Obligare emitere act administrativ. Decizia 308/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 308/
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 3: Clara
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.32/CA din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "obligare emitere act administrativ."
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 28.04.2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, văzând dispozițiile art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 5 mai 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința Civilă nr.32/CA/13.01.2009 a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B prin Primar, invocată prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Autorizare din cadrul Primăriei Municipiului B, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantului se plânge prin acțiunea formulată, de refuzul de a i se elibera autorizația pentru efectuarea transportului in regim de taxi.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Mun. B s-a avut în vedere că, potrivit practicii și doctrinei judiciare, prin calitate procesuală se înțelege îndreptățirea, respectiv obligația legală a unei persoane fizice sau juridice, de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.
În speță, prima instanță a reținut că potrivit art.9 din Legea nr.38/2003 autorizația de transport în regim de taxi sau autorizația de transport în regim de închiriere se eliberează de autoritatea de autorizare din cadrul primăriei localității sau primăriei municipiului B de pe raza administrativ-teritorială în care transportatorul își are sediul sau domiciliul, astfel că această autoritate are calitate procesuală pasivă în cauză, iar nu Mun.
Prin urmare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și a respins acțiunea în contradictoriu cu Mun.B ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, conform celor din dispozitivul de mai jos.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut ca prin cererea formulata la data de 9.10.2007 reclamantul a solicitat eliberarea autorizației taxi nr.1679, ce a fost atribuită în octombrie 2005 transportatorului autorizat SC SRL, adresă la care i s-a răspuns de către Primăria mun.B că trebuie să depusă documentele necesare, urmând să rămână în evidență.
La data de 11.10.2007, 14.11.2007 și 29.11.2007 reclamantul formulează noi cereri sau completează cererea inițială, dar nu obține autorizația de transport în regim taxi.
În urma plângerii prealabile formulată la data de 18.06.2008 reclamantul a primit răspunsul nr.din 27.06.2008 în care se menționează că nu se vor mai elibera autorizații taxi deoarece numărul autorizațiilor taxi emise până la data intrării în vigoare a dispozițiilor art.14 alin.6 din Legea nr.38/2003 cu modificările și completările ulterioare numărul autorizațiilor taxi emise a depășit numărul maxim de autorizații, iar dacă mai dorește eliberarea autorizației de transport trebuie să mai depună anumite documente.
Nemulțumit de acest răspuns reclamantul a formulat prezenta acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la "eliberarea autorizației pentru efectuarea transportului în regim taxi (autorizație de transport)".
În cauză se face confuzie de către reclamant între "autorizația de transport" și "autorizația taxi". Aceste două tipuri de autorizații sunt definite de art.1 din Legea nr.23/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, astfel:
"c) autorizația pentru efectuarea transportului în regim de taxi sau a transportului în regim de închiriere, denumită în continuare autorizația de transport - document eliberat în condițiile prezentei legi de autoritatea de autorizare, care atestă faptul că un transportator este autorizat să execute transportul respectiv și poate participa la atribuirea în gestiune a serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere, după caz;
e) autorizație taxi - copie conformă a autorizației de transport în regim de taxi, care dă dreptul transportatorului autorizat de a utiliza un autovehicul, deținut de acesta în condițiile prezentei legi, pentru efectuarea serviciului de transport de persoane, mărfuri sau bunuri în regim de taxi;
Deși prin cererea sa reclamantul a făcut vorbire despre autorizația de transport, ulterior a precizat că deține deja autorizația de transport și dorește să i se elibereze autorizația taxi.
Instanța a apreciat că acțiunea reclamantului este nefondată deoarece, pe de o parte pentru autorizația de transport nu a depus la organul emitent documentele care i s-au solicitat (respectiv certificatul de atestare fiscală, din care să rezulte că transportatorul nu are datorii la bugetul de stat, dovada plății tarifului de acordare a autorizației de transport), iar pe de altă parte, pentru autorizația taxi a fost depășit numărul de autorizații taxi ce se pot elibera pentru Mun.B, așa cum a susținut pârâta.
Astfel, potrivit art.14 alin.6 din Legea nr.23/2003 dacă numărul autorizațiilor taxi emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi (modificată prin) depășește numărul maxim de autorizații taxi stabilite în condițiile alin. (2) - (4) [numărul maxim de autorizații taxi stabilit a se atribui va fi de maximum 4 la 1.000 de locuitori ai localității de autorizare], consiliul local sau Consiliul General al Municipiului B nu va mai atribui nici o autorizație taxi până la micșorarea numărului acestor autorizații, prin disponibilizare în conformitate cu prevederile prezentei legi, sub numărul maxim stabilit.
Acest număr maxim de autorizații a fost stabilit prin HCL nr.159/2008 (1.109 autorizații taxi), iar la momentul la care reclamantul a precizat că dorește autorizația taxi și nu cea de transport, acest număr era deja depășit în Mun.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii cu care reclamantul a sesizat instanța de judecată.
În motivarea recursului, recurentul reclamant a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, reținând că reclamantul ar fi făcut confuzie între autorizația de transport și autorizația de taxi, în sensul că pentru autorizația de transport nu a depus la organul emitent documentele solicitate, iar pentru autorizația de taxi a fost depășit numărul de autorizații taxi ce se pot elibera pentru mun. B stabilite prin HCL B nr.159/2008, anume 1109 autorizații. Recurentul reclamant susține că a întocmit documentația prevăzută de legea nr.38/2003, a mai exercitat anterior activitate de transport în regim de taxi în cadrul unei societăți de taximetrie, cu viză anuală valabilă până în anul 2010, autorizație rămasă valabilă prin efectul legii nr.265/2007, iar la momentul depunerii documentației îndeplinea condițiile legale, dreptul de executa activitate în regim de taxi fiindu-i îngrădit prin HCL B nr.159/2008. care ar avea efecte retroactive.
În cauză a depus întâmpinare pârâta Autoritatea de Autorizare pentru efectuarea transportului în regim de taxi din cadrul Primăriei B - Direcția Tehnică, Unitatea de Monitorizare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate. În motivare, intimata pârâtă arată că pe de o parte reclamantul recurent a solicitat prin acțiune să i se emită autorizația de transport și nu de taxi, autorizația de taxi solicitând-o numai în recurs, în mod direct. Potrivit art.1 ind.1 din Legea nr.23/2008, autorizația de transport atestă că un transportator este abilitat să execute transport și poate participa la atribuirea în gestiune a transportului în regim de taxi, în timp ce autorizația de taxi dă dreptul transportatorului autorizat de a utiliza vehiculul pentru efectuarea serviciului de transport de persoane, mărfuri în regim de taxi. Pentru activitatea de taximetrie sunt necesare ambele autorizații, dar autorizația de taxi nu mai poate fi eliberată deoarece prin Ordinul nr.356/2007 al Ministrului Administrației și Internelor au fost adoptate Normele Metodologice la Legea nr.38/2003, lege în care se prevede, la art.43 alin.1, că autorizațiile de taxi se atribuie de drept și gratuit persoanelor care dețin autoturismele respective, cu respectarea prevederilor art.14 alin.4 și 6 din aceeași lege, anume prin respectarea raportului de 4 taxiuri la 1000 locuitori. În mun.B, menționează intimata, sunt înregistrate 1905 taxiuri, față de maximul 1109 câte ar fi trebuit să se afle în circulație pe baza noii reglementări. Numărul maxim de taxiuri a fost stabilit prin HCL B nr.159/2008 la un total de 1109, folosind algoritmul de calcul prevăzut de lege.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul declarat de reclamant nu este fondat și urmează să-l respingă, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a soluționat în mod corect excepțiile procesuale ridicate în primul ciclu procesual, privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B, reținând că art.9 din Legea nr.38/2003 stabilește că autorizația se emite de către autoritatea de autorizare din cadrul primăriei unde are sediul/domiciliul solicitantul.
Instanța a stabilit corect starea de fapt dedusă judecății, în sensul că reclamantul a solicitat eliberarea autorizației de taxi nr.1679/2005 ce fusese emisă în octombrie 2005 transportatorului autorizat SC SRL, făcând mai multe reveniri la intimata pârâtă pentru a emite autorizația de transport în regim de taxi. Instanța de recurs reține că obiectul judecății este, așa cum rezultă din acțiunea precizată a reclamantului, emiterea autorizației de taximetrie, a acelui tip de autorizație care să îi permită reclamantului să exercite activitatea de taximetrie cu autoturismul pentru care a fost emisă autorizația inițială invocată de recurentul reclamant.
La ultima revenire asupra cererii, recurentul reclamant a primit răspunsul nr.48126/18.06.2008/VIII-F în sensul că, în esență, nu mai pot fi emise autorizații pentru efectuarea taximetriei în mun. B, întrucât este depășită norma maximă de 1109 autorizații pentru B, conform modului de calcul al numărului de autorizații stabilit de art.14 alin.4-6 din Legea nr.38/2003.
Instanța de recurs constată că legea privind activitatea de taximetrie prevede expres în alin.4 din art.14 că numărul maxim de autorizații taxi este de 4 la 1000 locuitori ai localității de autorizare, iar în alin.6 că nu se mai emit noi autorizații până când nu se ajunge la numărul stabilit potrivit algoritmului de la alin.4. La nivelul municipiului B, Consiliul Local Bas tabilit prin HCL nr.159/2008 că numărul maxim este de 1109 autorizații de taxi, iar în B existau, la momentul intrării în vigoare a legii ce limitează numărul de taxiuri, 1905 taxiuri, deci cu mult peste numărul maxim admis de 1109. Instanța mai constată că, deși consiliul local a stabilit în concret numărul de taxiuri și implicit de autorizații de taximetrie, totuși algoritmul de calcul este unul obiectiv stabilit de legiuitor prin art.14 alin.4-6, legea detaliind regulile în această materie, astfel încât autoritatea locală a procedat numai la punerea în practică a acestor prevederi legale.
În consecință, toate facilitățile legale pe care le invocă recurentul reclamant privind preluarea de drept a autorizației emise cu privire la autoturismul preluat de la societatea de taximetrie sunt aplicabile în concret numai în măsura în care sunt îndeplinite și celelalte condiții cerute de lege pentru eliberarea noilor autorizații de taximetrie, deci inclusiv rigorile din art.14 alin.4-6 din Legea nr.38/2003, câtă vreme legea nu face vreo derogare explicită în privința acestei categorii de autorizații de taxi și de deținători de autoturisme.
Prin urmare, în baza art.312 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză de reclamant, urmând a menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant - împotriva sentinței civile nr.32/CA/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05 Mai 2009.
Președinte, --- - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red: /5.05.2009
Dact: MD/9.06.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Marcela Comșa, Clara
