Obligare emitere act administrativ. Sentința 355/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 355/CA
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios-administrativ formulată de reclamanta din Republica M, municipiul,-/1,.88 șicu domiciliul ales în România, B,-, -.A,. 6,. 31, sector 3, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - cu sediul în B,-, sector 5 și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR - B,-, sector 6, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței seria/nr. CT -/10.09.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual; s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 15.07.2009 și înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor solicitând să se dispună:
- obligarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților să emită un act administrativ de autoritate publică individual prin care să se recunoască reclamantei calitatea de cetățean de jure al României;
- obligarea pârâtului Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor să o înregistreze pe reclamantă în evidențele sale de specialitate prevăzute de OG 97/2005 drept cetățean român.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că autorii săi au fost cetățeni români, iar potrivit principiului jus sangvinis consacrat de Legea nr.21/1991 reclamanta are de drept aceeași cetățenie.
Mai mult, susține reclamanta, prin Legea nr.171/2009 privind aprobarea OUG nr.147/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr.21/1991, s-a impus soluționarea cu celeritate de către Comisia pentru acordarea cetățeniei române din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților a cererilor depuse de către acei cetățeni carede jure,prin naștere, nu și-au pierdut niciodată cetățenia română, iar autorii lor nu au renunțat expres la aceasta. În condițiile în care, conform art.10 din lege, cetățenia română se poate acorda persoanelor care au pierdut-o, precum și descendenților până la gradul III inclusiv, aceștia pot depune cererile atât la Ministerul Justiției cât și la prefecturi, iar termenul de rezolvare este de maxim cinci luni.
Reclamanta a susținut că se găsește în situația prevăzută de Legea nr.21/1991, completată și modificată, iar pârâtele refuză să-i soluționeze problema cetățeniei române astfel că se consideră îndreptățită să solicite pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să impună pârâtelor soluționarea cererii sale conform normelor în vigoare.
În ceea ce privește plângerea prealabilă, reclamanta a arătat că, fiind vorba de un refuz nejustificat al pârâtelor de a-i recunoaște calitatea de cetățean de jure al statului român, potrivit art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, în cauză nu este necesară efectuarea procedurii prealabile fiind aplicabile disp. art.7 alin.5 și art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.
S-a mai arătat că interesul în a promova acțiunea de față este legitim și juridic, personal, direct, născut și actual, în sensul art.3 alin.(2) din Decretul nr.31/1954. În acest sens, dreptul solicitat de reclamantă respectă finalitatea sa legală prevăzută de art.1 și 3 din Decretul nr.31/1954, concluzie ce se desprinde și din interpretarea prevederilor art.1 din Protocolul nr.4 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art.11 din Pactul internațional cu privire la drepturile civle și politice de la.
De asemenea, s-a susținut că ambele pârâte au potrivit legii aptitudinea de a sta în judecată, concluzie ce rezultă, cu privire la Ministerul Justiției, din disp. art. 1 alin.(1), art.3 și 4 din Hotărârea nr.83/2005 de organizare și funcționare a Ministerului Justiției, cum a fost modificată prin Hotărârea nr.1125/22.09.2005; iar în referire la Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor - din disp. art.2, 13 alin.(8), art.45 din Oug nr.95/2005 aprobată prin Legea nr.290/2005.
Pe fond, reclamanta a motivat că prevederile Legii nr.21/1991 trebuie complinite cu disp. Legii nr.554/2004 și coroborate cu disp. art.40 din Directiva CE nr.2004/38.
Astfel, ea s-a născut pe teritoriul M, însă autorii săi și-au păstrat cetățenia română în temeiul art.5 alin.1 din Legea nr.21/1991 și al art.1 din Decretul nr.33/1952, așa încât dețineau, de jure, cetățenia română, chiar dacă ulterior, datorită modificărilor politico - teritoriale, localitățile unde s-au născut și au avut domiciliul au ajuns să fie încorporate în teritoriul rusesc, iar după 1991, în cel al
În aceste condiții, afirmă reclamanta, situația sa se circumscrie disp. art.5 alin.2 lit.b din Legea nr.21/1991, în sensul că este considerat cetățean român cel născut în străinătate dacă cel puțin unul dintre părinți are la rândul său cetățenie română.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.8 din Legea 554/2004.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive motivat de faptul că această instituție nu are atribuții de constatare a cetățeniei române.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivat de faptul că nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.554/2004, reclamanta neadresându-se Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești - Direcția cetățenie cu o cerere privind dobândirea cetățeniei române, astfel cum rezultă și din adresa nr.12798/DC/04.09.2009 a Comisiei pentru cetățenie.
A mai susținut pârâtul că Legea nr.21/1991 a stabilit o procedură specială cu privire la cererile de acordare sau redobândire a cetățeniei române, care trebuie adresate doar Comisiei pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților, comisie ce va verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, iar aprobarea unei astfel de cereri se face doar prin ordin al ministerului justiției care apreciază în acest sens asupra propunerilor Comisiei pentru cetățenie. Legea nr.21/1991 nu prevede posibilitatea emiterii unui ordin ori a altui act administrativ de recunoaștere de jure a cetățeniei române.
Potrivit dispozițiilor legale, cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanelor din categoriile expres menționate și în condițiile cumulative expres menționate în lege, iar emiterea ordinului ministrului justiției și libertăților cetățenești pentru dobândirea ori redobândirea cetățeniei române are loc doar după parcurgerea în prealabil a procedurii prevăzute de lege.
Având în vedere că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților face inutilă cercetarea pe fond a cauzei, cu ambele capete de cerere inclusiv a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, urmează ca în baza art.137 Cod de procedură civilă Curtea să examineze cu prioritate această excepție.
Astfel, se reține că procedura de acordare sau redobândire a cetățeniei române este reglementată de dispozițiile Capitolului 3, respectiv art.11 - 20 din Legea cetățeniei române nr.21/1991, lege specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
Această procedură presupune formularea unei cereri adresate Comisiei pentru cetățenie din cadrul Ministerul Justiției și Libertăților, Comisie care verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și, printr-un raport motivat, propune ministrului justiției respingerea cererii sau menționează întrunirea condițiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei. Raportul însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei se înaintează ministrului justiției care, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, emite în termen de 30 de zile calendaristice ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
În cazul în care constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, ministrul justiției respinge, prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei, acest ordin fiind comunicat solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termen de 90 de zile calendaristice de la data emiterii ordinului.
Conform art.18 alin.4 "Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secția de contencios administrativ a curții de apel d e la domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reședința în România, ordinul poate fi atacat, în același termen, la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București. Hotărârea curții de apel este definitivă și irevocabilă."
Prin urmare, recunoașterea cetățeniei române în favoarea reclamantei nu s-ar putea face într-un alt cadru decât cel reglementat prin legea specială, iar legea specială stabilește în mod expres situația în care este permisă intervenția instanței de contencios administrativ și anume doar în ceea ce privește cercetarea legalității ordinului ministrului justiției prin care cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei a fost respinsă.
În niciun caz calea pentru protejarea dreptului subiectiv afirmat de către reclamantă nu poate fi o acțiune directă în justiție întrucât, într-o atare situație, instanța de judecată s-ar substitui altor organe ale statului ceea ce nu este permis.
Nu se poate reține nici argumentația reclamantei potrivit cu care acțiunea este întemeiată pe disp. art.8 din Legea contenciosului și, fiind vorba de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, situație ce se încadrează în art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile.
Conform disp. art.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
De asemenea, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, fapta de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, iar art.2 lit.i definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Reclamanta nu a făcut dovada că mai înainte de formularea cererii de chemare în judecată s-ar fi adresat Ministerului Justiției care nu i-a răspuns în termen legal sau și-a exprimat explicit voința de a nu-i rezolva cererea. Ori, în condițiile în care reclamanta nu a adresat o cerere autorității administrative privind recunoașterea dreptului său legitim, este evident că lipsește premisa acțiunii în contencios administrativ neputându-se vorbi de o vătămare a reclamantei în drepturile sale de către autoritatea publică.
Față de cele reținute, Curtea constată că reclamanta nu are deschisă calea unei acțiuni directe în justiție pentru recunoașterea în favoarea sa a cetățeniei române, motiv pentru care acțiunea sa apare ca inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiuneaîn contencios-administrativ formulată de reclamanta din Republica M, municipiul,-/1,.88 șicu domiciliul ales în România, B,-, -.A,. 6,. 31, sector 3, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - cu sediul în B,-, sector 5 și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR - B,-, sector 6, având ca obiect obligare emitere act administrativ, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Red.hot.jud.
3 ex/06.11.2009
Emis 3 comunicări/
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma
