Obligare emitere act administrativ. Sentința 4306/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.4306
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER- - -
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 6 dosar, lipsă fiind pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Justiției și Libertăților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul, prin apărător, depune la dosar adresa nr.16332/DC/29 10 2009 emisă de Ministerul Justiției, prin care i s-a comunicat faptul că este cetățean Adresa i-a fost comunicată după introducerea acțiunii și solicită instanței să ia act că cererea a rămas fără obiect.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordine având în vedere că a fost solicitat la amânări fără discuții.
La reluarea cauzei la a doua strigare, a răspuns reclamantul prin apărător, lipsă fiind pârâții.
Reclamantul, prin apărător solicită să se ia act că acțiunea a rămas fără obiect și ca atare, solicită respingerea acțiunii.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 15.04.2009, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR solicitând să se constate că este cetățean român și să fie obligat pârâtul nr. 2 să elibereze o adeverință care să ateste statutul său de cetățean român.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a născut Ia data de - în I -. Datorită situației grele a evreilor din Europa și de frica unui nou organizațiile evreiești internaționale au făcut mari eforturi și în anul 1947 au reușit să scoată din România, cu forme legale, peste 16.000 copii pe care i-au dus în Israel, pe atunci încă sub mandat englez. În această situație s-a aflat și reclamantul.
Părinții săi l-au lăsat să plece singur iar ei au rămas în România de unde au emigrat în anul 1950 cu statut de cetățeni români. Din România a ieșit la data de 25 decembrie 1947 prin frontiera de la - spre Bulgaria unde a fost îmbarcat pe vaporul, " sub steag panamez. Pe drum au fost opriți de vase de război engleze care i-au arestat și i-au trimis în lagăr în Cipru.
Din Cipru au fost eliberați Ia - când au intrat în Israel. Din anul 2006 și până în prezent s-a adresat celor doi pârâți pentru a lămuri situația cetățeniei sale dar nici până în prezent nu a reușit să obțină un document din care să rezulte statutul său față de România. Prin adresa nr. 1350 din - pârâtul nr. 1 i-a comunicat că nu a putut fi identificat în evidențele acestuia. Față de acest răspuns s-a adresat pârâtei nr. 1 cu o plângere care Ia data de 10/05/07, prin adresa 3353, îi răspunde că nu figurează în evidențele acestei instituții. că nu a renunțat și s-a adresat cu o cerere Direcției Locale de Evidență a persoanelor din cadrul Serviciului de Stare Civilă al Consiliului Local I, respectiv de Ia locul nașterii. De aici, Ia data de -, prin adresa nr. 24144 i s-a răspuns să se adresez Direcției Cetățenie care se află în subordinea pârâtei nr. 2, deoarece pe marginea actului său de naștere nu este menționată cetățenia. În paralel s-a adresat și Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple lași, care, prin adresa nr.84030 din -, i-a comunicat să se adreseze Direcției Cetățenie din subordinea pârâtului nr. 2 în baza OUG87/2007 pentru a i se elibera o adeverință de cetățenie. S-a conformat și a depus un nou dosar cu toate actele doveditoare Ia Direcția Cetățenie, înregistrat Ia data de 24/12/07, sub nr. 7937/07. Deoarece nu a primit nici un răspuns vreme de 7 luni, Ia data de 23/06/08 s-a adresat cu plângere Direcției Cetățenie, Direcție ce face parte din Ministerul Justiției și care, în raport de situația de fapt și de drept, avea toate pârghiile să-i soluționeze cererea. Din adresa primită de Ia Direcția Cetățenie rezultă că soluționarea cererilor se face în raport de răspunsul dat de pârâta nr. 1 ceea ce nu e de admis. Pârâtul nr. 2 era singurul organ autorizat să emită adeverințe de cetățenie în baza interpretării legilor cetățeniei și a situației de fapt a solicitantului, în cazul de față Ia situația sa. Cu toate acestea a ascultat de sfatul pârâtului nr. 2 și a revenit Ia pârâtul nr. 1 cu o cerere referitoare Ia cetățenia română a părinților săi. În urma verificărilor pârâtul nr. 1, prin adresa nr. - din 15/10108, i-a răspuns că părinții săi nu au pierdut cetățenia română. În aceste condiții a revenit cu o cerere suplimentară la Direcția Cetățenie, solicitând reanalizarea cererii sale inițiale, în raport de datele solicitate și obținute de către el dar nici până azi nu a primit un răspuns. Chiar dacă între timp OUG87/2007 s-a modificat prin Legea 70/2008 și obligația emiterii unei adeverințe de cetățenie a fost scoasă din competența Direcției Cetățenie, cererea sa rămâne să fie soluționată în baza OUG87/2007. Când spune acest lucru are în vedere faptul că legea română nu retroactivează și o lege se aplică la 3 zile de Ia data publicării ei în Of (dacă în lege nu e prevăzut un alt termen).
Părinții săi au părăsit România împreună în anul 1950 cu statut de cetățeni români, dată Ia care reclamantul era minor și avea vârsta de 16 ani.
La data intrării sale în Israel, în România era în vigoare Legea nr. 33/1939 care reglementa cetățenia română. Potrivit acestei legi, copiii erau considerați minori până Ia vârsta de 21 de ani și pierdeau cetățenia română numai în situația în care tatăl pierdea cetățenia română. Or, Ia data emigrării în Israel era minor, iar tatăl și mama sa se aflau în România cu statut de cetățeni români.
Ulterior, Ia data de 7 iulie 1948, în România a intrat în vigoare Decretul nr. 125 pentru cetățenia română, data Ia care reclamantul avea vârsta de 16 ani. Art. 2 din Decretul nr. 125/1948 prevede:,Nici un cetățean român fie chiar minor nu poate dobândi cetățenia altui stat, și nici nu poate beneficia de o asemenea cetățenie, decât cu autorizarea Ministerului Justiției", respectiv cu autorizarea pârâtului nr. 2. Conform art. 22 din Decretul nr. 125/1948,dovada pierderii cetățeniei române se face în cazurile prevăzute de art. 16 (care reglementa pierderea cetățeniei române prin dobândirea unei cetățenii străine) cu certificat eliberat de Ministerul Justiției", pârâtul nr. 2 în prezenta cauză. Acest minister, potrivit art. 23 din Decretul nr. 125/1948, avea obligația să țină un registru cu evidența persoanelor care au pierdut cetățenia română și, de asemenea, să trimită, din oficiu, Ministerului Afacerilor Interne, și comunelor, respectiv pârâtei nr. 1, copie de pe aceste registre, precum și indicații pentru schimbările survenite.
În prezent, în baza Legii nr. 189/2000, în România, este îndreptățit, în calitate de cetățean român, să primească despăgubiri, însă sunt în imposibilitate să le obțină, deoarece nu dețin documente din care să rezulte statutul său juridic față de Statul român.
Deși Legea cetățeniei române nr. 21/1991 a suferit multe modificări, nu s-a reușit să se introducă în conținutul acesteia, un text care să prevadă autoritatea abilitată în eliberarea unui document care să stabilească pe baza situației în fapt și în drept statutul juridic al unei persoane care s-a născut în România și care a emigrat în străinătate. Pentru reclamant este foarte important să lămurească statutul său juridic față de Statul român pentru a ști ce cale are de urmat în vederea obținerii despăgubirilor ce i se cuvin în baza Legii nr. 189/2000, lege ce impune obligativitatea cetățeniei române. De asemeni, lămurirea statutului meu juridic este foarte importantă și pentru copiii și nepoții săi care, în condițiile în care a rămas cetățean român, și aceștia au acest statut în calitate de descendenți.
Mai mult decât atât, conform Legii nr. 21/1991, cetățenia română nu se poate redobândi fără dovada pierderii acesteia iar pașaportul românesc nu se poate obține fără dovada cetățeniei române, motiv pentru care a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată. Din comportamentul pârâților înțelege că se caută pe toate căile să fie împiedecat în realizarea drepturilor sale, drepturi prevăzute și în Constituția României, nu numai în legi speciale constituționale. Personal a epuizat toate posibilitățile de a i se rezolva situația pe cale administrativă sau orice altă acțiune în realizare, încât singura soluție rămâne ca instanța să hotărască.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile Legii nr. 33/1939, Decretul nr. 125/1948, Legea nr. 21/1991, art. 111 Cod proc. civ.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâților.
Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Din adresa nr. 16332/29.10.2009 trimisă de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR reclamantului reiese că acestuia i-a fost recunoscut calitatea de cetățean român.
Din aceste motive, în baza art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE:
Respinge ca rămasă fără obiect cererea formulată de reclamantul cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în B,-, -. 1,. 2,. 10, sector 5, prin mandatar avocat - împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B, nr. 1A, sector 1 și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /5 ex./18.12.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
