Obligare emitere act administrativ. Sentința 376/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.376/CA.
Ședința publică din data de 08 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul - - din Republica M, mun. Chișinău,-, cu domiciliul ales în MUN. M,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, cu sediul în B,-, sector 6, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței nr.-/10.09.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Prin cererea adresată instanței la data de 15.07.2009 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților să emită un act administrativ prin care să i se recunoască calitatea de cetățean român, iar Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor să-l înregistreze în evidențele sale de specialitate prevăzute de nr.OG97/2005, drept cetățean român.
În motivarea acțiunii reclamantul arată în esență că autorii săi au fost cetățeni români și astfel, conform principiului "jus sangvinis" consacrat și de Legea nr.21/1991, a dobândit cetățenia română, întrucât potrivit prevederilor art. 5 lit. b din lege, este cetățean român acela care a avut cel puțin un părinte cetățean român, iar potrivit art. 5 alin. 2 din Constituție, cetățenia română nu poate fi retrasă.
Se mai arată că prin Legea nr.171/2009 de aprobare a nr.OUG147/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.21/1991 a cetățeniei române, s-a impus soluționarea cu celeritate de către Comisia pentru acordarea cetățeniei române din cadrul Ministerul Justiției și Libertăților a cererilor depuse de către acei cetățeni care "de iure", prin naștere, nu și-au pierdut niciodată cetățenia română, iar autorii lor nu au renunțat expres la aceasta, termenul de rezolvare fiind de maximum 5 luni.
Întrucât se regăsește în situația prevăzută de Legea nr.21/1991 completată și modificată și pârâtele refuză să îi soluționeze problema cetățeniei române potrivit legii, consideră că este îndreptățit a solicita pronunțarea unei hotărâri care să impună pârâtelor soluționarea cererii sale conform normelor în vigoare.
Se mai aduc apoi considerații în referire la legea administrativă (art.53) din 1938 și Legea nr.793/1941 și conform cărora autorii săi și-au păstrat cetățenia română, precum și în referire la dispozițiile art.8, 7 alin.5 și 2 alin. 2 din Legea nr.554/2004, ca și la dispoziții constituționale, studii de literatură și specialitate, legislație europeană, internațională în materie și calitatea procesuală a pârâților.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar cererea din 04.07.2009 formulată la notar în Municipiul Chișinău, certificat de naștere, certificat de arhivă eliberat de Arhiva Națională a Mp rin care se arată că localitatea, ținutul a fost parte componentă a Regatului României până în 1940, iar localitățile din și de Nord s-au aflat sub jurisdicția Statului Român, cazier judiciar, copii ale actelor de identitate, certificate naștere părinți.
Prin întâmpinare pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor arată în esență că în considerarea și aplicarea nr.OG24/2001, nr.OUG97/2005 aprobată prin Legea nr.290/2005, nu are atribuții de constatare a cetățeniei române, dispozițiile Legii nr.21/1991 a cetățeniei române cu modificările și completările ulterioare reglementând modalitatea de acordare, pierdere și redobândire a cetățeniei române, și în consecință raportat la solicitarea reclamantului de constatare a cetățeniei române, nu are calitate procesuală pasivă.
Prin întâmpinarea sa Ministerul Justiției și Libertăților a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamant pentru mai multe considerente.
În primul rând, se arată că în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, solicitarea reclamantului raportat la dispozițiile art. 3 pct.1 Cod procedură civilă, art. 1 alin. 1 din Legea nr.554/2004 și 2 alin. 1 din lege, ca și art. 7 alin. 1, întrucât în cauză nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.554/2004 acțiunea reclamantului este inadmisibilă.
Astfel, așa cum rezultă și din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul nu s-a adresat Ministerul Justiției și Libertăților - Direcția Cetățenie - cu o cerere referitoare la un drept sau interes legitim și pârâtul nu a emis reclamantului și nu a încheiat nici un act administrativ în sensul Legii nr.554/2004 și în consecință nu pot fi reținute nici prevederile art. 2 alin. 2 din lege, pentru a fi în cazul astfel prevăzut fiind necesar ca solicitantul să se fi adresat autorității cu o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
Se mai arată că, față de situația de față expusă de reclamant și conform căreia s-a născut în Republica M, autorii săi fiind cetățeni români care nu și-au pierdut cetățenia și nici nu au renunțat la ea, și a dobândit astfel cetățenia română în condițiile prevăzute de art. 5 lit. "b" din Legea nr.21/1991, potrivit art. 11 din lege, pot forma obiect al emiterii unui ordin de către Ministerul Justiției și Libertăților numai acele cereri de acordare ori redobândire a cetățeniei române, ordinul emițându-se doar după analiza unei cereri depuse de către petent la comisia pentru cetățenie, deci Legea nr.21/1991 nu prevede posibilitatea emiterii unui ordin, ori a altui act administrativ de recunoaștere "de jure" a cetățeniei române.
Însă, reclamantul nu s-a adresat comisiei pentru cetățenie cu o cerere pentru dobândirea sau redobândirea cetățeniei române, deci nu poate pretinde emiterea unui ordin sau act administrativ în acest sens.
De asemenea, atestarea calității de cetățean român se face de către Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, astfel cum prevede art. 35 din Legea nr.248/2005, dar în cazul reclamantului, singura cale de rezolvare a situației, potrivit reglementărilor în vigoare, este urmarea procedurii prevăzută de Legea nr.21/1991 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.171/2009, care prevede că dobândirea sau redobândirea cetățeniei române se poate obține numai în condițiile expres prevăzute în acest act normativ.
Prin urmare, solicitarea reclamantului nu are temei legal și ar institui o procedură paralelă în ce privește acordarea cetățeniei române, contravenind voinței legiuitorului, prin încălcarea prevederilor Legii nr.21/1991.
Excepția inadmisibilității acțiunii este întemeiată și va fi admisă, urmând a respinge acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr.554/2004, "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competent, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhice superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia .".
De asemenea, potrivit art. 8(1) teza finală din Legea nr.554/2004, " se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cererii, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
Potrivit art. 5(2) din Legea nr.554/2004, "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".
În raport de aceste dispoziții legale, de obiectul cererii de chemare în judecată și părțile în contradictoriu cu care s-a formulat acțiunea, se constată că acțiunea astfel cum a fost formulată este inadmisibilă.
Astfel, reclamantul nu a formulat înainte de a formula cererea de chemare în judecată, nici o cerere adresată pârâților prin care să-și exprime solicitările, pe care le consideră îndreptățite, în acest sens, afirmațiile prezentate în capitolul " Aspecte prealabile, de natură procedurală" din acțiunea sa și conform cărora " refuzul pârâtelor de a-i recunoaște calitatea de cetățean "de jure" al statului român constituie cazul prevăzut de art. 2 lit. i din Legea nr.554/2004 sunt lipsite de orice suport, necorespunzând realității, ca și toate afirmațiile în referire la temeinicia demersului său procesual.
Dispozițiile legii cetățeniei române nr.21/1991 prin art. 13 - 19, reglementează modalitatea de acordare a cetățeniei române, procedura de soluționare a cererii formulate în acest sens desfășurându-se mai întâi în fața unor autorități administrative, respectiv comisia pentru cetățenie din cadrul Ministerul Justiției și Libertăților, ordinul emis prin care se respinge solicitarea putând fi atacat eventual pe calea contenciosului administrativ, procedura astfel instituită fiind lipsită de caracter jurisdicțional.
Mai mult decât atât, este imposibil ca instanța să aprecieze așa zisul "refuz - ca abuz de putere" al pârâților și a-l considera ca atare, condamnând pârâții, atâta timp reclamantul nu s-a adresat celor două autorități publice și nu le-a aflat poziția, fiind un non sens întemeierea acțiunii pe dispozițiile art. 8 din Legea nr.554/2004 atâta vreme când acesta nu se află în nici una din situațiile reglementate de textul de lege.
Pentru considerentele sus expuse și în aplicarea art. 137 Cod procedură civilă excepția inadmisibilității acțiunii va fi admisă și respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul - - din Republica M, mun. Chișinău,-, cu domiciliul ales în MUN. M,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, cu sediul în B,-, sector 6, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 octombrie 2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER,
- -
Red.jud.hot./03.11.2009
Dact.gref./5 ex/05.11.2008
Emis 3 comunicări
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea
