Obligare emitere act administrativ. Sentința 4021/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 4021
Ședința publică din 18.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta - SERV SRL în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENȚEI -fond după casare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 18.11.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanta - Serv SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la emiterea deciziei prevăzute de art. 45 din Legea nr. 21/1996, republicată, cu privire la investigația declanșată în baza Ordinului nr. 175/01.08.2005.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a depus la data de 06.07.2005 plângere privind un eventual abuz de poziție dominantă săvârșit de către CN Poșta Română SA, înregistrată la Consiliul Concurenței sub nr., că prin Ordinul nr. 175/01.08.2005 s- dispus deschiderea unei investigați, însă nici până în prezent nu s- emis decizia prevăzută de art. 45 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată.
Reclamanta a menționat că la data de 26.01.2007 depus plângere prealabilă prin intermediul căreia a solicitat emiterea deciziei cu privire la investigația declanșată în baza Ordinului nr. 175/01.08.2005, iar la data de 21.12.2007 i s- comunicat că plângerea prealabilă fost respinsă, pe motiv că soluționarea unei investigații necesită timp îndelungat.
Reclamanta considerat că durata de timp alocată acestei investigații depășește durată de timp rezonabilă în conformitate cu gravitatea faptelor reclamate, cu informațiile comunicate și cu practica europeană în materie, potrivit căreia astfel de investigație se finalizează, de regulă, într-un interval de timp de aproximativ un an.
Prin întâmpinarea formulată la data de 26.03.2008, pârâtul a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe motiv că aceasta nu se referă la un act administrativ generator de raporturi juridice de drept administrativ, astfel cum acesta este definit de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând, în esență, următoarele:
Reclamanta face trimitere, în mod greșit, la disp. art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004, considerând că emiterea deciziei de către Consiliul Concurenței, prin care este finalizată investigația, trebuie să se realizeze într-un termen de 30 de zile.
Din dispozițiile procedurale referitoare la desfășurarea investigațiilor în domeniul concurenței (art. 40 - 44 din Legea nr. 21/1996) rezultă că emiterea unei decizii în conformitate cu disp. art. 45 nu se poate realiza într-un termen de 30 de zile și, în consecință, legiuitorul nu a prevăzut un termen pentru finalizarea investigațiilor declanșate la plângere și nici pentru întocmirea raportului de investigație sau emiterea deciziei.
Procedura se derulează pe o perioadă de timp proporțională cu complexitatea cazului, termenul de finalizare a acesteia variind de la caz la caz.
Prin urmare, pârâtul apreciat că solicitarea de emite în termen de 30 de zile o decizie potrivit art. 45 din Legea nr. 21/1996 nu are un temei juridic nici în Legea concurenței și nici în disp. art. 2 alin. 1 lit. g) din Legea contenciosului administrativ.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal pronunțat Sentința civilă nr. 2106/02.09.2008, prin care a dispus respingerea excepției inadmisibilității, invocată de pârât și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, în raport de prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Termenul legal de soluționare a unei cereri, prevăzut de Legea nr. 554/2004, nu este aplicabil, activitatea pârâtului desfășurându-se conform Legii nr. 21/1996.
Potrivit dispozițiilor legii speciale, nu este prevăzut un termen legal obligatoriu pentru finalizarea unei investigații, având în vedere natura specifică investigațiilor desfășurate de către pârât, necesitatea efectuării unor analize economice sau unor studii de piață care să releve eventuala practică anticoncurențială.
Împotriva Sentinței civile nr. 2106/02.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII- Contencios Administrativ și Fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, iar prin Decizia civilă nr. 752/12.02.2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, s- dispus admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide în acest sens, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:
Este criticabilă susținerea instanței de fond și intimatei conform căreia, nefiind aplicabil termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, nu poate fi impus vreun termen de constrângere pentru emiterea deciziei prevăzută de art. 45 din Legea nr. 21/1991, republicată, pe motiv că investigația desfășurată presupune etape complete și de durată.
În ipoteza în care legea specială nu prevede un termen anume de finalizare a procedurii se aplică în mod firesc termenul rezonabil desprins din prevederile art. 6 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Acțiunea recurentei-reclamante nu poate fi soluționată fără se aduce dovezi cu privire la faptul că intimatul se află înăuntrul termenului rezonabil de soluționare investigației.
Astfel, era necesar ca intimatul, fără prezenta înscrisuri ce au caracter confidențial, să depună la dosar dovezi ale măsurilor întreprinse, stadiul investigației, ce se preconizează se întreprinde în viitor în desfășurarea investigației pentru a se putea cenzura modul în care acesta își desfășoară activitatea în conformitate cu principiul termenului rezonabil.
Intimatul este dator să facă dovada că, începând cu emiterea Ordinului nr. 175/01.08.2005, prin care s- declanșat investigația, au fost parcurse etape necesare ale acesteia.
În concluzie, instanța de recurs constatat că nu s-au administrat toate probele ce conduc la dezlegarea corectă pricinii, în temeiul art. 312 alin. 1 teza 1 Cod procedură civilă și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, și dispus admiterea recursului.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, cauza trimisă spre rejudecare fost înregistrată sub nr-.
Pe linia considerentelor deciziei de casare, instanța a dispus, prin încheierea din data de 18.06.2009, încuviințarea probei cu înscrisuri solicitată de pârât, în dovedirea măsurilor întreprinse, a stadiului investigației, a ceea ce se preconizează a se întreprinde în desfășurarea investigației, precum și a faptului că, din momentul emiterii Ordinului nr. 175/01.08.2005, au fost parcurse etapele necesare procedurii administrative.
Înscrisurile au fost depuse de pârât la dosarul cauzei la data de 14.09.2009, însoțite de note scrise, prin care a fost descrisă activitatea Consiliului Concurenței pe durata investigației, constând, în principal, din: măsurile dispuse de autoritatea de concurență, etapele procedurale parcurse atât pentru investigația declanșată inițial, cât și pentru plângerea și sesizările formulate de agenții economici în legătură cu obiectul investigației, precum și abordarea recentă Consiliului Concurenței în analiza comportamentului CN Poșta Română SA ().
La rândul său, reclamanta formulat concluzii scrise, la data de 12.11.2009, prin care răspuns susținerilor pârâtului, apreciind că nu există indicii că finalizarea investigației s-ar putea realiza într-un interval de timp rezonabil, astfel că se impune admiterea acțiunii, astfel cum fost formulată, și obligarea pârâtului la emiterea deciziei prevăzute de art. 45 din Legea nr. 21/1996 cu privire la investigația declanșată în baza Ordinului nr. 175/01.08.2005.
În ședința publică din data de 12.11.2009, pârâtul invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii (prin care se solicita emiterea deciziei de către autoritatea de concurență în 30 de zile), prin raportare atât la dispozițiile procedurale referitoare la desfășurarea investigațiilor în domeniul concurenței (art. 40-44 din Legea nr. 21/1996), din interpretarea cărora rezultă că emiterea unei decizii în conformitate cu disp. art. 45 nu se poate realiza într-un termen de 30 de zile, precum și la considerentele reținute de, potrivit cărora, susținerile reclamantei privitoare la aplicarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu pot fi primite.
Curtea, examinând cu prioritate, potrivit disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția rămânerii fără obiect acțiunii, reține că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că litigiul dedus judecății are ca obiect obligarea pârâtei la emiterea deciziei în conformitate cu art. 45 din Legea concurenței nr. 21/1996, iar până la data soluționării cauzei, astfel de decizie nu fost emisă.
Aprecierile pârâtului privitoare la inaplicabilitatea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004 au relevanță pe fondul pricinii, întrucât în raport de acestea se va stabili dacă există un refuz de emitere a deciziei prevăzute de art. 45 din Legea nr. 21/1996, care să impună admiterea acțiunii promovată de reclamantă.
Prin urmare, Curtea va dispune respingerea excepției rămânerii fără obiect a acțiunii, ca neîntemeiată.
Analizând, pe fond, acțiunea formulată de reclamantă, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale aplicabile, în considerarea caracterului obligatoriu al deciziei se casare, prevăzut la art. 315 Cod procedură civilă, cu privire la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 752/12.02.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s- stabilit că termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004 este incompatibil cu specificul investigației declanșate de Consiliul Concurenței și că, în ipoteza în care legea specială nu prevede un termen anume de finalizare investigației, se aplică termenul rezonabil consacrat de disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, instanța de recurs apreciat că intimatul-pârât este dator să facă dovada că, începând cu emiterea Ordinului nr. 175/01.08.2005 prin care s- declanșat investigația, au fost parcurse etapele necesare ale acesteia, cu alte cuvinte, să demonstreze că "lucrează", astfel cum a solicitat recurenta.
Dispozițiile art. 41-45 din Legea concurenței nr. 21/1996 reglementează procedura de derulare investigației, iar din analiza acestora rezultă că autoritatea de concurență are obligația de a finaliza investigația declanșată, fie în sensul închiderii acesteia, atunci când constată că aceasta nu condus la descoperirea unor dovezi suficiente privind încălcarea legii, care să justifice impunerea de măsuri sau sancțiuni, fie în sensul emiterii deciziei, în condițiile art. 45,
De asemenea, în procedura sa, Consiliul Concurenței trebuie să respecte nu numai principiul celerității, dar și principiul aflării adevărului și al dreptului la apărare.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, începând cu emiterea Ordinului nr. 175/01.08.2005, de declanșare investigației, Consiliul Concurenței dispus următoarele măsuri:
- Analiza aspectelor semnalate prin noua plângere înregistrată la Consiliul Concurenței sub nr. RS/138/25.08.2005, ulterior deschiderii investigației prin Ordinul nr. 175/2005, prin care 10 petiționari (4 firme de marketing direct, 5 edituri și agenție de publicitate), susțineau că deținea poziție dominantă pe mandatelor poștale și că, la data de 15.08.2005, aceasta majorat tarifele pentru mandatele poștale interne;
- plângerii nr. RS/138/25.08.2005 la investigația declanșată inițial, pe considerentul că au fost învederate încălcări ale acelorași texte de lege;
- Examinarea susținerilor dintr- nouă sesizare, înregistrată la Consiliul Concurenței sub nr. RS 104/17.10.2006, prin care reclamanta - Serv SRL invocat încălcarea de către art. 6 lit. c) din Legea nr. 21/1996;
- Solicitarea de informații și documente de la societatea investigată, de la Asociația Română de Marketing (ARMAD), de la Editura s SRL și de la - Serv SRL, în vederea analizării aspectelor prezentate în sesizarea nr. RS 104/17.10.2006, în considerarea faptului că exista deja amplă investigație asupra comportamentului, deși sesizarea nu îndeplinea inițial condițiile de fond pentru fi admisibilă ca plângere;
- Decizia de declanșare unei noi investigații cu privire la faptele reclamate de - Serv SRL, prin sesizarea RS 104/17.10.2006, care a fost conexată la cea inițială;
- Analiza îndeplinirii cumulative a celor 3 condiții prevăzute de art. 6 din Legea nr. 21/1996 pentru a se stabili săvârșirea unui abuz de poziție dominantă, respectiv, existența unei noi poziții dominante pe relevantă, săvârșirea unui abuz de poziție dominantă prin recurgerea la fapte anticoncurențiale, afectarea activității economice ori prejudicierea consumatorilor;
- La data de 09.09.2009, prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 328/09.09.2009, s- dispus extinderea investigației declanșate prin Ordinul nr. 271/20.11.2006 privind eventuala încălcare prevederilor art. 6 lit. c) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, de către, cu privire la posibila incidență a art. 82 din Tratat asupra comportamentului pe relevantă serviciului de trimitere internă de publicitate prin poștă adresată (serviciu poștal standard - serviciul );
- Tot la data de 09.09.2009, prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 329/09.09.2009, în conformitate cu prevederile art. 26 lit. a) și ale art. 34 lit. a) din lege, precum și ale art. 3 alin. 1 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003 din 16 decembrie 2009 privind punerea în aplicare regulilor de concurență prevăzute la articolele nr. 81 și 82 din Tratat, s- ordonat declanșarea, din oficiu, unei investigații privind posibila încălcare a art. 6 din Legea nr. 21/1996, republicată, și a art. 82 din Tratat de către pe următoarele piețe ale serviciilor poștale standard: serviciului de trimitere internă de publicitate prin poștă adresată () și pe serviciului de trimitere internă de corespondență neprioritată prezentată la punctele de acces (oficii poștale) ale rețelei de către intermediari/integratori și de către expeditori - persoane juridice (serviciul de corespondență comercială).
Pârâtul susținut că extinderea investigației comportamentului în scopul examinării posibilei încălcări a art. 82 din Tratat va conduce la abordare analizei și din perspectiva afectării comerțului dintre Statele Membre.
Măsurile întreprinse de autoritatea de concurență au impus formularea de solicitări de informații adresate nu doar persoanelor vizate de investigație, ci și unor terțe părți în privința cărora s- considerat că dețin elemente relevante pentru soluționarea cazului, elaborarea de analize economice și studii de piață în funcție de circumstanțele cazului și practica anticoncurențială presupus fi săvârșită.
Complexitatea investigației derulate de Consiliul Concurenței este evidențiată nu numai de măsurile întreprinse și menționate în precedent, care demonstrează parcurgerea etapelor procedurii administrative din Legea nr. 21/1996 și extinderea, din oficiu, investigației, dar și de dificultățile înregistrate în derularea investigației, determinate de faptul că:
- piețele relevante nu au fost determinate cu exactitate chiar de către agenții economici care au formulat plângere;
- acuzele aduse nu au avut la bază elemente neechivoce;
- petiționarii nu au precizat în ce categorie de servicii poștale se încadrează serviciul poștal ce determină relevantă;
- Consiliul Concurenței fost investit cu analiza patru posibile încălcări ale Legii nr. 21/1996;
- pentru piețele analizate nu au existat studii privind mecanismul piețelor, întinderea acestora, concurenții, barierele la intrare și costurile schimbării furnizorilor, iar identificarea agenților economici activi pe acestea s- realizat cu dificultate;
- unii agenți economici chestionați prin intermediul cererilor de informații nu au răspuns sau au furnizat răspunsuri cu întârziere ori contradictorii cu cele provenind de la alți agenți economici:
- pe parcursul investigației, a avut un comportament de piață diferit, în funcție de politica de piață practicată, precum și de modificarea cadrului legislativ incident activității sale;
-, în baza Legii nr. 133/2007, a avut posibilitatea și uzat de aceasta, ca, până la data de 30 noiembrie 2008 să majoreze, în etape, cu până la 100% tarifele pentru serviciile incluse în serviciul universal, fără fi necesar avizul;
- Consiliul Concurenței nu și- limitat activitățile de analiză la comportamentul, ci a procedat la abordare de ansamblu a cazului, din perspectiva actorilor pe patru piețe relevante, precum și cu implicarea autorităților cu atribuții în domeniu ( și ).
În concluzie, față de cele reținute, Curtea constată că autoritatea pârâtă parcurs etapele necesare ale procedurii administrative conform Legii concurenței nr. 21/1996, că natura complexă investigației, actele procedurale dispuse și amploarea informațiilor acumulate demonstrează respectarea termenului rezonabil prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În aceste condiții, reiterând faptul că disp. art. 41-45 din Legea nr. 21/1996 instituie în sarcina autorității de concurență obligația de a finaliza investigația declanșată, fie în sensul închiderii acesteia, fie în sensul emiterii deciziei, în condițiile art. 45, Curtea apreciază că acțiunea promovată de reclamantă, având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea deciziei prevăzute de art. 45 din Legea nr. 21/1996, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția rămânerii fără obiect acțiunii, invocată de pârâtul Consiliul Concurenței.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - SERV SRL, cu sediul ales în B, șos. - nr. 74, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENȚEI, cu sediul în B, Libere, Corp D1, nr. 1, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/5 ex.
13.01.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
