Obligare emitere act administrativ. Decizia 120/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 120/R-
Ședința publică din 01 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ingrid Emina Giosanu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul, cu domiciliul în P, str. -, -5,.B,.11, județ A, și de pârâtul Baroul, împotriva, sentinței nr. 407/CA din 02 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, intimat - pârât fiind Comisia de Dsciplină din cadrul Baroului.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru Baroul A și avocat pentru Comisia de Disciplină din cadrul Baroului A, reclamantul fiind lipsă.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse relațiile solicitate.
Curtea pune în discutia părților tardividitatea recursului formulat de pârâtul Baroul
Apărătorii pârâților arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul pârâtului Baroul A, având cuvântul, solicită respingerea recusului formulat de, arătând că hotărârea instanței de fond este motivată, aceasta făcând trimitere la acte normative. Referitor la capătul de cerere privitor la daunele morale, apărătorul pârâtului susține că acesta nu este fondat deoarece reclamantul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu moral. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de Disciplină a Baroului A, arată că instanța de fond în mod corect a admis această excepție, deoarece Comisia de Disciplină nu are personalitate juridică și este o structură internă.
Apărătorul Comisiei de Disciplină, având cuvântul, solicită respingerea recursului reclamantului, arătând că hotărârea de la instanța de fond a fost motivată iar prejudiciul nu a fost creat și nu poate fi demonstrat, o simplă întârziere în furnizarea unui răspuns către petent nu creează prezumția producerii unui prejudiciu. Totodată precizează că Comisia de Disciplină din cadrul Baroului A nu are personalitate juridică și nici patrimoniu propriu.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând:
Constată că prin acțiunea introdusă la data de 6 martie 2007, înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Baroul A și Comisia de disciplină din cadrul baroului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să-i răspundă la cererea nr. 496/12.09.2006 și a deciziei disciplinare motivată, pronunțată în legătură cu plângerea nr. 227/29 mai 2005, precum și să-i plătească despăgubiri morale în sumă de 10.000 lei, penalități de 50 lei/zi de întârziere și cheltuieli de judecată, arătând că în mod sistematic pârâții refuză să îi răspundă la cererea formulată.
Prin sentința nr. 407/CA din 2 iulie 2007, Tribunalul Argeș - secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pe pârâtul Baroul A să-i răspundă la cererea cu nr. 496/12.09.2006 și să-i plătească 4,30 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință a fost respins capătul de cerere privitor la despăgubirile morale, cât și acțiunea față de Comisia de disciplină, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că pârâta comisia de disciplină este o structură internă a baroului și doar face propuneri baroului, neputând fi parte în proces.
Pe fondul cauzei, a reținut că pârâtul Baroul A nu a răspuns cererii reclamantului nr. 496/12.09.2006, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost admis. Cererea de acordare a despăgubirilor morale și a penalităților a fost respins, pentru că reclamantul nu a făcut dovada prejudicierii sale.
Împotriva sentinței, în termen legal au formulat recurs reclamantul cât și pârâtul Baroul
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ( art. 304 pct.7 Cod proc. civilă), pentru că nici unul dintre capetele de cerere nu este motivat în drept, cu excepția cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aprecierea greșită a legii ( art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă). Greșit i s-a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor morale și a penalităților ca nedovedit, în condițiile în care baroul a fost obligat să îi răspundă cererii sale. Concluzia instanței în sensul că reclamantul ar fi dat dovadă de dezinteres, lăsând să treacă un termen îndelungat de la data sesizării comisiei de disciplină și data formulării cererii nr. 496/2006 este nefondată, pentru că soluționarea sesizării sale presupune parcurgerea unor anumite etape, până la pronunțarea soluției disciplinare din 25 mai 2006. Obligația pârâților de comunicare a deciziei disciplinare motivate s-a încălcat, motiv pentru care a solicitat cu cererea nr. 496/12.09.2006 înaintarea acesteia. În plus, instanța a omis să se pronunțe pe cererea de comunicare a deciziei disciplinare motivate.
3. Soluția de respingere a acțiunii față de Comisia de disciplină din cadrul Baroului A este nelegală, pentru că deși funcționează în cadrul acestuia, are organe proprii de conducere, atribuții, structură internă proprie, beneficiind de fonduri necesare funcționării sale, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod proc. civilă.
În recursul său, Baroul Aac riticat sentința sub un sigur aspect, susținând că prin adresa nr. 1/02.04.2007( primită de acesta la 4.04.2007) i s-a comunicat reclamantului decizia disciplinară nr.1/25.05.2006, prin care a fost soluționată plângerea sa nr. 227/2005, iar astfel cererea a rămas fără obiect.
În privința recursului pârâtului Baroul A, s-a pus în discuția părților excepția de tardivitate a formulării lui, în raport de dovada de comunicare a sentinței, realizată prin borderoul nr. 152 din 13 iulie 2007, fila 61, ultima poziție. Față de această dovadă, se constată că recursul Baroului A este tardiv formulat, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art.20 alin. 1 din legea nr. 554/2004, în condițiile în care plicul prin care recursul a fost expediat poartă ștampila cu data de 03.09.2007. Pe cale de consecință, pentru temeiurile arătate, recursul Baroului A va fi respins ca tardiv formulat, în temeiul art. 20 alin. 1 din Legea nr. - coroborat cu art. 103 alin. 1 Cod proc. civilă, urmând a fi examinat, pe fond, doar recursul declarat de reclamant.
În privința acestuia, se constată următoarele:
Prima critică adusă sentinței este nefondată, întrucât soluția se întemeiază pe prevederile art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, stabilindu-se îndreptățirea reclamantului în a se adresa instanței de contencios administrativ, acțiunea sa fiind corect și legal încadrată în dispozițiile acestui act normativ.
Nici cea de a doua critică adusă sentinței nu este fondată. Așa cum a reținut și prima instanță, reclamantul nu a făcut nici o dovadă privind prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit ca urmare a necomunicării răspunsului la cererea sa cu nr. 496/12.09.2006. De altfel, chiar recurentul-reclamant a arătat că cercetarea disciplinară presupune parcurgerea mai multor etape, până la finalizarea printr-o decizie ( în speță, decizia pronunțată poartă nr. 1 din 25 mai 2006). Chiar dacă recursul baroului nu poate fi analizat, ca urmare a neformulării în termen, înscrisurile depuse la dosar rămân câștigate cauzei și atestă atât finalizarea plângerii formulată de reclamant, prin decizia susmenționată, prin care sesizarea Consiliului Baroului privitoare la aceasta a fost respinsă (situație care constituie încă un motiv pentru respingerea cererii sale de acordare a despăgubirilor morale), cât și comunicarea sa, potrivit confirmării de la 43 din dosar. Nici cererea privind plata penalităților nu putea fi primită, Legea nr. 554/2004, pe care a fost întemeiată acțiunea, statuând, prin art. 24 și 25, asupra măsurilor de constrângere a autorităților în privința executării obligațiilor ce le revin.
Nefondată este și ultima critică adusă sentinței, în condițiile în care chiar reclamantul a solicitat prin acțiune obligarea autorității administrative la emiterea răspunsului la cererea sa, ori doar baroul se înscrie în categoria instituțiilor asimilate noțiunii de autoritate publică, nu și comisia de disciplină, care constituie o structură internă și, drept urmare, art. 41 invocat de recurent este inaplicabil, prin raportare la dispozițiile Legii nr. -( art.1, art. 2 (1) lit a și art. 16).
Sintetizând considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul, cu domiciliul în P, str. -, -5,.B,.11, județul A, împotriva, sentinței nr. 407/CA din 02 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-.
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâtul Baroul, cu sediul în P, str. - nr. 42, județul A, împotriva aceleeși sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
2 ex/29.02.2008
Jud. fond:
Președinte:Ingrid Emina GiosanuJudecători:Ingrid Emina Giosanu, Gina Achim, Elena
