Obligare emitere act administrativ. Sentința 4132/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4132
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, prin avocat -, lipsind pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanta, prin avocat, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, referindu-se la întâmpinarea formulată de pârâta S, cu privire la critica pârâtei privind caracterul neîntemeiat al cererii de chemare în judecată arată că aceasta este fără temei având în vedere temeiurile juridice învederate la pag. 1 din cererea de chemare în judecată, dezvoltate în cuprinsul acesteia, la pag. 4 - 7. Susținerea pârâtei precum că nu a avut temei legal pentru a restitui principalul constând în TVA este contrazisă de chiar recunoașterea de către aceasta a existenței Deciziei nr. 132/16.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se obligă pârâta la rambursarea și a sumei de 8.171.829.266 lei vechi, reprezentând TVA. Susține că îndeplinește toate cerințele legale pentru a solicita și obține obligarea pârâtei la rambursarea accesoriilor constând în dobânzi pentru rambursarea cu întârziere de 1.602 zile a principalului constând în TVA. Invocă dispozițiile art. 70, art. 117, art. 120, art. 124 din nr.OG 92/2003, aplicabile procedurii de rambursare a TVA. Solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice S la emiterea unui act administrativ de aplicare a dispozițiilor nr.OG 92/2003 referitoare la dobânzile în cazul sumelor de rambursat de la buget. În subsidiar, solicită să se verifice și modul în care au fost redactate aceste adrese întrucât le consideră anulabile.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 21 aprilie 2009, reclamanta SC SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. M, ca:
- n principal, să constate existența refuzului nejustificat de soluționare a cererii reclamantei de rambursare a dobânzilor aferente TVA rambursat cu 1.602 zile de întârziere, refuz concretizat în adresa nr. 11304/20.11.2008 emisă de către Administrația Finanțelor Publice S și, pe cale de consecință, să fie obligată pârâta S la emiterea unui act administrativ de aplicare a dispozițiilor OG nr. 92/2003 referitoare la dobânzile în cazul sumelor de rambursat de la buget și a dispozițiilor cap. II pct. 6 (3), pct. 7 și pct. 10 din Ordinul nr. 1899 din 22.12.2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului, respectivlarambursareadobânzilor în valoare de1.084.075de lei (RON), aferente sumei în valoare de 817.182, 9266 de lei (8.171.829.266 de lei ROL) reprezentând contravaloare TVA rambursat cu întârziere (1.602 zile) de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului S, prin dispoziția nr.42281/01.08.2008;
- în subsidiar, să anuleze adresa nr. 11304/20.11.2008 și adresa nr. 3040/575/17.02.2009, pentru încălcarea dispozițiilor legale aplicabile la data emiterii lor, prin raportare la obiectul cererii sale, înregistrată sub nr. 94/06.11.2008,
cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a învederat instanței că rin p. cererea înregistrată sub nr. 662 /26.01.2004 a solicitat Administrației Finanțelor Publice a Municipiului S aprobarea cererii privind rambursarea TVA-ului în sumă totală de 8.374.232.185 de lei (ROL), cerere aprobată pentru suma de 202.402.919 de lei (ROL) și respinsă pentru suma de 8.171.829.266 de lei (ROL).
Urmare a contestării de către reclamantă a refuzului de rambursare pentru suma respinsă, atât pe cale administrativă, cât și subsecvent judiciară, prin Decizia nr. 132/16.01.2008 a, definitivă si irevocabilă, a fost stabilită obligația S de a rambursa TVA-ul solicitat de către petentă prin cererea înregistrată sub nr. 662/26.01.2004.
Suma, respinsă inițial la rambursare, anume suma de 817.183 de lei (RON), a fost achitată reclamantei după pronunțarea în acest sens a ÎCCJ, în data de 01.08.2008, astfel că între data solicitării oficiale de rambursare a TVA (26.01.2004), neacceptată și data efectivei intrări a acesteia în contul petentei (01.08.2008), s-a înregistrat un interval de 1.649 de zile calendaristice.
Obligația de plată a TVA fiind scadentă în termen de 45 de zile de la data cererii de rambursare, adică în ziua de 13.03.2004, din acest moment și până la momentul plății efective în data de 01.08.2008 sunt 1.602 zile calendaristice, interval pentru care pârâta datorează dobânzi, în raport de reglementările fiscale incidente.
Referitor la al doilea capăt de cerere, analizabil doar în subsidiar în ipoteza respingerii primului capăt de cerere, s-a învederat instanței că, prin raportare la obiectul cererii reclamantei, raportul dintre aceasta și autoritatea publică are natură administrativ fiscală (cerere de rambursare accesorii aferente TVA) ambele adrese emise de către autoritatea publică fiind lacunare din punct de vedere formal, prin raportare la încălcarea dispozițiilor art. 41 și art. 43 (2) pct. 2 lit. b), e), f), i), j).
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 5 iunie 2009, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI s-a opus admiterii acțiunii reclamantei, apreciind-o ca neîntemeiată.
Astfel, având în vedere faptul ca suma de 8.171.829.266 lei (Rol) a fost incertă pentru o perioadă lungă de timp, datorită numeroaselor contestații depuse de reclamantă, atât pe cale administrativă cât și la instanțele judecătorești competente, Administrația Finanțelor Publice S nu a avut nici un temei legal în baza căruia să poată restitui această sumă, astfel că după comunicarea Deciziei nr. 132/16.01.2008 definitivă și irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în termen de 45 de zile de la comunicare", a procedat conform OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală la restituirea sumei în cauză.
Or, conform prevederilor art. 117 alin.1 lit. f "Restituiri de sume" din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, e restituie, la cerere, debitorului următoarele sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.
Prin urmare, arată pârâta, uma de 817.182,9266 lei (Ron) restituită reclamantei a fost restituită în baza hotărârii organelor judiciare în termenul legal de 45 de zile de la comunicarea acesteia, adică în termenul legal.
Examinând cererea reclamantei în raport de actele dosarului și reglementările legale aplicabile, Curtea o apreciază ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
1. Cererea reclamantei înregistrată sub nr. 662 /26.01.2004, de aprobare a rambursării TVA n sumă de 8.374.232.185 de lei (ROL) ( 62), a fost aprobată în parte de către pârâta S pentru suma de 202.402.919 de lei (ROL), fiind respinsă pentru diferența în sumă de 8.171.829.266 de lei (ROL), potrivit adresei nr. 2857/30.03.2004 ( 80).
2. Urmare a contestării de către reclamantă a refuzului de rambursare a sumei de 8.171.829.266 de lei (Rol), după parcurgerea contestației administrative și, subsecvent, a celei judiciare, prin Sentința civilă nr. 1308/17.05.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI ( 91), irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 132/16.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ( 83) s-a statuat nelegalitatea refuzului pârâtei de rambursare a sumei susmenționate, apreciindu-se că reclamanta este îndreptățită la rambursarea TVA-ului neadmis inițial, în sumă de 8.171.829.266 de lei (Rol).
3. În considerarea hotărârii judecătorești irevocabile, pârâta a procedat la plata către reclamantă a acestei sume, în data de 01.08.2008 ( 32).
4. Starea de fapt nefiind contestată în prezenta cauză, soluționarea acesteia presupune clarificarea aspectului privind îndreptățirea reclamantei la dobânzi pentru intervalul de la data scadenței obligației de rambursare, recte 13.03.2004, și până la rambursarea efectivă.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit disp. art. 113 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, în forma în vigoare la momentul scadenței obligației de rambursare TVA, articol reglementândîn cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, "(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 191 alin. (2), cu excepția sumelor provenite din impozitul pe venit.
(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 109 alin. (5)".
Scadența obligației de plată a dobânzilor pentru sume de rambursat de la buget, ipoteza în speță, este, prin urmare, ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 191 alin. 2 potrivit căruia "În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate".
1 al aceluiași text statuează că "Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel".
Din interpretarea coroborată a alin. 1 și 2 ale art. 191 din OG nr. 92/2003 reiese că termenul pentru soluționarea cererii este de 45 de zile, termen care se prelungește, atunci când este cazul, cu perioada cuprinsă între data solicitării de către organul fiscal a informațiilor relevante pentru luarea deciziei și data primirii informațiilor solicitate.
Prin urmare, în ipoteza incidenței art. 191 alin. 2 din ordonanță, scadența obligației de plată a dobânzilor prev. de art. 113 este la împlinirea celor 45 de zile plus intervalul mai susmenționat (durata primirii informațiilor), iar dacă o atare ipoteză nu este incidentă, cum este cazul de față, scadența este ziua următoare împlinirii celor 45 de zile, în speță la data de 13.03.2004.
5. Pârâta S susține că obligația de plată a sumei de 8.171.829.266 de lei (Rol) s-a născut doar la comunicarea Deciziei nr. 123/2008 a ÎCCJ, astfel că, în raport de această dată, plata s-a făcut în termenul legal de 45 de zile, fiind incident art. 117 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură fiscală.
Instanța nu poate împărtăși o atare interpretare.
Astfel, izvorul obligației de rambursare este tot cererea inițială a reclamantei, soluționată nelegal în parte de către pârâtă, după cum s-a statuat irevocabil de către instanța de judecată, chiar dacă plată efectivă s-a făcut după contestarea în instanță a refuzului, reținut finalmente ca nejustificat, de rambursare.
Hotărârea instanței de judecată nu este una constitutivă de drepturi, ci una declarativă, care recunoaște îndreptățirea reclamantei de a beneficia de rambursarea sumei în cauză la momentul formulării acesteia, întrucât nelegalitateaaceluirefuz a fost cenzurată de instanță.
6. În consecință, Curtea apreciază că scadența obligației de plată a dobânzilor este data de 13.03.2004, calculată potrivit art. 113 alin. 1 din OG nr. 92/2003, iar nicidecum data comunicării deciziei ÎCCJ, astfel că pentru tot intervalul 13.03.2004 - 01.08.2008 reclamanta este îndreptățită la plata de dobânzi.
Nivelul dobânzilor este, potrivit art. 113 alin. 2 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare la data scadenței, cel prevăzut la art. 109 alin. 5, adică cel stabilit "prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, o dată pe an, în luna decembrie, pentru anul următor, sau în cursul anului, dacă aceasta se modifică cu peste 5 puncte procentuale".
Pe întreg parcursul perioadei de referință susmenționate, nivelul dobânzii aplicabile a fost reglementat după cum urmează:
- în perioada 13.03.2004 și 31.08.2005, de 0,06% pe zi, potrivit art. 1 din HG nr. 67/2004 privind stabilirea nivelului dobânzii datorate pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată și pe perioada pentru care au fost acordate înlesniri la plată
- în perioada 01.09.2005 - 31.12.2005, de 0,05% pe zi, potrivit art. 1 alin. 1 din HG nr. 784/2005 privind stabilirea nivelului dobânzii datorate pentru neachitarea la termen a obligațiilor fiscale
- în perioada 01.01.2006 - 01.08.2008, de 1% pe zi, potrivit art. 116 alin. 5 din OG nr. 92/2003.
7. În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța apreciază acțiunea reclamantei ca întemeiată, astfel că, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la reglementărilor fiscale mai sus invocate, va admite acțiunea și va obliga pârâta S la emiterea procesului verbal privind calculul dobânzilor aferente rambursării cu întârziere TVA, pentru o perioadă de 1602 zile, dobânzi în sumă de 1.084.075 RON, obligând totodată pârâta S la plata către reclamantă a sumei susmenționate, cu respectarea art. 8 și 9 din Ordinul MFP nr. 1899/2004.
8. Fiind partea care a căzut în pretenții, pârâta S va fi obligată, în temeiul art. 274.pr.civ. să achite reclamantei suma de 9764,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta SC SA, cu sediul procesual ales în mun. B,-, sector 1, solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în mun. S,--39, jud. M, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. M, cu sediul în mun. Tg. M,--3, jud. M, și, în consecință:
Obligă pârâta S la emiterea procesului verbal privind calculul dobânzilor aferente rambursării cu întârziere TVA, pentru o perioadă de 1602 zile, dobânzi în sumă de 1.084.075 RON.
Obligă pârâta S la plata către reclamantă a sumei susmenționate, cu respectarea art. 8 și 9 din Ordinul MFP nr. 1899/2004.
Obligă pârâta S să achite reclamantei suma de 9764,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 5 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
