Obligare emitere act administrativ. Decizia 357/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.357
Ședința publică din data de 2 martie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - --
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta domiciliată în P, str. -,. 2,. 21, Județul D, împotriva sentinței nr.1202 din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții domiciliat în com., Județul D, domiciliat în com., Județul D și domiciliată în com. Județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 2 martie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- la data de 10.10.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, funcționari la Primăria comunei, solicitând eliberarea certificatului de urbanism pentru renovare și extindere anexe situate pe suprafața de 1483 mp teren intravilan în comuna, județul
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâții refuză, în mod nejustificat, eliberarea certificatului de urbanism pentru renovare și extindere anexe situate pe suprafața de 1483 mp teren intravilan în comuna.
Pârâții au formulat întâmpinare, pe calea căreia au solicitat respingerea cererii reclamantei, susținând că acesteia i s-a eliberat certificatul de urbanism nr.46/15.08.2008, dar pe care s-a făcut precizarea că terenul respectiv se află în litigiu pentru ieșirea din indiviziune.
Instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, reclamanta solicitând respingerea acesteia, iar pârâtul prezent a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii reclamantului.
Având în vedere dispozițiile art.137 cod procedură civilă potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea fondului, tribunalul a rămas în deliberare pe excepția ridicată de pârâtă, iar prin sentința nr.1202 din 25.11.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins acțiunea formulată de reclamanta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că certificatul de urbanism se eliberează de Primărie, iar pârâții sunt simpli angajați în cadrul acestei autorități publice, respectiv -inginer, -secretar, -responsabil cu urbanismul, iar, potrivit principiului disponibilității, instanța este ținută să se pronunțe strict în limitele investirii sale de către partea care a formulat cererea de chemare în judecată, numai cu privire la persoanele care au fost chemate în judecată și asupra obiectului determinat al cauzei. În ceea ce privește rolul activ al judecătorului de a stărui prin toate mijloacele la stabilirea situației de fapt, acesta este limitat doar asupra cadrului procesual stabilit de către părți, instanța neputând schimba cererea acestora cu privire la părțile chemate în judecată și nici să inițieze cereri pe seama părților în litigiu, întrucât ar încălca principiul disponibilității, ea fiind obligată să judece acțiunea cu care a fost investită, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamant.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă, tribunalul a reținut că aceasta constă în identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății, iar sarcina indicării acestei calități îi revine reclamantului, ori, în cauza de față, având în vedere faptul că eliberarea certificatului de urbanism se face de Primărie, ca autoritate publică, calitatea procesuală pasivă aparținea acesteia și nu pârâților, care sunt simpli funcționari în cadrul acesteia, sens în care, sunt incidente în cauză și prevederile art.1 din Legea nr.554/2004, care prevăd că vătămarea trebuie să vină din partea unei autorități publice și nu a unor persoane fizice.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta susținând că instanța de fond a eludat art.16 alin.1 din Legea nr.554/2004, respectiv -"introducerea în cauză a funcționarului", articol ce prevede că "cererile în justiție prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate și personal împotriva persoanei fizice care a eliberat, a emis sau a încheiat actul, ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau un interes legitim"
Recurenta mai invocă art. 16 alin.2 din actul normativ mai sus indicat, potrivit căruia persoana acționată astfel în justiție îl poate chema în garanție pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elibereze sau nu actul, apreciind, astfel, că a fost vătămată în dreptul și interesul său legitim.
Intimații-pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat.
Examinând recursul de față, prin prisma criticilor formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, dar și la textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Recurenta a solicitat pe calea prezentei cereri, obligarea pârâților, persoane fizice, enumerați anterior, la eliberarea certificatului de urbanism, care pretinde că îi este necesar pentru renovarea și extinderea unei construcții - proprietate personală, susținând faptul că aceștia, în mod nejustificat, refuză respectarea în favoarea recurentei a unui drept legal.
Așa cum a reținut în mod legal prima instanță, eliberarea certificatului de urbanism este atributul exclusiv al primăriei, care întrunește calitatea de autoritate publică impusă de contenciosul administrativ. Recurenta a chemat în judecată pe salariații, cu calitate de funcționari publici în cadrul acestei instituții, prevalându-se, în mod nefondat, de art. 16 alin.1 din Legea 554/2004 și de art. 2 alin.6 din același act normativ.
Textele de lege invocate nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză, atâta vreme cât, potrivit cadrului procesual strict limitat de actul normativ mai sus precizat, calitatea procesuală pasivă, ca titular al obligației ce rezultă din raportul juridic și împotriva căruia trebuie să se îndrepte pretențiile celui ce se consideră vătămat în drepturile sale, nu o poate întruni decât autoritatea care se face vinovată de emiterea defectuoasă a unui act administrativ sau de refuzul nejustificat al emiterii unui asemenea act, demersuri prejudiciabile pentru titularul dreptului subiectiv, care a solicitat emiterea actului administrativ. Este indubitabil, faptul că, în cauza de față, o asemenea calitate procesuală nu o poate întruni decât primăria, care, după acționarea sa în judecată, stabilind persoana vinovată din cadrul aparatului său, se poate îndrepta împotriva acesteia.
Așa cum a reținut în mod corect prima instanță, reclamanta-recurentă din prezenta cauză s-a îndreptat, în mod direct, către funcționarii publici - salariați ai autorității, astfel că, potrivit principiului disponibilității, instanța de fond a fost ținută să se pronunțe strict în limitele investirii sale, raportat la obiectul determinat al cauzei și numai cu privire la persoanele care au fost chemate în judecată, potrivit cadrului procesual stabilit în mod deliberat de către titulara cererii. Aceasta a făcut ca, în temeiul considerentelor expuse mai sus, prima instanță să constate lipsa calității procesuale pasive a pârâților,persoane fizice și să respingă acțiunea față de aceștia, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane ce nu întrunesc această condiție de esență a acțiunii civile.
Fiind vorba despre o excepție de fond, peremptorie și absolută, prima instanță, în mod legal, prevalându-se de dispozițiile art. 137 pr.civilă, nu a mai cercetat fondul cauzei.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 pr.civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat și va menține, ca fiind legală și temeinică, hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta domiciliată în P, str. -,. 2,. 21, Județul D, împotriva sentinței nr.1202 din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții domiciliat în com., Județul D, domiciliat în com., Județul D și domiciliată în com. Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 Ex./3.03.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
