Obligare emitere act administrativ. Sentința 4074/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.4074
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul personal, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a depus la dosar la data de 23.11.2009 întâmpinare.
Se comunică reclamantului copia întâmpinării.
Reclamantul depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare a de 0.30 lei.
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare.
Reclamantul solicită respingerea excepției.
Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată arătând că au existat fonduri, dar nu au fost bine administrate.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.06.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Ministrul Administrației și Internelor solicitând obligarea pârâților ca în termen de 60 de zile de la soluționarea prezentei cauze că emită și să publice în Monitorul Oficial ordinul care să reglementeze criteriile și condițiile de sprijin prev. la alin.1 al art.32 din Legea nr.360/2002 (respectiv modalitatea în care polițistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuințe proprietate personală în localitatea în care își are sediul unitatea de poliție la care este încadrat), precum și normele (instrucțiunile) de aplicare ale acestui ordin.
În motivarea acțiunii a arătat că este polițist, angajat la. din 25.07.2001, fiind ofițer de cercetare penală la Secția 3 Poliție.
Are domiciliul în Localitatea U, județul I și nu deține nici el și nici părinții săi locuință în B, adresându-se din anul 2002 conducerii DGPMB pentru a i se aloca o locuință din fondul locativ al, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Reclamantul a invocat disp. art.6, art.32, art.81 din Legea nr.360/2002, disp. art.7 din OUG nr.30/2007 arătând că termenul de emitere al ordinului care trebuie să reglementeze dreptul polițiștilor de a fi sprijiniți în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuințe proprietate personală în localitatea în care își are sediul unitatea de poliție la care este încadrat, a fost depășit cu peste 6 ani.
La data de 27.01.2009 a solicitat ministrului administrației și internelor să emită ordinul respectiv, dar prin adresa nr.-/05.02.2009 i s-a motivat că Ministerul Finanțelor Publice nu este de acord cu promovarea unei asemenea prevederi care poate conduce la apariția unor nemulțumiri în rândul celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar care nu beneficiază de aceste facilități și care se vor considera discriminate.
Reclamantul a apreciat că această motivație nu este pertinentă deoarece categoriile de bugetari sunt diferențiate prin salariul diferit pe care îl încasează, în funcție și de riscurile și obligațiile diferite pe care le au.
În prezent este în vigoare HG 284/2005 privind stabilirea cuantumului și condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor (de care reclamantul nu poate beneficia pentru că locuiește la socrii) prin care se acordă unei anumite categorii de polițiști o compensație pentru chirie, dar prin acest act normativ polițistul nu este sprijinit, efectiv, pe timp mai îndelungat, ci reprezintă doar o soluție de compromis.
Reclamantul a apreciat că dreptul polițistului la sprijin pentru construirea sau cumpărarea unei locuințe nu poate fi considerat că nu a existat, doar pentru simplul fapt că până la acest moment nici un ministru nu a dorit să emită efectiv ordinul care să reglementeze acest drept, invocând și disp. art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantul solicită obligarea unei autorități la emiterea unui act cu caracter normativ, ceea ce presupune o activitate complexă de elaborare în vederea analizării consecințelor pe care urmează să le producă, în speță fiind vorba de implicații financiare majore asupra bugetului instituției și de faptul că va fi aplicabil unei categorii mari de personal, nu doar reclamantul.
Acesta nu se poate erija în reprezentantul tuturor polițiștilor, nefiind vorba despre un drept subiectiv, recunoscut de lege în favoarea lui, iar reclamantul se poate adresa instanței de contencios administrativ doar după ce a solicitat valorificarea dreptului de a fi sprijinit în achiziționarea unei locuințe proprietate personală în condițiile reglementate prin ordin, iar pârâtul nu a dat curs acestei solicitări.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că începând cu anul 2002 s-au promovat mai multe proiecte de ordine ale ministrului, unul vizând vânzarea locuințelor de serviciu existente. Acesta nu a fost aprobat întrucât contravenea disp. Legii nr.85/1992 și Legii nr.114/1996.
În anul 2007 s-a constituit, prin ordin al ministrului, un colectiv de lucru pentru demararea primului proiect de construire de locuințe din fondurile beneficiarilor, pe terenuri disponibile aflate în administrarea pârâtului, la nivelul Municipiului
În anul 2008 fost elaborat proiectul de Ordin privind construirea de locuințe, proprietate a personalului instituției, din fondurile beneficiarilor, prin programe coordonate de Ministerul Administrației și Internelor și a fost dezbătut și proiectul de modificare a Legii nr.360/2002 (și a art.32), în sensul indicării modalității de sprijinire a polițiștilor, prin acordarea unei indemnizații de 50% din salariul de bază, timp de 15 ani pentru construirea sau cumpărarea unei locuințe proprietate personală, dar Ministerul Finanțelor Publice a precizat că nu susține acest proiect.
La dosar au fost depuse copii ale următoarelor înscrisuri: adeverința nr.-/21 din 24.02.2009 emisă de DGPMB cererea reclamantului înregistrată sub nr.5079/27.01.2009 la Secretariatul - al MIRA, adresa nr.-/05.02.2009 emisă de MIRA - Direcția -ă Management și Administrativ, adresa nr.64506/11.01.2008 emisă de DGPMB.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține că reclamantul își desfășoară activitatea ca ofițer de poliție în cadrul DGPMB de la data de 25.07.2001.
Prin cererea înregistrată sub nr.5079/27.01.2009 la MIRA - Secretariatul -, reclamantul a solicitat luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru ca, în termen de 30 de zile de la data cererii, să fie emis și publicat în Monitorul Oficial ordinul la care se referă art.32 alin.3 din Legea nr.360/2002.
Prin adresa nr.-/05.02.2009 i se răspunde că a fost înaintat spre promovare un proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr.360/2002 în cuprinsul căruia se regăsesc o serie de reglementări care înlătură deficiențele și dificultățile constatate în aplicarea prevederilor legale menționate.
Ministerul Finanțelor Publice a comunicat Ministerului Administrației și Internelor că nu este de acord cu promovarea acestui proiect pe considerentul că există deja o formă de ajutorare a tinerilor căsătoriți cu vârsta de până la 35 de ani, prev. la art.9 alin.1 din Legea nr.114/1996, promovarea unei asemenea prevederi putând conduce la apariția unor nemulțumiri în rândul celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar care nu beneficiază de aceste facilități și care se vor considera discriminate din acest punct de vedere.
Curtea apreciază că este neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, reclamantul solicitând obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ, solicitare care se înscrie în sfera obiectului acțiunii în contencios administrativ, astfel cum este reglementată de art.8 și art.18 din Legea nr. 554/2004.
Motivele invocate în susținerea excepției nu vizează condițiile de admisibilitate ale acțiunii, ci fondul cauzei, respectiv dacă reclamantul este vătămat sau nu într-un drept subiectiv, recunoscut de lege, urmând a fi analizat acest aspect la soluționarea pe fond a litigiului.
În consecință, excepția inadmisibilității acțiunii va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art.32 din Legea nr.362/2002, polițistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea o singură dată în timpul carierei, a unei locuințe proprietate personală în localitatea în care își are sediul unitatea de poliție la care este încadrat, în condițiile legii. Polițistul care are o vechime în serviciu de cel puțin 10 ani poate cumpăra locuința de serviciu. Criteriile și condițiile de sprijin prev. la alin.1 se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
Nu se poate reține incidența în speță a disp. art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.554/2004 care definesc refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Din răspunsul dat la cererea pârâtului se reține că Direcția -ă Management și Administrativ din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a inițiat un proiect de ordin al ministrului prin care personalul instituției să poată beneficia de terenuri aflate în administrarea Ministerului Administrației și Internelor pentru realizarea unor locuințe proprietate personală.
Nu a fost posibilă finalizarea acestui proiect atât din cauza cadrului legal referitor la circulația bunurilor din domeniul public al statului, cât și din cauza impedimentelor de ordin economic.
Astfel, adresa de răspuns emisă de pârât nu exprimă voința de a nu emite ordinul la care se referă art.32 alin.3 din Legea nr.360/2002, ci expune demersurile inițiate de pârât pentru respectarea obligației stabilite de acest text de lege și dificultățile care nu au permis finalizarea acestora prin emiterea ordinului în cauză.
Reclamantul a invocat disp. art.81 din aceeași lege conform cărora Hotărârile Guvernului și ordinele ministrului de interne date în aplicarea prezentei legi se vor emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.
Se constată că acest termen este unul de recomandare și nu un termen imperativ, nerespectarea lui fiind determinată, așa cum s-a arătat, de impedimente de natură obiectivă care nu califică neemiterea ordinului ca fiind un refuz nejustificat în sensul legii contenciosului administrativ.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a disp. art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că acest articol consacră dreptul oricărei persoane fizice sau juridice, la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prev. de lege și de principiile generale ale dreptului.
Noțiunea de bun în sensul Convenției vizează atât bunurile actuale, cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțe în virtutea cărora o persoană poate pretinde că are cel puțin "o speranță legitimă" de a beneficia efectiv de un drept de proprietate.
Reclamantul nu deține un bun în înțelesul Convenției, nici un bun actual și nici o valoare patrimonială în temeiul căreia poate beneficia efectiv de un drept de proprietate.
Reclamantul apreciază că disp. art.32 alin.1 din Legea nr.360/2002 reprezintă o speranță legitimă în realizarea dreptului său de proprietate asupra unui bun, respectiv a unei locuințe, dar această susținere este rezultatul unei interpretări proprii a jurisprudenței CEDO care face referire în mod expres la legitimă pe care o persoană o pretinde în temeiul unei creanțe.
Or, reclamantul nu deține nicio creanță care să-i justifice legitimă că va beneficia efectiv de un drept de proprietate, fiind neîntemeiată susținerea că respectarea dreptului polițistului la sprijin pentru cumpărarea sau construirea unei locuințe este impusă și de art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
Față de toate aceste considerente, constatând că nu poate fi reținut un refuz nejustificat al pârâtului de a emite ordinul solicitat de reclamant, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, cu reședința în B,-, Bl.50,.4,.1,.49, sector 3 și cu domiciliul ales la locul de muncă - Secția 3 Poliție, B-, sector 1, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, ambii cu sediul în B nr.1 A, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./5 ex.
23.12.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
