Obligare emitere act administrativ. Decizia 275/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligare emitere act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 275
Ședința publică din12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Artene Doina Judec
- -
Grefier
Pe rol pronunțarea recursului declarat de reclamanta- SRL - prin adm., cu sediul în, str. -, județul S,împotriva sentinței nr. 3185 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 05 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea reprezentantei părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea, pentru astăzi12 februarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 07.07.2008, înregistrată sub nr-, reclamanta- SRL - prin administrator, a chemat în judecată pârâteleDirecția Generală a Finanțelor Publice S și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Ssolicitând:
1). Obligarea prim-pârâtei sau a secund-pârâtei să emită, în conformitate cu art. 175 al. 8 Cod fiscal o deciziei care să conțină acordul autorității fiscale teritoriale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a antrepozitarului autorizat, pentru valorificarea de către reclamantă către alte fiscale, în regim suspensiv de accize, a produselor pe care le deține în stoc;
2). obligarea pârâtelor la plata către reclamantă de daune cominatorii de 5000 lei/zi de întârziere, calculate de la data pronunțării hotărârii până la data emiterii deciziei sus-menționate;
3). obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:
- SRL este deținătoarea autorizației de antrepozit fiscal nr. RO-/30-01-2004, fiind astfel autorizata in vederea producerii, transformării și depozitarii de produse accizabile - respectiv alcool.
Prin Decizia nr. 198 / 22-06-2007, MEF - "Comisia pentru autorizarea peratorilor de produse supuse accizelor armonizate" a stabilit, in mod nelegal, că reclamanta este obligată să depună o garanție in cuantum de 27.905 euro, fără a se acorda reducerea de 50 % care se cuvenea societății reclamante potrivit alin. (8) indice 3 lit. "a" al punctului 20 - Titlul VII - Accize din Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44 / 2004.
La data de 27.08.2007 s-a realizat un control de către organele ANAF-DGFP S - Activitatea de inspecție fiscala, încheindu-se procesul-verbal din aceeași dată, în care s-a constatat, în mod neîntemeiat, că reclamanta nu
s-ar fi conformat obligației de constituire a garanției legale.
In temeiul constatărilor eronate ale organelor de control fiscal, pârâta MEF - "Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate" a dispus prin Decizia nr.353/24.08.2007 revocarea autorizației de antrepozit fiscal a - SRL, aceasta contestând pe cale administrativă Decizia nr. 353/24.08.2007, contestația fiind respinsă prin Decizia nr. 440/9.10.2007.
Reclamanta arată că împotriva Deciziei nr. 353/24.08.2007 și a Deciziei nr. 440/9.10.2007, a formulat contestație, fiind înregistrată sub nr- la Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. rin încheierea de ședință de la termenul din data de 13.02.2008 a Curții de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ si fiscal - dată în dosarul sus-arătat, s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 440/09.12.2007 a Ministerului Economiei si Finanțelor - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate. Astfel s-a suspendat executarea Deciziei prin care a fost respinsă de către Ministerului Economiei si Finanțelor - Comisia pentru utorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate - contestația reclamantei formulată împotriva Deciziei prin care s-a revocat autorizația de antrepozit fiscal.
Așadar, decizia de revocare a autorizației de antrepozit fiscala a fost suspendată și momentan nu-și produce efectele de revocare.
Cu toate acestea, arată reclamanta că Sae mis, în baza unui control fiscal (nr. 71.114/14-02-2008), decizia de impunere nr. 155/14.02.2008 prin care a stabilit în mod greșit că, în temeiul art. 192 alin. 7 od fiscal, acciza ar fi devenit exigibilă prin revocarea autorizației de antrepozit fiscal și a dispus obligarea reclamantei la plata accizelor în cuantum de 1.737.625 RON.
Reclamanta a atacat această decizie la Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul, iar comisia, având in vedere încheierea de ședința prin care s-au suspendat efectele deciziei de revocare a autorizației, prin Decizia nr. 153/15.05.2008 dispus suspendarea soluționării contestației împotriva Deciziei nr. 155/2008.
Cu toate acestea, deși contestația formulată de - SRL mpotriva Deciziei de impunere nr. 155/14.02.2008 nu a fost soluționată până în prezent, intimata ANAF - Administrația Finanțelor Publice Comunale R a emis titlul executoriu nr. 7548/21.03.2008 în temeiul Deciziei contestate nr.155/14.02.2008, începând executarea silită a reclamantei, care se consideră astfel, grav prejudiciată executându-se o creanță de peste 17 miliarde lei vechi, pe care nu o datorează.
A mai solicitat reclamanta obligarea Direcției Generale Finanțelor Publice sau a Direcției Regionale pentru Accize si Operațiuni Vamale I - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale, în conformitate cu prevederile art. 185 al. 12 din Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 571/2003 (modificat si completat prin Legea nr. 343/2006) si cu Normele etodologice de aplicare a Codului fiscal (așa cum au fost modificate si completate) pct. 12 indice 1 alin. 9 (referitoare la aplicarea art. 185 alin. 12 din Codul Fiscal), la emiterea unei decizii care să conțină acordul pentru valorificarea de către societatea noastră către alte fiscale, in regim suspensiv de accize, a produselor existente in stoc, respectiv a cantităților stabilite conform listei de inventar nr. 20/30.07.2007, după cum urmează: alcool rafinat 39.138 1; alcool brut 60.157 I; alcool tehnic 28.925 1; porumb boabe 10.000 kg.
Reclamanta a mai precizat că a depus la. Soc erere înregistrată sub nr. 50782/24.01.2008 prin care a solicitat acordul și supravegherea fiscală pentru valorificarea produselor existente în stoc la antrepozitul fiscal a cărui autorizație a fost revocata prin decizia sus - arătată. ață de refuzul S de a răspunde la aceasta solicitare, la data de 05.03.2008, a formulat o nouă cerere prin care a solicitat din nou acordul si supravegherea fiscala in sensul celor arătate mai sus, iar S, prin adresa nr. 53021/13.03.2008 a refuzat nejustificat să soluționeze cererile respective, care ar fi de competența Direcției pentru Accize si Operațiuni Vamale
Urmare a celor comunicate de către S, reclamanta s-a adresat Direcției pentru Accize si Operațiuni Vamale S, cu cererea înregistrată sub nr. 45/14.03.2008 prin care a solicitat acordul si supravegherea fiscală pentru valorificarea produselor existente in stoc la antrepozitul fiscal a cărui autorizație a fost revocata.
Prin adresa nr. 3376/27.03.2008, Direcția pentru Accize si Operațiuni Vamale S a comunicat reclamantei că pentru soluționarea acestei cereri trebuie să se adreseze Direcției Generale a Finanțelor Publice S, deoarece Direcția pentru Accize si Operațiuni Vamale S nu este actualmente competentă să emită o asemenea decizie.
Avându-se în vedere cele menționate în cuprinsul adresei nr. 3376/27.03.2008 emisă de către Direcția pentru Accize si Operațiuni Vamale S, precum si dispozițiile sus-menționate ale punctului 12 indice 1 in alin. 8 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamanta a solicitat instanței să constate că Direcția Generala a Finanțelor Publice S este instituția competentă să emită o decizie în sensul celor solicitate, deoarece această instituție este autoritatea fiscală teritorială responsabilă cu administrarea din punct de vedere fiscal a antrepozitarului autorizat - - a cărui autorizație a fost revocata.
A concluzionat reclamanta că una din aceste instituții ar fi trebuit să îi răspundă în mod favorabil, însă și-au declinat reciproc soluționarea acestei cereri.
Așadar, vina pentru nașterea prezumtivei obligații de plată a accizei pentru alcoolul aflat in stoc revine exclusiv organelor fiscale.
Rezultă că - se află, din vina exclusivă a organelor fiscale, într-o situație fără ieșire: nu poate vinde alcoolul în regim suspensiv de plată a accizei, din vina exclusivă a organelor fiscale, care au refuzat în mod nejustificat și nelegal emiterea acordului vânzării alcoolului sub supraveghere fiscală; și tot organele fiscale poarta vina exclusivă a situației în care se află societatea.
Astfel, prin neemiterea acordului de vânzare a alcoolului sub supraveghere fiscala si in regim suspensiv, organele fiscale i-au pus în imposibilitatea de a plăti obligațiile fiscale.
Referitor la daunele cominatorii solicitate, reclamanta arată că este grav prejudiciată de neemiterea acordului solicitat și orice întârziere în emiterea acestui acord poate conduce la intrarea în faliment a societății.
În dovedirea susținerilor sale reclamanta a depus la dosar copie după următoarele înscrisuri: nunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr. 57.500 din30-06-2007 emis de către ANAF - Administrația Finanțelor Publice
Comunale Radauti in dosarul de executare silita nr. 639/2007; titlul executoriu nr. 7548/21.03.2008; Decizia de impunere nr. 155/14.02.2008 (înregistrata la Activitatea de control sub nr. 71114/14.02.2008); Decizia nr. 153/15.05.2008 emisă de Direcția Generală de soluționare a contestațiilor din cadrul -; Decizia nr. 353/24.08.2007; Decizia nr. 440/9.10.2007; Certificat de grefă; cererea înregistrată sub nr. 50782/24.01.2008 la S; dresa nr. 53.021/13.03.2008 emisă de ANAF - S; cererea nr. 45/14.03.2008 înregistrată sub nr. 2834/14.03.2008 la Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale S; adresa nr.3376/27.03.2008 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale I - Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale S; pl ângerea prealabilă; dresa nr. 8155/23.04.2008 a Sp rin care s-a răspuns la plângerea prealabilă.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize si Operațiuni Vamale I a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii depusă de reclamantă, din următoarele considerente:
Autoritatea fiscală emitentă, în cazul de față autoritatea fiscală care administrează actualmente accizele,competentă, respectiv Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale S, nu are dreptul legal să emită o decizie în baza căreia antrepozitarul să poată valorifica produsele înregistrate în stoc întrucât este împiedicată prin existența unei creanțe lichide, certe și exigibile stabilită în sarcina antrepozitarului fiscal " ", existând un titlu executoriu (nr. 7548/21.03.2008) și anume Decizia 155/14.02.2008. Acest titlu executoriu a cărui soluționare a fost suspendată (a se observa că nu executarea titlului a fost suspendată, ci soluționarea lui) este în ființă, având în vedere și dispozițiile art. 215 din nr.OG92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd în mod expres, că atacarea acestuia nu suspendă executarea. A proceda în sens contrar, în a emite o decizie prin care să se dea acordul valorificării produselor aflate în stoc, ar însemna ca însuși organul care administrează accizele, respectiv responsabil de colectarea creanțelor bugetare, să scape de sub control și să dea permisiunea unui debitor să-și valorifice și să risipească bunurile care ar putea acoperi creanța existentă.
Pentru a evita aceste inconveniente, antrepozitarul fiscal în cauza de față debitorul creanței bugetare stabilite, înainte de a se proceda la executarea silită, dacă ar da dovadă de bună credință ar avea posibilitatea legală să ofere soluții organului de executare, respectiv creditorului bugetar Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale S și să pună la dispoziție produsele accizabile aflate în stoc pentru a fi valorificate în mod direct și sub controlul exclusiv al creditorului.
A mai menționat prim-pârâta că antrepozitarul fiscal " ", a avut în toată perioada deținerii autorizației un comportament fiscal necorespunzător, de contribuabil rău platnic, așa cum rezultă din adresa emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S nr. 14788/58850 din 11.08.2008, în care se consemnează faptul că în perioada 01.02.2004 - 24.08.2007, " " a achitat "0" lei taxe reprezentând accize.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că, potrivit art.2 din nr.HG 532/2007, Autoritatea Naționala a Vămilor asigură aplicarea legislației în domeniul vamal și pentru accize. In consecință, aplicarea legislației în domeniul produselor accizabile, este de competența exclusivă a Autorității Naționale a Vămilor.
A mai arătat secund-pârâta că Biroul Vamal Saî ncheiat, la data de 30.07.2007, procesul verbal de sigilare a instalațiilor de distilare și rafinare a alcoolului și magazia de produse finite, în baza cererii depuse de societate, pentru remedierea defecțiunilor apărute la instalație.
Prin Decizia nr. 353/24.08.2007 emisă de Ministerul Economiei si Finanțelor - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a fost revocata Autorizația de antrepozit fiscal deținută de SRL.
Prin Decizia de impunere nr. 155 din 14.02.2008 a Ss -a stabilit in sarcina reclamantei obligația de plata a sumei de 1.608.912 lei reprezentând accize si 128.713 lei majorări de întârziere.
Pentru garantarea recuperării sumei la bugetul de stat, în temeiul art. 129 din nr.OG 92/2003, s-a instituit sechestru asigurător asupra mijloacelor fixe, materiilor prime si produselor finite (menționate in lista de inventar din 30.07.2007), aceasta reprezentând o măsura de siguranța a creditorului, pe deplin justificata, premergătoare actelor de executare silita, pentru a avea de unde să-și îndestuleze creanța.
Ridicarea măsurilor asigurătorii se face, potrivit art. 130 din nr.OG 92/2003, numai in situația in care debitorul oferă garanție îndestulătoare pentru achitarea creanței sau in situația constatării inexistentei creanței.
În consecință, produsele existente în stoc sunt sechestrate de organul fiscal de executare silită, nu au fost constituite garanții pentru a se putea dispune ridicarea măsurilor asigurătorii, astfel încât reclamanta nu are dreptul să valorifice bunurile respective.
La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2008, prim-pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin sentința nr. 3185 din 29.10.2008 Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea reclamantei în ceea ce o privește pe pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale - Biroul Vamal S și ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă față deDirecția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1 al. 2 din HG nr. 532/2007, aplicarea politicii în domeniul accizelor reprezintă atribuția Autorității Naționale a Vămilor astfel încât S nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei a reținut că, refuzul de exprimare a acordului pentru valorificarea produselor deținute în stoc de către reclamantă către alte fiscale, în regim suspensiv de accize, nu constituie refuz nejustificat în sensul art. 2 lit. e din Legea 554/2004, întrucât, prin decizia nr. 4 din 30.01.2008 emisă de Activitatea de Control Fiscal S s-a dispus, în temeiul art. 129 din OG nr. 92/2003, instituirea de măsuri asiguratorii asupra mijloacelor fixe, materiilor prime, produselor fixe aparținând reclamantei, în vederea realizării creanțelor bugetare, măsuri pe care reclamanta nu le-a contestat, deși avea posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reiterat susținerile de la judecata în fond, iar deosebit de acestea a arătat că, existența deciziei nr. 4 din 30.01.2008 și a procesului - verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. 7063/13.03.2008 prin care s-a dispus instituirea, respectiv s-a aplicat sechestrul asigurator asupra materiilor prime și asupra alcoolului tehnic și alcool etilic rafinat, nu impută asupra emiterii acordului pentru vânzarea acestor produse.
Astfel, arată reclamanta, decizia și procesul-verbal arătate mai sus au fost emise de aceeași autoritate fiscală care avea obligația emiterii acordului de vânzare și care putea dispune ridicarea sechestrului asigurator.
Pe de altă parte, apărarea pârâtei în sensul că prin ridicarea sechestrului ar exista pericolul vânzării de către societatea reclamantă a produselor din stoc nu este întemeiată, întrucât vânzarea acestor produse în regim suspensiv se face sub supravegherea organului fiscal care are obligația emiterii acordului.
Un al doilea motiv de recurs invocat de recurentă este acela că, decizia nr. 4/30.01.2008 și procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. 7063/13.03.2008 au fost desființate de către instanța de judecată așa încât nu mai există nici un obstacol în calea admiterii acțiunii.
Prin întâmpinare, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat respingerea recursului pentru lipsa calității procesuale active a recurentei, motivat de accea că, urmare a deschiderii procedurii insolvenței cu privire la aceasta, fiind numit administrator judiciar, nu mai posedă capacitate de exercițiu.
Pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat reiterând susținerile de la judecata în fond.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă,Curteareține următoarele:
În temeiul art. 137 Cod pr. civilă, instanța va analiza cu prioritate excepțiile de procedură și de fond ce ar putea face de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
De urmare excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei recurente, invocată de pârâta intimată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, motivat de faptul că împotriva acesteia s-a deschis procedura insolvenței și a fost numit administrator judiciar, va fi respinsă, afirmațiile pârâtei intimate nefiind dovedite.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a S,Curteaapreciază că deasemeni se impune a fi respinsă. Deși din cuprinsul art. 1 al. 2 din HG nr. 532/2007- rezultă că aplicarea politicii în domeniul accizelor reprezintă atribuția, totuși se impune a observa că în conformitate cu nr. 939/2008 privind modificarea nr. 487/2007, până la data de 1.05.2008 atribuțiile de adeministrare din punct de vedere fiscal a antrepozitarului autorizat au fost efectuate atât de S cât și de, așa încât cel puțin pentru opozabilitate se impune prezența acesteia în cauză în calitate de pârâtă.
Pe fondul cauzei, se reține că la data de 27.08.2007 organele - S au efectuat un control la societatea reclamantă, în urma căruia au încheiat un proces-verbal prin care s-a constatat că reclamanta nu s-a conformat obligației de constituire a garanției legale.
Urmare a acestor constatări, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, a dispus prin decizia nr. 353 din 24.08.2007, revocarea autorizației de antrepozit fiscal a reclamantei.
Reclamanta a contestat decizia nr.353 din 24.08.2007, contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 440 din 9.10.2007.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație potrivit Legii nr. 554/2004, la instanța de judecată.
Prinîncheierea din 13.02.2008pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Suceava, s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 440/2007.
Ulterior, la data de 14.02.2008 Sae mis decizia de impunere nr. 155 din 14.02.2008 prin care a stabilit ca, urmare a revocării autorizației de antrepozit fiscal, acciza ar fi devenit exigibilă și a obligat reclamanta la plata accizelor în cuantum de 1.737.625 lei RON.
Prindecizia nr. 153 din 15.05.2008s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei nr. 155 din 14.02.2008.
În urma suspendării soluționării contestației, Sae mis titlul executoriu nr. 7548 din 21.03.2008, începând cu executarea silită a reclamantei, și totodată s-au emis și deciziile: nr. 4/30.01.2008 de către P S și nr.4652/13.02.2008, nr. 4653/13.02.2008 și nr. 7063/13.03.2008 de către AFPC R prin care s-au instituit măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale reclamantei.
Măsurile asiguratorii dispuse prin actele arătate au făcut obiectul unei contestații din partea reclamantei, care a fost admisă de Judecătoria Rădăuți (dosar nr-), dispunându-se desființarea acestora.
Reclamanta s-a adresat cu cerere în vederea obținerii acordului de valorificare a produselor existente în stoc sub supraveghere fiscală, atât la S cât și la - S care și-au declinat reciproc competența, iar în cele din urmă, față de plângerea formulată de reclamantă potrivit art. 7 din Legea 554/2004 împotriva refuzului de a curs solicitării sale, Sar ăspuns prin adresa nr. 8155 din 23.04.2008 că în condițiile în care nu există un act administrativ emis de către această instituție în legătură cu incidentele disp. pct.12 indice 1, al. 8 și 9 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, plângerea prealabilă nu are justificare legală .
Potrivit art. 185 al. 12 din Codul fiscal, autorizați, cărora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizația și care dețin stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării sau anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite numai cu acordul autorității fiscale competente, în condițiile prevăzute de norme .
Referitor la aplicarea disp. art. 185 al. 12 Cod fiscal, Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, la pct. 121al. 8 și 9 prevăd că:
autorizați a căror autorizație a fost suspendată, revocată sau anulată pot să valorifice produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite numai cu acordul autorității fiscale teritoriale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a antrepozitarului autorizat, prin emiterea unei decizii în acest sens.
În cazul suspendării sau revocării autorizației de antrepozit fiscal - până la data când aceasta produce efecte - valorificarea produselor se efectuează sub supraveghere fiscală; fie către alte fiscale, în regim suspensiv de accize; fie către alți operatori economici, la prețuri cu accize .
Faptul că asupra produselor din stoc au fost instituite măsuri asiguratorii, nu împiedică emiterea acordului de vânzare în regim suspensiv de accize, întrucât această vânzare se va face către alți antrepozitari, șinumai sub supraveghere fiscală.
Pe de altă parte, măsurile asiguratorii, ca și cele de executare silită, au făcut obiectul dosarului nr-, al judecătoriei Rădăuți dispunându-se desființarea acestora.
Pe cale de consecință, cum reclamanta recurentă se regăsește în situația avută în vedere de textele legale citate, în mod nejustificat pârâta - I - Sar efuzat emiterea acordului solicitat în temeiul art. 185 al. 12 din Codul fiscal.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 al. 3 Cod pr. civilă, recursul reclamantei urmează a fi admis, sentința recurată modificată în totalitate, iar în rejudecare se va admite acțiunea reclamantei în parte.
Față de cele ce preced, pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I -Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S, vor fi obligate să emită în cuantum de 30 de zile de la pronunțarea prezentei hotărâri, sub sancțiunea daunelor cominatorii în sumă de 500/lei întârziere, a deciziei care să conțină acordul pentru valorificarea de către reclamantă către alte fiscale, în regim suspensiv de accize, a produselor deținute în stoc, identificate potrivit listei de inventar nr. 20 din 30.07.2007, aflată la fila 74 dosar.
Văzând și disp. art. 274 Cod pr. civilă, pârâtele vor fi obligate să plătească reclamantei suma de 1205 lei cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL - prin adm.,împotriva sentinței nr. 3185 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal, și în consecință:
Modifică în totalitate sentința recurată iar în rejudecare:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a
Admite acțiunea reclamantei în parte.
Obligă pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I - prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S și S, să emită în termen de 30 de zile de la pronunțarea prezentei hotărâri, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 500 lei/zi de întârziere a deciziei care să continuă acordul pentru valorificarea de către reclamantă către alte fiscale, în regim suspensiv de accize, a produselor deținute în stoc, identificate potrivit listei de inventar nr. 20 din 30.07.2007 ( 74 dosar).
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 1205 lei cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Ex.2
25.02.2009
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Artene Doina Judec, Tor
