Obligare emitere act administrativ. Sentința 139/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 139/2008
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ promovată de către reclamantul - în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 8 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei. Se constată că la data de 29.01.2008 pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate și a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea s-a depus la dosar răspuns la întâmpinare din partea reclamantului, la data de 01.02.2008 și o completare a răspunsului la întâmpinare, la data de 04.02.2008.
Curtea învederează părții prezente că cererea introductivă de instanță este formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă acestea sunt două instituții diferite, Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind o instituție care funcționează în subordinea Guvernului României.
Reclamantul arată că înțelege să se judece în contradictoriu cu Statul Român prin Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor și că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza aflându-se în stare de judecată, motiv pentru care, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, respectiv, obligarea pârâtei la soluționarea dosarului nr.25382/CC și transmiterea acestuia unui evaluator autorizat care să procedeze la evaluarea imobilului teren după standardele internaționale și obligarea pârâtei la emiterea în favoarea reclamantului a unei decizii care să reprezinte titlu de despăgubire în echivalent pentru imobilul în litigiu. Totodată, reclamantul arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 7 ianuarie 2008 reclamantul a chemat în judecată pârâtul STATUL ROMÂN prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR- AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR solicitând dispunerea obligării pârâtului să soluționeze dosarul nr. 25382/CC conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, într-un termen rezonabil conform art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și cu prioritate conform art. 4 al deciziei Comisiei Centrale nr. 2 din 28 februarie 2006.
De asemenea, mai solicită transmiterea dosarului nr. 25382/CC unui evaluator autorizat care să procedeze la evaluarea imobilului-teren arătat mai jos după standardele internaționale de evaluare () și să emită în favoarea reclamantului o decizie reprezentând titlul de despăgubire în echivalent pentru imobilul-teren înscris în CF nr. 9197 la nr. top 1377/3, raportat la valoarea stabilită.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în fapt imobilul identificat în CF nr. 9197 top 1377/3 a aparținut bunicii sale-decedată, că acesta a fost preluat abuziv de Statul Român fără despăgubiri și intrat în administrarea Sfatului Popular al Orașului C de la acea dată.
Tatăl său, în persoana numitului -decedat a depus în anul 2001 o notificare în condițiile legii nr. 10/2001 și în anul 2004 el-reclamantul a depus acte cu care a făcut dovada că este moștenitor legal cauza urmând să fie soluționată în favoarea sa.
Prin dispoziția nr. 13/23 ianuarie 2006 Președintelui Consiliului Județean s-a statuat că el-reclamantul este persoană îndreptățită în condițiile Legii nr. 10/2001 și a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
El-reclamantul a contestat despăgubirile stabilite prin dispoziție acțiunea sa fiind admisă prin sentința nr. 454/2006 care a anulat acea fază a dispoziției și prevedea un cuantum al despăgubirilor întrucât competența de stabilire a acestora revine Comisiei Centrale și nu președintelui Consiliului județean.
Prin urmare, dosarul a fost înaintat acestei din urmă comisii care l-a înregistrat în luna iulie 2006 sub nr. 25382.
Ulterior, prin adresa nr. -/21 august i s-a comunicat de către pârâtă că dosarul său va intra pe ordinea de zi în următoarea ședință a Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor însă acest lucru nu s-a mai realizat în nici una dintre ședințele care au urmat.
Or, susține reclamantul procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăd anumite termene pe care legiuitorul l-a stabilit ca fiind rezonabile.
În speță, însă se poate constata că de la înregistrarea dosarului a trecut peste un an și J timp în care acesta nu a fost soluționat așa încât prin refuzul de a i se soluționa dosarul în termen rezonabil, Comisia Centrală încalcă dispozițiile art. 6 al Convenției Europene a drepturilor Omului care stabilește că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant ca fiind prematur introdusă (fila 104-110) deoarece procedura administrativă prevăzută din titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea dosarelor potrivit art. 16 alin (1) și (2) din actul normativ menționat.
Se mai susține că până în prezent au fost centralizate un număr de aproximativ de 38.000 dosare de restituire în echivalent de la nivelul întregii țări așa încât procedura administrativă prevăzută de actul normativ menționat nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 2 din Legea nr. 554/2004 cum susține reclamantul.
Numai după parcurgerea procedurii administrative se va analiza în ordinea stabilită de către Comisia Centrală cererea.
Examinând acțiunea în raport de probele atașate cauzei curtea de apel constată că acțiunea reclamantului este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul prin antecesorul său a formulat cerere de retrocedare a imobilului identificat în CF 9197 nr. top 1377/3 din C-N, în temeiul Legii nr. 10/2001 și prin dispoziția nr. 13/23 ianuarie 2006 Consiliului Județean s-a statuat că este îndreptățit la măsuri reparatorii.
Conform titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de retrocedare a fost înaintat pârâtei la data de iulie 2006 fiind înregistrat sub nr. 25382/CC.
Prin adresa nr. -/21 august 2006 Comisia Centrală i-a răspuns reclamantului în sensul că rezolvarea cererii sale va intra pe ordinea de zi a următoarei ședințe, ceea ce însă nu s-a realizat. Reclamantul a formulat o nouă cerere la 24 octombrie 2007 însă nu i s-a comunicat nici un răspuns plângerea sa fiind primită la data de 29 noiembrie 2007.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a arătat în esență că rezolvarea cererilor de natura aceleia formulată de reclamant se face într-o ordine aleatorie așa încât cererea sa este prematură.
Acțiunea reclamantului este întemeiată deoarece titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede etape în soluționarea cererilor.
Normele Metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin HG nr. 1095/2005, la pct 17 pct 1 menționează că ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale.
Această reglementare specială nu conține un termen pentru emiterea deciziei însă prevede etape în soluționarea cererilor.
Procedura de urmat este fără îndoială una complexă și în mod obiectiv, în timp nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2006.
Împrejurarea că norma specială nu a menționat un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate însă încuraja autoritatea publică să tergiverseze soluționarea acestora cu atât mai mult cu cât sesizările se impun a fi soluționate într-un termen rezonabil sau cu prioritate în cazuri de excepție.
Numărul mare de dosare nu reprezintă o justificare în calcularea unui termen rezonabil de rezolvare a cererii, deoarece rezultă că nu s-au luat măsurile necesare pentru aceasta.
unei proceduri administrative nu poate fi fără termen, deoarece cetățeanul are dreptul să cunoască termenul în care i se rezolvă cererea, în sens contrar ar fi victima unui abuz de drept.
În speță, de la data când s-a emis dispoziția nr. 13 din 23 ianuarie 2006 și respectiv înaintarea dosarului la Comisia Centrală și care s-a realizat în luna iulie 2006 pârâta trebuia să rezolve cererea reclamantului în care de altfel a și arătat motivele care justifică o soluționare cu prioritate (reclamantul o are în întreținere pe mama sa care este grav bolnavă și prezintă probleme grave de sănătate și are un venit mic de 788 lei).
Neprocedând în acest mod atitudinea pârâtei echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, astfel că, acțiunea reclamantului se impune a fi admisă. Garanția unui proces echitabil trebuie să fie prezentă nu numai în procedura contencioasă, ci și în procedura valabilă celei dintâi și, în acest context este necesar ca durata procedurii să fie una previzibilă.
În consecință, în considerarea celor de mai sus, în vederea restabilirii dreptului încălcat reclamantului prin refuzul nejustificat al autorității în rezolvarea cererii într-un termen rezonabil, curtea fundamentat pe art. 18 din Legea nr.554/2004 coroborat cu dispozițiile legii nr. 247/2005, art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocol va admite cererea respectiv va obliga autoritatea publică să soluționeze dosarul cu nr. 25382/C/C, să transmită acest dosar unui evaluator autorizat pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului -teren, înscris în CF 9197 top nr. 1377/3 C-N și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire la valoarea stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în C-N-. 23 jud. C în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR- AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în B, Calea nr. 202 și în consecință:
Obligă pârâta să soluționeze dosarul nr.25382/CC, să transmită acest dosar unui evaluator autorizat care să procedeze la evaluarea terenului după standardele internaționale de evaluare.
Obligă pârâta să emită în favoarea reclamantului o decizie reprezentând titlu de despăgubire în echivalent pentru imobilul în litigiu.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./15.02.2008
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
