Obligare emitere act administrativ. Decizia 253/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 253/CA
Ședința publică de la 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de către recurenta reclamantă - cu domiciliul în sat, com. județ C și cu domiciliul ales la Cabinet av.I - C,-, -.19B,.B,.2,.40, județ C, împotriva Sentinței civile nr.1114/22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta reclamantă avocat în substituire avocat I, în baza delegației de substituire nr.8/06.05.2008 pe care o depune la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile,obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul învederează instanței că, la fila 7 din dosarul nr- înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța reclamanta a depus precizări referitoare la faptul că, în conformitate cu art.14 din HG nr.386/25.04.2007, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în cadrul căreia este constituită Comisia Centrală pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, a trecut din subordinea Cancelariei Primului Ministru, în subordinea și structura Ministerului Economiei și Finanțelor.
Consideră că, instanța de fond s-a pronunțat în hotărâre în contradictoriu cu Cancelaria Primului Ministru, persoană fără calitate procesuală activă în cauză, încălcând cadrul procesual, deși reclamanta a precizat prin înscris și prin avocat oral, încă de la data de 11.10.2007, modificările legislative intervenite prin HG nr.386/2007.
În temeiul art.3041Cod pr.civilă, solicită instanței analizarea cauzei sub toate aspectele, deoarece instanța de fond a apreciat că nu se poate substitui autorității administrative obligând-o să valideze Hotărârea nr.2295/2005 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr.9/1998, această atribuție (de validare sau invalidare) aparținând doar autorității administrative. A invocat pentru identitate de rațiune Decizia nr.XX/19.03.2007, prin care Inalta C de Casație și Justiție a dispus cu privire la competența instanțelor în materia Legii nr.10/2001, arătând că acestea nu se substituie autorităților publice în momentul în care dispun în soluționarea contestațiilor întemeiate pe această lege, restituirea imobilului în natură, iar interpretarea prin analogie și pentru Legea nr.9/1998 constituie oricând unul dintre instrumentele de interpretare juridică.
Solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța - Secția contencios administrativ sub nr. 5060/36/18.10.2006 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru obligarea pârâtei la validarea Hotărârii nr. 32295/19.10.2005, emisă de Consiliul Județean pentru aplicarea legii 9/1998
Motivând acțiunea reclamanta învederează în esență că, a formulat la 08.10.2004 cerere pentru acordarea de despăgubiri în temeiul legii 9/1998, solicitând totodată, repunerea în termenul legal pentru formularea unei astfel de cereri, pe care a înaintat-o Comisiei Județene C spre soluționare.
Inițial cererea nr.1511/L/8.10.2004 i-a fost respinsă reclamantei ca nefiind formulată în termenul prevăzut de lege prin Hotărârea 2239/24.12.2004 pe care reclamanta a atacat-o în instanță.
Se arată că, pe parcursul soluționării contestației la Tribunalul Constanța, termenul de formulare a cererilor de despăgubiri a fost prelungit prin Legea 97/2005.
Ca efect al noii reglementări, soluționarea cererii inițiale de repunere în termen, a rămas fără obiect, astfel că, la data de 22.04.2005 reclamanta formulat o nouă cerere înregistrată sub nr. 1495/L/22.04.2005.
Prin Hotărârea 2295/19.10.2005 Consiliul Județean Car evocat Hotărârea 2239/24.12.2004 și a aprobat cererea formulată ulterior sub nr. 1495/L/22.04.2005.
În aceste condiții, Hotărârea 2295/19.10.2005 a fost înaintată care până în prezent nu a procedat la validarea sa, împrejurare de fapt urmare căreia reclamanta apreciază în sensul unui refuz nejustificat, formulând prezenta acțiune.
În drept invocă art.1 alin.2, art. 10 alin. 3, art. 11,art. 18 din Legea 544/2004, Legea 23/2004, Decizia 379/2005 a Primului Ministru.
Prin Sentința civilă 845/CA/11.12.2006 Curtea de Apel Constanța - Secția contencios administrativ, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în esență, următoarele:
Prin hotărârea nr.2295/19.10.2005 Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Caa probat cererea formulată de reclamantă și a propus acordarea compensațiilor bănești moștenitorilor defunctului, în valoare totală de 1.923.115.040 lei.
Hotărârea a fost înaintată Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților din cadrul Cancelariei Primului Ministru, spre validare.
Deși reclamanta a făcut demersuri în scopul obținerii ordinului de validare i s-a răspuns că acesta sau cel de invalidare va fi comunicat la domiciliul beneficiarilor, întârzierea fiind determinată de analiza laborioasă pe care o presupune analiza dosarului.
Motivat de faptul că la mai mult de un an de la emiterea hotărârii de către Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 C, pârâta nu a soluționat cauza, reclamanta a investit Curtea de Apel Constanța ca instanță de contencios administrativ cu soluționarea unei cauze având ca obiect constatarea refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept, solicitând, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la validarea hotărârii emise la 19.10.2005.
Conform dispozițiilor art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană ce se consideră vătămată într-un drept al său de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Punctul 2 al art.2 din lege menționează că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept.
În speță, a arătat reclamanta că nu poate fi luat în considerare drept motiv temeinic "complexitatea cauzei" situație în care apreciază că refuzul este nejustificat.
Analizând solicitarea reclamantei de a obliga pârâta la validarea hotărârii Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 C ca urmare a constatării îndeplinirii a caracterului nejustificat al acestui refuz, prin prisma unei interpretări sistematice dar și teleologice a dispozițiilor legale amintite din Legea contenciosului-administrativ, Curtea reține că cererea nu este întemeiată.
Aceasta pentru că, în cauză nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat în sensul legii contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri în termen a declarat recurs reclamanta, astfel că, prin decizia 2233/26.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, s-a admis recursul, a casată sentința atacată și s-a trimis dosarul spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța ca instanță de contencios administrativ.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța supremă reține în esență că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.7 al.4 din Legea nr.9/1998 republicată, ce este o lege specială în materia acordării de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării Tratatului d l Craiova din 07 septembrie 1940 și, ca atare, litigiul trebuia soluționat, în primă instanță, de către tribunalul în raza căruia domiciliază reclamanta.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, astfel că, prin decizia nr. 3119/19.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, se respinge contestația în anulare ca neîntemeiată, reținându-se în esență că, în speță nu sunt incidente disp.art.318 teza I Cod pr.civilă, neexistând o greșeală materială în sensul acestor dispoziții, în condițiile în care contestația în anulare are motive strict determinate și limitativ prevăzute pentru retractarea hotărârii.
Primind cauza spre competentă soluționare, Tribunalul Constanța procedează la înregistrarea acesteia sub nr.8795/118/10.09.2007, pentru ca la data de 11.10.2007 reclamanta să-și fi modificat cadrul procesual față de dispozițiile HG 386/2007 și HG 1068/2007, în sensul că solicită să se judece în contradictoriu cu
De asemenea, solicită obligarea pârâtei la emiterea hotărârii de validare sub sancțiunea unei penalități de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În temeiul art. 18 alin. 6 din Legea 262/2006 solicită instanței de a stabili prin dispozitiv obligarea pârâtei de a executa hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă în termen de 30 de zile atât în privința emiterii hotărârii cât și de plată efectivă a sumei stabilită cu titlu de despăgubiri și penalități de întârziere, stabilirea în sarcina Președintelui a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în executarea hotărârii.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin Sentința civilă nr.1114/22 noiembrie 2007 Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă, reținând în esență următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2295/19.10.2005 Consiliul Județean a aprobat cererea formulată de reclamantă în baza Legii 9/1998 și a propus acordarea compensațiilor bănești în valoare de 1.923.115.040 lei.
Hotărârea a fost înaintată pârâtei în vederea validării acesteia.
Deși reclamanta a făcut demersuri către pârâtă în vederea obținerii ordinului de validare aceasta i-a răspuns că întârzierea este determinată de analiza laborioasă a dosarului și că i se va comunica ordinul de validare/invalidare.
Reține instanța că, întrucât reclamanta se consideră persoană vătămată în înțelesul Legii 554/2004 iar refuzul pârâtei constituie un refuz nejustificat, aceasta a formulat prezenta acțiune.
Potrivit art. 7 din Legea 9/1998 aflat în vigoare la data formulării acțiunii, comisia centrală în cel mult 60 de zile va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a Municipiului Împotriva hotărârilor comisiei centrale se poate adresa instanța de contencios administrativ în 30 de zile de la comunicare.
Prin OUG 25/18.04.2007 intrată în vigoare la 23.04.2007 s-a înființat ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea
Conform art.6 alin.7 din OUG nr.25/18.04.2007 prin decizie, vicepreședintele dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu Legea 9/1998, stabilite prin hotărâre de comisiile județene sau ale Municipiului
Hotărârile Comisiei Județene sau ale Municipiului B care nu întrunesc condițiile cerute de lege, vor fi invalidate prin decizie motivată și trimise în vederea emiterii unei noi hotărâri.
Deciziile de plată, deciziile de invalidare și cele prin care se soluționează contestațiile se comunică beneficiarilor și pot fi atacate în 30 de zile la instanța de contencios administrativ.
În speță, reclamanta solicită obligarea pârâtei la validarea Hotărârii 2295/19.10.2005 a Consiliului Județean
Instanța de fond apreciază că cererea reclamantei este neîntemeiată întrucât față de dispozițiile legale aflate în vigoare la data formulării acțiunii, respectiv art. 7 din Legea 9/1998, instanța nu se poate substitui autorității și să dispună obligarea la validarea hotărârii, întrucât acest atribuit revine pârâtei care poate valida sau invalida hotărârea.
Mai mult din prisma dispozițiilor legale aflate în vigoare la data pronunțării prezentei sentințe civile vicepreședintele poate emite dispoziții de plăți, decizie de invalidare, decizie de soluționare a contestațiilor.
Se reține că, potrivit art. 18 din Legea 554/2004 instanța poate să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, însă nu poate obliga autoritatea să soluționeze cererea reclamantei într-un anumit fel respectiv a valida hotărârea Comisiei Județene C, întrucât s-ar substitui autorității.
Împotriva celei din urmă hotărâri, în termen a promovat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiurilor de drept prev.de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă cu referire la art.3041Cod pr.civilă, cu următoarea motivație în esență:
- încă de la data de 11.10.2007 a precizat în scris, și oral prin avocat, faptul că, urmare modificărilor legislative intervenite prin HG nr.387/2007 și HG nr.1068/2007, înțelege să se judece cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, solicitând validarea Hotărârii nr.2295/2005 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și, cu toate acestea acțiunea a fost soluționată în contradictoriu cu Cancelaria Primului Ministru, persoană fără calitate procesuală activă în această cauză;
- în mod greșit instanța de fond a dispus în sensul respingerii acțiunii cu motivația că, nu se poate substitui autorității administrative, obligând-o să valideze hotărârea, această atribuție - de validare sau invalidare - aparținând doar autorității administrative, atât timp cât, instanța supremă a statuat prin decizia sa obligatorie o astfel de modalitate în rezolvarea situației create;
- se solicită instanței de recurs a observa că, nu s-a contestat valoarea de refuz nejustificat a adresei de răspuns a pârâtei - adresa nr.9209 din 24.10.2006 emisă de - astfel că, hotărârea instanței de fond este nu doar lipsită de temei legal, dar și nemotivată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr.8795/118/24.03.2008, pentru ca urmare cererii de preschimbare a primului termen de judecată formulată de reclamantă în temeiul art.153 Cod pr.civilă, prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu în ședința publică din 05 mai 2008, să se fi dispus preschimbarea termenului de judecată dispus aleatoriu pentru data de 22 mai 2008, la o dată mai apropiată, respectiv 08.05.2008, prin admiterea cererii ca fondată, cu motivația cuprinsă în încheierea existentă la dosar (fila 14).
Examinând actele și lucrările dosaruluiprin perspectiva susținerilor recurentei, coroborate cu dispozițiile legale cuprinse în HG nr.386/2007 cu referire la HG nr.1068/2007, Curtea apreciază în sensul admiterii recursului conform art.312 al.2 cu referire la art.312 al.3 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență:
Prin Hotărârea nr. 2295/19.10.2005 Consiliul Județean a aprobat cererea formulată de reclamantă în baza Legii 9/1998 și a propus acordarea compensațiilor bănești în valoare de 1.923.115.040 lei.
Hotărârea a fost înaintată pârâtei în vederea validării.
Deși reclamanta a făcut demersuri către pârâtă pentru obținerea ordinului de validare, aceasta i-a răspuns că întârzierea este determinată de analiza laborioasă a dosarului și că i se va comunica ordinul de validare/invalidare.
Întrucât reclamanta s-a considerat persoană vătămată într-un drept al său, în înțelesul Legii 554/2004, iar pârâta refuză nejustificat a valida/invalida Hotărârea nr.2295/19.10.2005 emisă de Consiliul Județean C - Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, a formulat prezenta acțiune.
În cursul judecății cauzei, mai precis la data de 11.10.2007, reclamanta precizează în scris (fila 7-8 dos-) urmare a modificărilor legislative intervenite prin HG nr.386/2007 și HG nr.1068/2007 că înțelege a se judeca în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998.
Este fără putință de tăgadă că, prin art.14 din HG nr.386/25.04.2007 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în cadrul căreia este constituită Comisia Centrală pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, a trecut din subordinea Cancelariei Primului Ministru, în structura Ministerului Economiei și Finanțelor, devenind instituție publică ce are în prezent personalitate juridică.
La rândul său, HG nr.361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea a fost modificată prin apariția HG nr.1068/05 septembrie 2007, care în art.1 al.1 prevede "Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, denumită în continuare autoritate, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor, înființată prin preluarea activității Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, structură fără personalitate juridică din cadrul Cancelariei Primului Ministru".
În aceste condiții, în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru, persoană fără calitate procesuală în această cauză, încălcând principiul disponibilității recunoscut părții în procesul civil și care constă în posibilitatea părților de a dispune de obiectul procesului - dreptul material, precum și de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept - dreptul procesual.
S-a încălcat de către instanță cu prilejul soluționării cauzei dreptul părții de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării, mai precis cadrul procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect - pretenția concretă dedusă judecății - și la părți - persoanele între care există raportul juridic litigios - ce sunt fixate de către reclamant.
Într-o atare situație, și având în vedere disp.art.129 al.6 Cod pr.civilă conform cu care, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, instanța neputând depăși limitele obiectului fixat de reclamant, văzând și dispozițiile art. 312 al.2 cu referire la art.312 al.3 Cod pr.civilă, Curtea admite recursul, dispunând casarea hotărârii recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ.
Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța urmează a avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de recurenta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în contencios administrativ declarat de către recurenta reclamantă - cu domiciliul în sat, com. județ C și cu domiciliul ales la Cabinet av.I - C,-, -.19B,.B,.2,.40, județ C, împotriva Sentinței civile nr.1114/22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 08 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:,
Red.dec.jud.-/21.05.2008
Dact.Sz - 4 ex/21.05.2008
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm alăturat dosarul nr-, privind recursul în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - cu domiciliul în sat, com. județ C și cu domiciliul ales la Cabinet av.I - C,-, -.19B,.B,.2,.40, județ C, împotriva Sentinței civile nr.1114/22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect obligare emitere act administrativ, întrucât prin Decizia civilă nr.253/CA/08 mai 2008, Curtea de Apel Constanța:
" Admite recursul declarat de recurenta reclamantă, împotriva Sentinței civile nr.1114/22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă."
Dosarul conține 25 file.
Dosare atașate:
- nr- al Tribunalului Constanța;
- nr- al Curții de Apel Constanța;
- nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PREȘEDINTE COMPLET
GREFIER,
- -
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere, Adriana Pintea
