Obligare emitere act administrativ. Sentința 3043/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL
SECTIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3043
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Daniel Severin
GREFIER: - -
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Pașapoarte și Directorul General al Direcției Generale de Pașapoarte - Comisarul șef de poliție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, prin avocat -, lipsind pârâții Direcția Generală de Pașapoarte și Directorul General al Direcției Generale de Pașapoarte- Comisarul șef de poliție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că pârâții au depus la dosar note de ședință, prin registratura secției.
Curtea comunică reclamantului, prin avocat, copii de pe notele de ședință depuse la dosar de către pârâți.
Reclamantul, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, să se constate dreptul reclamantului de a fi cetățean român, conform prevederilor Legii nr. 21/1991, și obligarea pârâților la emiterea actului care să ateste cetățenia română a acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2009 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Pașapoarte și Directorul General al Direcției Generale de Pașapoarte - Comisarul șef de poliție obligarea Direcția Generală de Pașapoarte să clarifice situația sa privind cetățenia română, respectiv să constate că este cetățean român din naștere, din părinte român în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile hotărârii și obligarea în solidar pârâților la plata unei penalități în cuantum de 1000 lei pe fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului menționat.
În motivarea acțiunii reclamantul arătat că s- născut la data de 28.02.1949 în Israel iar tatăl său era cetățean român fiind născut la data de 21.05.1926 în România. Tatăl său a fost nevoit să emigreze în Israel în contextul celui de-al doilea război mondial, însă nu pierdut și cetățenie română.
În opinia reclamantului Direcția Generală de Pașapoarte are atribuții în lămurirea situației privind cetățenia română așa cum rezultă din disp. art. 29 alin. 4 și art. 35 din Legea nr. 248/2005 și art. 23 din Normele metodologice de aplicare acestei legi.
Reclamantul s- adresat cu o cerere înregistrată sub nr. -, însă Direcția Generală de Pașapoarte răspuns că nici reclamantul nici tatăl său nu figurează în evidențele ei, fapt care echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii.
Împotriva acestui răspuns a formulat plângere prealabilă, însă nici aceasta nu a primit soluție favorabilă.
Printr-o cerere precizatoare (fila 68), reclamantul arătat că înțelege să-și modifice acțiunea solicitând instanței să constate că este cetățean român prin naștere din părinte cetățean român conform disp. art. 4, 5, 34 din Legea nr. 21/1991, să fie obligată pârâta să elibereze actul administrativ care să ateste că este cetățean român în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 248/2005 în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile hotărârii și obligarea în solidar pârâților la plata unei penalități în cuantum de 1000 lei pe fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului menționat.
Pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că a răspuns la cererea reclamantului comunicând faptul că nu există înregistrări privind reclamantul sau tatăl acestuia. Răspunsul negativ nu echivalează cu un refuz nejustificat. De asemenea, se arată că Direcția Generală de Pașapoarte furnizează informații la cererea autorităților care trebuie să elibereze acte de identitate, de călătorie sau de stare civilă. Direcția Generală de Pașapoarte nu are competența de constata îndeplinirea condițiilor pentru redobândirea cetățeniei române.
La dosar s-au depus o serie de acte privind demersurile întreprinse de reclamant.
Analizând probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că acțiunea este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 21 alin.1 din Legea nr. 21/1991 "Dovada cetățeniei române se face cu cartea de identitate sau, după caz, cu buletinul de identitate, pașaportul ori cu certificatul prevăzut laart. 19alin. 4".
Așadar, singurele acte prin care se poate face dovada cetățeniei române sunt cartea de identitate (sau buletinul de identitate), pașaportul sau certificatul prevăzut de art. 19 alin. 4 (în cazul dobândirii sau redobândirii cetățeniei române).
În aceste condiții, reclamantul poate solicita pentru dovedirea calității sale de cetățean român eliberarea unuia dintre aceste acte, după caz. Mai precis, fiind vorba de persoană care se pretinde cetățean român dar are domiciliul în străinătate, se poate solicita eliberarea unui pașaport.
În cadrul procedurii de eliberare pașaportului, se fac verificări la solicitarea autorităților competente pentru stabilirea calității de cetățean român a reclamantului.
Astfel, art. 35 din Legea nr. 248/2005 prevede că "Cetățeanului român care are domiciliul în străinătate și solicită autorităților competente române eliberarea documentelor de identitate, de călătorie sau de stare civilă, dar nu poate face dovada cetățeniei române, i se eliberează documentele respective, în condițiile legii, numai după ce se atestă de către Direcția Generală de Pașapoarte, la cererea acestor autorități, faptul că solicitantul este cetățean român".
Așadar, atestarea pe care o face Direcția Generală de Pașapoarte la solicitarea autorităților competente nu este un act administrativ propriu-zis ci operațiune prealabilă emiterii unui act. Această atestare se face doar la solicitarea autorităților competente și exclusiv în scopul eliberării pașaportului.
În nici un caz înscrisul emis de Direcția Generală de Pașapoarte nu constituie prin el însuși un act doveditor al cetățeniei române (această funcție având-o doar pașaportul).
În concluzie, dovedirea calității de cetățean român nu se poate face nici pe calea unei acțiuni în constatare (instanța neputându-se substitui autorității publice competente să emită unul dintre actele care potrivit legii fac dovada cetățeniei române și nici printr-o cerere adresată în mod direct Direcției Generale de Pașapoarte pentru eliberarea unui certificat care să ateste calitatea de cetățean român întrucât un astfel de înscris nu are o astfel de semnificație juridică și reprezintă o operațiune administrativă prealabilă necesară pentru eliberarea unui pașaport.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat " ", cu sediul în B, B-dul - - nr. 5,. 103,. A,. 2,. 4, sector 3, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B,--29, sector 1 și Directorul General al Direcției Generale de Pașapoarte - Comisarul șef de poliție, cu sediul în B,--29, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DS
Tehnored.CB/5 ex.
05.11.2009
Președinte:Daniel SeverinJudecători:Daniel Severin
