Obligare emitere act administrativ. Decizia 310/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 310/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 24 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - --- - președinte de secție
- - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta B, împotriva sentinței civile nr.3409/C din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, având ca obiect - obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 24 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.3409/C/16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și în consecință:
Pârâta a fost obligată să îi elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte:
- veniturile realizate de reclamant în perioada cuprinsă între anii 1967 - 1975 în calitate de salariat la Întreprinderea de Montaje Conducte Magistrale reprezentând sporuri de șantier și pentru programul prelungit de lucru, acordate în temeiul art.15 din nr.822/ 1959 precum și art.69 și art.71 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.57/ 1974;
- dacă pentru aceste venituri s-a plătit impozitul și cota aferentă;
- dacă programul prelungit de lucru pentru care au fost realizate/ acordate aceste venituri era avizat de Ministerul în baza Planului de dezvoltare economico-socială a României și aprobat în cadrul B prin Contractul Colectiv de Muncă.
Pârâta a fost obligată la plata unei penalități de 20 lei pe zi de întârziere, în favoarea statului calculată cu începere de la data comunicării prezentei hotărâri și până la eliberarea adeverinței.
Pârâta a obligată să-i plătească reclamantului daune morale în cuantum de 2 lei RON.
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.006,45 lei reprezentând onorariul avocatului, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - B, formulată de pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat pârâtei eliberarea unei adeverințe din care să rezulte timpul lucrat peste programul normal de lucru în perioada anilor 1967 - 1975, sistem de lucru înscris în contractul colectiv de muncă; sumele pentru care s-au perceput și s-au virat impozitul și; drepturile angajaților trimiși să execute lucrări de conducte pe șantiere în continuă mișcare, în valoare de 450 lei lunar, pentru lucrările înscrise în planul de stat.
Reclamantul a înregistrat cererea la registratura pârâtei în data de 13.10.2005, cerere la care pârâta nu a răspuns așa cum rezultă din adresa nr.2346/ 21.07.2006 prin care pârâta recunoaște că a refuzat să răspundă pentru motivul că cererea nu a fost semnată de reclamant (fila 6).
Prin faptul de a nu răspunde în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererii reclamantului, asimilat de art.2 alin.(2) Legea nr.554/ 2004 actului administrativ unilateral pârâta i-a cauzat reclamantului o vătămare concretizată în împiedicarea reclamantului de a-și realiza un interes legitim pe cale administrativă sau judiciară.
Mai mult, printr-o cerere ulterioară (fila 5) reclamantul arată că datele care făceau obiectul adeverinței solicitate și pe care pârâta urma să le ateste prin adeverința menționată îi erau necesare reclamantului în justiție.
Ca urmare, având în vedere scopul urmărit de reclamant, respectiv stabilirea drepturilor sale în justiție, nu are relevanță punctul de vedere al - Direcția de Îndrumare Metodologică exprimat prin scrisoarea nr.5955,78/3.02.2005 și nr.1504/ 11.05.2005 și anume că indemnizația de 35 % acordată pentru deplasări la lucrări de montaje nu constituie un spor permanent și că acesta ca dealtfel și sporul de șantier nu se pot lua în considerare la calculul pensiei.
Având în vedere că reclamantul urmărește să își realizeze drepturile și interesele legitime în justiție, pârâta avea obligația să îi elibereze reclamantului adeverința conținând mențiunile solicitate, așa cum rezultă din evidențele deținute de pârâtă, fără considerații proprii formulate de pârâtă în adeverința emisă, chiar dacă acestea ar fi întemeiate.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea obligând pârâta să elibereze reclamantului adeverința solicitată, sub sancțiunea unei penalități de 20 lei pe zi de întârziere calculată de la data comunicării prezentei sentințe și până la data eliberării adeverinței, conform art.18 alin.(1) și (5) coroborat cu art.580 indice 3 alin.(1) Cod procedură civilă.
Totodată instanța de fond a obligat pârâtă la plata către reclamantă a daunelor morale solicitate de 2 lei ROL și reținând culpa procesuală a pârâtei o va obliga la cheltuieli de judecată în sumă de 1.006,45 lei reprezentând onorariul avocatului, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - B formulată de pârâtă ca inadmisibilă în raport de obiectul acțiunii pârâta neavând o acțiune recursorie, de regres împotriva chematei în garanție.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea acțiunii și admiterea cererii de chemare în garanție a
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor de procedură și de fond invocate prin întâmpinare, nu a analizat înscrisurile depuse la dosar, a interpretat eronat probele administrate în cauză, motivarea hotărârii este contradictorie, s-a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății, s-a aplicat în mod greșit legea.
Recurenta a susținut că obligarea la eliberarea adeverinței cu mențiunile solicitate de intimatul reclamant este excesivă.
Recurenta a precizat că se impunea admiterea cererii de chemare în garanție.
Recurenta a depus la dosar adeverința nr.475/20.12.2007 eliberată intimatului reclamant (23).
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Intimatul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.3409/C/16 octombrie 2007 Tribunalului Brașov este nefondat.
În mod corect instanța de fond a soluționat cauza după casarea cu trimitere spre rejudecare, având în vedere că instanța de recurs s-a pronunțat asupra excepțiilor de procedură și de fond invocate în apărare.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținunt că recurenta nu a răspuns solicitării intimatului reclamant de a-i elibera o adeverință din care să rezulte veniturile, sporurile de șantier și pentru program prelungit și reținerile.
Această adeverință îi este necesară reclamantului pentru valorificarea drepturilor sale, astfel încât prin neemiterea acestei adeverințe, cu informațiile solicitate, l-a prejudiciat pe reclamant, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a obligat recurenta pârâtă la plata penalităților și a daunelor morale.
De asemenea în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, formulată de recurenta pârâtă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.60-63 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul acțiunii, obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe. În aceste împrejurări, chemata în garanție nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, va respinge, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul promovat de pârâta B, împotriva sentinței civile nr.3409/C din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.3409/C din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - ---
Grefier,
Red.: / 23.05.2008
Tehnored.: / 28.05.2008 /- 2 ex -
Judecător fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Georgeta Bejinaru Mihoc
