Obligare emitere act administrativ. Sentința 249/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligare emitere act
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 249
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ana Maria Turculeț
Grefier - -
Pe rolul instanței, se află pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul S,-, -. a,. 12, județul S în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B, sector 5,-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 9 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru 13 noiembrie 2009, iar apoi pentru data de astăzi, 20 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 20 august 2009 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea a da curs petițiilor adresate direcțiilor de specialitate cu AR - din 16.04.2009. prin care reclamantul a solicitat probe, explicații asupra consemnărilor din informarea nr. 16325 din 2.09.2008, precum si asupra unor "motivații" din procesul verbal din 17.11.2008, întrucât, potrivit art. 287 din CM, sarcina administrării probei revine angajatorului, iar mai mult ca atât, s-a refuzat prezentarea, argumentarea lor.
În motivare, reclamantul a arătat că pe data de 16.04.2006, cu AR nr. - din 16.04.2009, data confirmării a solicitat direcțiilor de specialitate din ANAF, unele explicații scrise, probe, asupra unor mențiunii ce au avut o influență negativă asupra calificativului pe anul 2007 (perioada 1.12.2006-1.12.2007), întrucât a considerat o încălcare gravă a legii, un abuz, prin luarea în considerare a unor aspecte anterioare cât și ulteriore perioadei de evaluare (2001, 2003, 2004, 2005.2008) ce au fost dovedite la timpul respectiv ca fiind ireale și de care evaluatorul, contrasemnatarul a luat cunoștință la timpul optim, prin însăși confirmarea președintelui.
Astfel, față de punctajul maxim de 5,00, angajatorul i-a acordat 1,13 fără ca, diminuarea de 3,87 să fie justificată sistematic, matematic pe constatări, consemnări, cu nota corespunzătoare fiecărei relatări, deoarece doar câteva procente pot influența calificativul, implicit cariera profesională, iar argumentarea de către reclamant doar a unei singure "constatări, relatări" are ca și consecință, anularea calificativului acordat.
Prin punctajul acordat, reclamantul a considerat că, este pus în fața unui act de discriminare definit de către OG 137 din 2000, deoarece, angajatorul a motivat că i-a acordat calificativul "nesatisfăcător" în anul 2007 pentru faptul că a fost cercetat penal în anul 2006, pentru o așa-zisă neglijență de serviciu din 2001, pentru care în 2008 instanța a dispus neînceperea urmăririi penale, iar statul a încasat peste 2.400.500 ron în 2002.
În situație cu reclamantul au mai existat încă 2 persoane, dar lor nu li s-au aplicat acest "regim" de apreciere.
Deși, procesul de evaluare s-a încheiat pe data de 27.12.2007, evaluatorul era obligat să ia în considerare doar aspectele până la aceasta dată, doar în cazul reclamantului evaluarea s-a încheiat în august 2008.
Având în vedere prevederile CM, L 188 din 1999, angajatorul avea obligația administrării cu probe, mai bine spus cum o faptă din 2001, 2004, 2006, 2008 influențează calificativul pe anul 2007 sau aspecte ce nu au legătură cu evaluarea) profesională, implicit cu niciun obiectiv, criteriu din raportul de evaluare (conform precizărilor scrise ale direcțiilor de specialitate - ex. raportul Inspecția Generală din august 2007) influențează obiectivele criteriile după data producerii fenomenului constatat, deși deficiența a fost remediată la timpul optim.
Din verificările ulterioare, până la data de 1.12.2006, s-a stabilit că consemnările din acest proces verbal sunt ireale, aspect de care a știut și evaluatorul, comisia de soluționare, etc, iar perioadă respectivă (până la 1.12.1006) a fost evaluată cu calificativul de "foarte bine".
Deci, a fost sancționat pentru faptul că, nu s-a dispus începerea urmăririi penale, iar procesul verbal enumerat (- din 2006, înainte de începerea perioadei pe evaluare) s-a dovedit a fi un "fals".
Deoarece, a depus acțiune pe rol, privind contestarea calificativului, iar angajatorul nu a dat nici o explicație, motivare, a considerat necesar să solicite justificări în scris de la conducerea ținând cont de faptul că, dreptul la informare trebuie respectat iar fiecare cetățean are acces la un proces echitabil, mai mult ca atât administrarea probelor, conform legii, revine angajatorului.
Până în acest moment nu s-a dat curs, iar termenul de 30 de zile a fost depășit în cunoștință de cauză.
Ținând cont de prevederile art. 2 din Legea nr. 554 din 2004, a arătat că se consideră parte vătămată.
A susținut că este dat refuzul nejustificat al de a soluționa cererea, încălcând astfel, cu bună știință, art. 31 alin. 2 art. 51 alin. 4 din Constituție, având ca efect final încălcarea art. 21 din Constituție, art. 6 alin. 1 din CEDO.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, având în vedere faptul că prin adresa nr. -/-/-/-/03.02.2009 emisă de - Inspecția Generală a răspuns tuturor petițiilor adresate de reclamant instituției pârâte.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere faptul că prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul nu face altceva decât să înșiruie o serie de fapte și evenimente, pe care le consideră neadevăruri, avute în vedere la întocmirea raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale pentru perioada 01.12.2006 - 01.12.2007.
Acest raport de evaluare a fost contestata de către reclamant, acțiunea fiind respinsă în primă instanță, de către Curtea de Apel Suceava prin hotărârea pronunțată în dosarul nr-.
a formulat recurs, dosarul aflându-se în prezent pe rolul Curții de Casație și Justiție, având termen de judecată la data de 04.11.2009.
În urma evaluării performanțelor individuale profesionale pentru perioada 01.12.2006 - 01.12.2007 reclamantul a obținut calificativul "nesatisfăcător".
Urmare obținerii acestui calificativ prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 66/2009 reclamantul a fost eliberat din funcție.
Și împotriva acestui Ordin reclamantul a formulat acțiune, constituindu-se dosarul nr- -Curtea de Apel Suceava.
La termenul din 12.06.2009 instanța respinge, ca nefondată cererea reclamantului, acesta formulând recurs.
Dosarul se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, având termen de judecată la data de 13.11.2009.
În cuprinsul prezentei cereri reclamantul afirmă, la fel ca și în celelalte acțiuni pe care le-a promovat, faptul că toate cele scrise pot fi probate cu acte.
Aceleași susțineri le-a invocat și în comisiile din cadrul ANAF (comisia de disciplină, comisia de soluționare a contestației administrative formulate împotriva raportului de evaluare a performanțelor individuale pentru perioada 01.12.2006 - 01.12.2007) în fața cărora s-a prezentat, fără însă a proba cu vreun act sau document cele susținute.
Reclamantul susține că, în cadrul dosarului prin care solicită anularea calificativului pentru anul 2007 nu a primit nici o explicație din partea angajatorului.
Afirmația este eronată, în cadrul acelui dosar ANAF formulând întâmpinare prin care a răspuns fiecărui capăt din cererea de chemare în judecată formulată de.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei de obiect a acțiunii, invocată de pârâtă, Curtea constată că acțiunea este nefondată.
Nu poate fi susținută susținerea conform căruia pârâta ar fi răspuns petițiilor din 16 aprilie 2009 sau revenirii din data de 4 mai 2009 prin adresa indicată prin întâmpinare, care datează din 3 februarie 2009 și este deci anterioară formulării cererilor arătate în petitul acțiunii.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că nu este incident refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererile reclamantului.
Conform art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat presupune exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În speță, după cum arată de altfel și reclamantul în cererea de chemare în judecată, pârâta nu a dat curs solicitării de comunicare a relațiilor privind informarea nr. 16325 din 2 septembrie 2008 și procesul verbal din 17 noiembrie 2008.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "Orice persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atât privat, cat si public."
Reclamantul a solicitat, în esență, prin cererile formulate la data de 13 aprilie 2009 (filele 6-9 dosar) și apoi prin revenirile din 4 și 21 mai 2009 (filele 10-11 dosar) comunicarea de informații privind calificativul nesatisfăcător obținut pe anul 2007, care a avut drept consecință eliberarea sa din funcție.
Precum în mod corect se arată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, sarcina probei în litigiu având ca obiect raportul de muncă sau, după caz, raportul de serviciu, îi revine angajatorului, în virtutea principiului consacrat de Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, la care face trimitere și art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Așadar aspectele în legătură cu care a solicitat precizări reclamantul, țin de modalitatea de administrare a probatoriului în cauzele privind contestarea raportului de evaluare pe anul 2007, respectiv a modului de eliberare din funcție a reclamantului.
În răspunsul la întâmpinarea formulată de reclamant acesta invocă aplicarea retroactivă a legii la întocmirea raportului de evaluare, precum și împrejurarea că a fost lipsit de dreptul la apărare. Or, criticile în cauză pot fi deduse judecății în litigiile despre care am făcut vorbire anterior, iar dacă se reține pertinența lor, sancțiunea ce operează pentru pârâtă este admiterea acțiunii formulate de reclamant.
Instanța apreciază că reclamantul nu a probat însă în speța de față vătămarea care i-ar fi fost produsă prin necomunicarea relațiilor solicitate, ținând seama de împrejurarea că pârâta și-a exprimat poziția anterior, prin adresa din 3 februarie 2009. Pe de altă parte reclamantul putea să formuleze cereri de probatorii în cauzele aflate la data respectivă pe rolul instanței judecătorești.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța consideră că acțiunea reclamantului este nefondată și în temeiul art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, o va respinge ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘT E:
Respinge excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâtă ca nefondată.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul S,-, -. a,. 12, județul S în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B, sector 5,-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 4/21.12.2009
Președinte:Ana Maria TurculețJudecători:Ana Maria Turculeț
