Obligare emitere act administrativ. Decizia 27/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 27/ Dosar Nr-
Sedința publică din 16 ianuarie2009
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții - și împotriva sentinței civile nr. 735/CA din 10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect
Obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de13 ianuarie 2009, apoi pentru data de 16 ianuarie 2009.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 735/CA/10 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantele și in contradictoriu cu pârâta Prefectura B - Comisia Județeană de Aplicare a. 290/2003.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Acțiunea reclamantelor este nefondată sub două aspecte:
In primul rând, deși rezultă din adresa nr. 5110/2004 că Instituția Prefectului Haî naintat ( conform borderoului nr. 159/2004), cererea formulată de reclamanta - și, această cerere nu a ajuns la Instituția Prefectului B așa încât, in lipsa unei astfel de cereri formulate in temeiul. 290/2003, pârâta nu are culpa de a nu o fi soluționat.
Chiar dacă reclamantele invocă dispozițiile art. 8 al. 2 ind. 1 din. 290/2003, potrivit cărora "omisiile județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 au obligația de a convoca petenții sau alte persoane, în vederea lămuririi unor situații în care există neclarități privind calitatea succesorală a petentului, dovada refugiului sau a proprietății asupra bunurilor pentru care se cer despăgubiri ori compensații", aceste dispoziții nu sunt incidente in prezenta cauză având in vedere că reclamantele, in condițiile in care cererea înregistrată la Prefectura H, nu a ajuns la pârâtă, nu aveau calitatea de petente pentru a fi convocate de pârâtă.
În al doilea rând, rezultă că, prin Hotărârea nr. 46/2007, pârâta a soluționat cererea formulată de in temeiul. 290/2003, in calitate de moștenitor al defunctei ( ), cea din urmă fiind sora reclamantelor și moștenitoare a numiților Orest și, părinții reclamantelor, refugiați in anul 1944. In aceste condiții, chiar și in ipoteza in care cererea reclamantelor s-ar afla in posesia pârâtei, aceasta nu ar putea fi soluționată față de dispozițiile art. 9 din. 290/2003 potrivit cărora "în cazul în care atribuirile în natură, despăgubirile sau compensațiile, după caz, sunt solicitate de mai mulți moștenitori ai aceleiași persoane, precum și dacă, după adoptarea hotărârii de către comisia competentă și rămânerea definitivă a acesteia, apar persoane având vocație succesorală, conform art. 5 alin. (1) și (2), raporturile dintre succesori privind drepturile lor se soluționează potrivit dreptului comun." Rezultă, așadar, că reclamantele au deschisă calea dreptului comun pentru a obține despăgubirile stabilite de pârâtă doar in favoarea numitului.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal reclamante - și, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, recurentele au arătat că instanța de fond nu a cerut pârâtei să facă dovada faptului că cererile pe care le-au formulat în temeiul Legii nr. 290/2003 au fost sau nu înregistrate la Prefectura
Recurentele au susținut că din dosarul depus de, mai exact din declarația acestuia, rezultă că - și sunt moștenitoare, ca și.
Comisia de aplicare a Legii nr. 290/2003, avea obligația de a convoca petenții sau alte persoane, în vederea lămuririi situației ( art. 8 alin.2/1 din Legea nr. 290/2003) și nu să dea o hotărâre care să privească doar pe unul dintre moștenitori.
Motivarea instanței că și în ipoteza în care cererea reclamantelor s-ar afla în posesia pârâtei, aceasta nu ar putea fi soluționată fără de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 290/2003, potrivit cărora " în cazul în care atribuirile în natură, despăgubirile sau compensațiile după caz, sunt solicitate de mai mulți moștenitori ai aceleiași persoane, precum și dacă după adoptarea hotărârii de către comisia competentă și rămânerea definitivă a acesteia, apar persoane având vocație succesorală, conform art. 5 alin.(1) și (2), raporturile dintre succesori privind drepturile lor se soluționează potrivit dreptului comun.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin.(2) din Legea nr. 290/2003, "dacă pentru bunurile aceluiași proprietar sunt mai mulți moștenitori, fiecare dintre aceștia este obligat să îi menționeze pe ceilalți în cererea formulată. Dacă moștenitorii domiciliază în județe diferite, aceștia vor trimite cererile la Comisia municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 ".
Având în vedere aceste prevederi ale legii, reiese că prima condiție a fost îndeplinită, aceea de a fi menționați în cerere și ceilalți moștenitori.
În ceea ce privește cea de a doua prevedere referitoare la moștenitorii care locuiesc în județe diferite, aceasta nu mai este realizată în sensul că cererile nu au fost trimise la Comisia Mun. B, deci hotărârea nr. 46/2007 prin care s-au acordat despăgubiri bănești, numitului, este nelegală, fiind dată de o instituție care nu avea competența de a emite o astfel de hotărâre.
Totodată potrivit art.6 din Legea nr. 290/2003, cererile adresate autorităților și instituțiilor publice în temeiul acestei legi, sunt scutite de taxe de orice fel, ori motivarea instanței că reclamantele au deschisă calea dreptului comun pentru a obține despăgubirile stabilite presupune o acțiune care trebuie timbrată fapt ce vine în contradicție cu prevederile legii menționate.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 735/CA/3 2008 a Tribunalului Brașov ca nefondat.
Instanța de fond în mod corect a respins acțiunea formulată de precizată de reclamantele - și.
Acestea au solicitat obligarea pârâtei Prefectura B - Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003 la acordarea de despăgubiri și compensații. Ulterior au precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la soluționarea cererilor formulate.
Curtea constată că pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii Bae mis Hotărârea nr. 46/8.03.2007 prin care s-au acordat compensații bănești domnului, pentru bunurile abandonate în comuna Cupca județul - Ucraina în anul 1944.
Împotriva acestei hotărâri se putea formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare. Această cale de atac nu a fost exercitată nici de titularul cererii, nici de recurentele reclamante - și. Pe cale de consecință acest act administrativ a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
De altfel, recurentele reclamante nu au solicitat anularea acestei hotărâri nici în acțiunea cu care au investit instanța de judecată. Ele au solicitat doar obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri prin care să li se acorde compensații.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamantele au deschis calea dreptului comun în vederea obținerii eventualelor drepturi în calitate de succesori, astfel cum prevede art. 9 din Legea nr. 290/2003.
Criticile formulate de recurente sunt neîntemeiate având în vedere că hotărârea prin care s-a soluționat cererea unuia dintre moștenitori și s-a stabilit acordarea de compensații bănești acestuia a rămas definitivă.
A emite o nouă hotărâre prin care să li se acorde și recurentelor compensații pentru aceleași bunuri echivalează cu acordarea unei duble reparații pentru prejudiciul nesuferit - bunurile abandonate de antecesorii recurentelor și ai petentului. Or acest lucru este în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 290/2003 care cuprind reglementări și în situația în care sunt mai mulți moștenitori ai aceleiași persoane - art. 9.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurentele - și, împotriva sentinței civile nr. 735/CA/10 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentele - cu domiciliul în M C,-,.3, județul H și, cu domiciliul în B, str. P-ța -, nr. 5 A,.A,.1, jud. B, cu domiciliul ales in B, B-dul 15, Nr. 16, Ap. 7 împotriva sentinței civile nr. 735/CA/10 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /16.02.2009
Dact. / 19.02.2009/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Clara Elena Ciapă, Georgeta
