fiind soluționată favorabil în termenul prevăzut de ordonanța nr. 27/2002, privind reglementarea activității soluționării petițiilor cu modificările și completările ulterioare, respectiv 30 de zile. Potrivit punctului 4.1 din contractul privind angajamentul de plată a dobânzii încheiat între pârâtă și reclamant, acesta având obligația de a face dovada plății ratei de credit până la data de 26 fiecărei luni, prin emai-liiolanda&anph.rosau la nr. de fax 021/212.54.43, în caz contrar, dobânda aferentă creditului se va suporta pentru luna respectivă de către solicitant, așa cum este prevăzut în art. 17(4) din HG nr. 268/2007 pentru aplicarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările și completările ulterioare, fapt care nu a fost realizat.
Reclamantul nu a făcut dovada plătirii ratei creditului prin copii, ale extraselor de cont de la banca de unde a achiziționat creditul, trimise prin intermediul faxului către pârâtă ulterior datei de 26 ale fiecărei luni cum est prevăzut în contract, concret reclamantul face dovada plății ratei la credit din luna în curs, în luna următoare.
Recurenta pârâtă prin neplata dobânzii nu a făcut decât să respecte prevederile punctului 4 din contract privind angajamentul de plată a dobânzii care se referă la obligațiile solicitantului, obligații care nu au fost respectate de către reclamant.
Solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea constată următoarele:
1.Cu privire la recursul formulat de.
Primele două motive de recurs, vizând nesoluționarea capătului de cerere privind anularea actului administrativ nr. 13929/29.11.2007 și actualizarea sumelor restante, reprezentând dobânda, în raport de coeficientul de inflație, sunt nefondate. Astfel, din interpretarea corectă a dispozițiilor înscrise în art. 129-130 și 132.pr. civ., rezultă că modificarea unei acțiuni nu se poate face decât la prima zi de înfățișare sau la termenul acordat de instanță în acest scop, în formă scrisă și comunicată pârâtului. Orice modificare făcută după această dată nu poate fi primită decât dacă pârâtul nu se opune, iar schimbarea temeiului juridic al acțiunii trebuie să fie pusă întotdeauna în discuția părților.
Or, în cauza de față completarea acțiunii s-a făcut de către reclamant la data de 12.05.2008 cu mult peste prima zi de înfățișare și în condițiile în care la prima zi de înfățișare nu s-a solicitat de către reclamant un termen pentru precizarea cererii de chemare în judecată.
Nefondat este și motivul de recurs privind acordarea daunelor morale. Astfel, este evident faptul că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, constând în starea de anxietate și incertitudine creată de refuzul nejustificat al pârâtei de a respecta o dispoziție legală. Însă, practica și doctrina au statuat că nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, nu există criterii fixe de stabilire a cuantumului, fiind la latitudinea instanțelor să stabilească acest cuantum în funcție de condițiile concrete ale fiecărei cauze.
Pe de altă parte, cuantumul daunelor morale nu trebuie să constituie o amendă excesivă pentru pârâtă, astfel încât Curtea apreciază că daunele morale de 500 lei s-au stabilit într-un cuantum îndestulător.
Cu privire la motivul de recurs vizând angajarea răspunderii disciplinare, Curtea constată că din interpretarea dispozițiilor art. 24-25 din Legea 554/2004, rezultă că autoritățile publice au obligația executării din oficiu a hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ. În cazul nerespectării acestui principiu, legiuitorul a consacrat o modalitate specială de sancționare în art. 24-25 din actul normativ aflat în discuție.
Or, în cauza de față este prematur a se solicita sancționarea conducătorului autorității publice față de dispozițiile menționate mai sus, iar angajarea răspunderii disciplinare urmează o altă procedură specială pentru funcționarii publici, astfel că instanța nu poate în mod direct să sancționeze disciplinar un funcționar public. În aceste condiții, motivul de recurs vizând respingerea capătului de cerere privind angajarea răspunderii disciplinare apare ca nefondat.
De asemenea, este nefondată și susținerea recurentului că prin hotărârea primei instanțe nu se face nici o referire la interogatoriul și mijloacele de probă solicitate. Potrivit art. 112.pr. civ. cererea de chemare în judecată va cuprinde și arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. La prima zi de înfățișare reclamantul poate propune noi dovezi. Așa fiind, cererea reclamantului privind administrarea probei cu interogatoriul a fost formulată cu depășirea termenelor procedurale menționate mai sus, respectiv la data de 12 mai 2008, cu mult peste prima zi de înfățișare.
Ultimul aspect invocat de recurent se referă la respingerea cererii de recuzare, recurentul susținând că i-a fost încălcat dreptul de a ataca respingerea recuzării. Susținerea este nefondată având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 34 alin.2 pr. civ. încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.
Din dispozițiile legale menționate rezultă că recurentul putea ataca încheierea o dată cu formularea prezentului recurs.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
1.Cu privire la recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap.
Potrivit dispozițiilor art. 27 (1) din Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, persoanele adulte cu handicap grav și accentuat pot beneficia de credit a cărui dobândă se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, în baza unui contract privind angajamentul de plată a dobânzii pentru achiziționarea unui singur autoturism și pentru adaptarea unei locuințe conform nevoilor individuale de acces,cu condiția plății la scadență a ratelor creditului, dar și cu condiția ca valoarea creditului să nu depășească 10.000 euro, iar returnarea creditului să nu depășească 5 ani. Pe de altă parte, art. 17 din HG nr. 268/2007, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, dispune că pentru a beneficia de prevederile art. 25 din lege, persoana cu handicap grav sau accentuat se adresează Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap și depune prin registratură următoarele documente: cerere; copie de pe documentul care atestă încadrarea în grad de handicap; copie de pe documentul de identitate; declarație pe propria răspundere referitoare la faptul că îndeplinește condițiile art. 25 din lege; declarație pe propria răspundere referitoare la faptul că va comunica Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap orice modificare privind încadrarea în grad de handicap. Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap eliberează persoanei cu handicap o adeverință referitoare la acordul plății dobânzii. După obținerea adeverinței, persoana cu handicap grav sau accentuat se adresează unei unități bancare în vederea obținerii creditului. La solicitarea unității bancare, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap va încheia un angajament de plată a dobânzii. În situația în care persoana cu handicap, beneficiară a creditului, înregistrează restanțe la rambursarea acestuia, dobânda aferentă creditului se va suporta de către aceasta.În cauza de față se constată că între recurent și intimată s-a încheiat contractul privind angajamentul de plată a dobânzii sub nr. 13929/29.11.2007, având ca obiect plata de către a dobânzii la creditul contractat de solicitant prin contractul de credit nr. RA- din 30.10.2007 încheiat cu BANK conform graficului de rambursare din Anexa 1în contul nr.-R- (filele 55-57, dosar fond).
În aceste condiții, în mod greșit prima instanță a obligat pârâta la încheierea angajamentului de plată al dobânzii. Însă, trebuie să aibă o colaborare directă cu banca în legătură cu obținerea informațiilor privind plata creditului de către recurent și nu să îngreuneze situația acestuia, date fiind condițiile speciale personale ale recuretului.
Mai mult decât atât, chiar din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă colaborarea cu banca ce acordă creditul, putându-se încheia chiar un act juridic cu aceasta. Totuși nu se poate impune o obligație în sarcina unui terț (banca) cu privire la încheierea unui astfel de act, așa cum se deduce din sentința primei instanțe, în condițiile în care nu a fost parte în proces.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va admite recursul formulat de, va modifica în parte sentința în sensul că va înlătura obligarea pârâtei la încheierea angajamentului de plată a dobânzii. Se vor menține în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant, domiciliat în com., sat, nr. 216 Județ D împotriva sentinței nr. 744 din data de 03.06.2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PERSOANE CU HANDICAP, cu sediul în B, sector 1,-.
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PERSOANE CU HANDICAP cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței nr. 744 din data de 03.06.2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu recurentul reclamant, domiciliat în com., sat, nr. 216 Județ
Modifică în parte sentința nr. 744 din data de 03.06.2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în sensul că va înlătura obligarea pârâtei la încheierea angajamentului de plată a dobânzii. Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
GREFIER,
Red. DF/DD
3ex./ 23.10.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal.
Nr.notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
