Obligare emitere act administrativ. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 135/
Ședința publică din 12 februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN PENITENCIARE - Grupa Sindicală Târgu-M, cu sediul în Târgu-M-, împotriva sentinței nr.369/19.09.2007 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile, respectiv reclamantul-recurent Sindicatul Național al Lucrătorilor din Administrația Națională a Penitenciarelor-Grupa Sindicală Târgu-M precum și pârâții-intimați Penitenciarul cu Regim . Târgu-M, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural, nefiind motivat. Revine asupra dispoziției de timbrare și constată că recursul este scutit de plata taxei de timbru potrivit art.15 din Legea nr.146/1997.
Se mai constată depunerea la dosar a unei cereri de amânare din partea recurentului pentru pregătirea apărării, cerere care fiind pusă în discuție instanța o respinge, după care invocă excepția nulității recursului conform prev.art.306 alin.1 Cod procedură, și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 369 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș, s-au respins excepțiile invocate de pârâți precum și acțiunea în contencios administrativ introdusă de reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Administrația Națională a Penitenciarelor-Grupa Sindicală Tg-M, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul cu Regim . Tg-M, Administrația Națională a Penitenciarelor B, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice; fără cheltuieli de judecată.
Sentința a fost recurată de către reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Administrația Națională a Penitenciarelor-Grupa Sindicală Tg-
Așa cum rezultă din cererea de recurs depusă la data de 27 decembrie 2007, aceasta nu este altceva decât o declarație de recurs care nu cuprinde motivele așa cum obligă sub sancțiunea nulității art. 3021alin. 1 lit. c Cod procedură civilă.
Motivele nu au fost depuse nici printr-un memoriu separat, situație în care nefiind puse în discuție nulități de ordine publică, curtea va constata nulitatea recursului, pentru nemotivare, conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului formulat de Sindicatul Național al Lucrătorilor din Administrația Națională a Penitenciarelor-Grupa Sindicală Tg-M, cu sediul în Tg-M-, împotriva sentinței nr. 369/19.09.2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 exp.
22.02.2008.
Jud. fond:
Cu opinie separată.
Împotriva sentinței nr. 369/19 septembrie 2007 Tribunalului Mureș, a fost declarat în termenul legal recurs de către Sindicatul Național al Lucrătorilor din Administrația Națională a Penitenciarelor - Grupa Sindicală M, fără însă ca declarația de recurs să fie însoțită de motivele în fapt și în drept pentru care această soluție a fost atacată.
Potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare, prev. de art. 304, instanța urmând să examineze cauza sub toate aspectele.
În consecință, în opinia minoritară nu sunt incidente în cauză disp. art. 302 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că necuprinderea în cererea de recurs a mențiunilor cuprinse la litera c, ar atrage sancțiunea nulității cererii de recurs, pentru următoarele motive:
Având în vedere că hotărârea pronunțată în cauză nu este susceptibilă a fi atacată cu apel, potrivit dispozițiilor legale, ci doar cu recurs, legiuitorul a înțeles să atribuie totuși efect devolutiv acestei căi de atac, potrivit disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă. Astfel, această normă de trimitere face incidente și aplicabile pe deplin în cauză, dispozițiile care reglementează calea de atac a apelului, astfel că acestea, în mod firesc, vor fi avute în vedere și la soluționarea prezentei căi de atac.
În aceeași ordine de idei, dată fiind natura juridică a căii de atac a apelului, cauza apelului (altfel spus cauza dreptului de apel), constă în nemulțumirea părții interesate de hotărârea primei instanțe, această cale de atac fiind de altfel singura pentru care legea nu prevede motivele de exercitare.
Nu este mai puțin adevărat că partea care uzează de această cale, și extrapolat, și recurentul din cauza de față, trebuie să indice motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea; legiuitorul acordând posibilitatea împlinirii acestei lipse până cel mai târziu la prima zi de înfățișare, sancțiunea incidentă fiind în acest caz, decăderea. Că este așa, rezultă și din dispozițiile art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit căruia dacă apelul nu se motivează, sau motivarea apelului nu cuprinde motive, mijloace de apărare, sau dovezi noi, instanța de apel s-ar pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Precizarea care se impune însă, este aceea că, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, părțile vor putea folosi în apel motivele invocate în fața primei instanțe; iar instanța are posibilitatea să ridice din oficiu, încălcarea unor dispoziții de ordine publică, sub condiția dezbaterii contradictorii în fața părților, a acestor excepții.
Pe de altă parte, chiar operantă fiind această sancțiune decăderii, în cauza de față, acest aspect nu împiedică aplicarea disp. art. 138 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, apreciem că sancțiunea nulității prev. de art. 302 alin. 1 Cod procedură civilă nu este operantă în cauză, motiv pentru care nu împărtășim opinia majoritară, aceea a constatării nulității recursului promovat în cauză, soluția care se impune fiind aceea a respingerii recursului formulat în cauză, ca neîntemeiat, întrucât instanța constatând că recurentul este decăzut din dreptul de a propune probe noi, urma să procedeze la soluționarea în fond a recursului, strict prin prisma motivelor de fapt, a apărărilor formulate în fața instanței de recurentă, constatând astfel netemeinicia căii de atac promovate.
JUDECĂTOR
-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
