Obligare emitere act administrativ. Decizia 445/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 445/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirena Radu
JUDECĂTORI: Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu Marcela
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 150/CA/11.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 2 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 9 iunie 2009, apoi la data de 12 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 150/CA/11.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtele SC SA - SUCURSALA CURTEA DE A și SC SA.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimate prin întâmpinare și unită cu fondul, instanța de fond a reținut că aceasta este neîntemeiată și urmează a respins-o, având în vedere că potrivit art. 78 alin.5 din Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie plângerea prealabilă în cazurile prevăzute de art. 2 alin.2 din lege.
Obiectul litigiului indicat de reclamant îl reprezintă refuzul nejustificat la intimatelor de a-i acorda aviz favorabil. Astfel că situația se circumscrie prevederilor art. 2 alin.2 potrivit cărora "se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim ori, după caz faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".
În fapt, pe fondul litigiului, reclamantul a încheiat la data de 3 octombrie 2005 cu Primăria comunei contractul de concesiune înregistrat sub nr. 4012 ce are ca obiect exploatarea unui teren în suprafață de 1017. situat în "parcarea până la tunelul de ieșire pe Barajul ", iar, potrivit art. 7 alin.5 lit. a și e din contract, concesionarul s-a obligat să efectueze o construcție cu caracter permanent cu destinație turistică în termen de 3 ani de la semnarea contractului.
La data de 28 februarie 2007 Consiliul Județean A eliberează reclamantului certificatul de urbanism pentru terenul identificat în planul cadastrat 1: 500, teren situat în extravilanul comunei, proprietatea Primăriei, concesionat de solicitat.
În certificatul de urbanism se menționează avizele și acordurile necesare reclamantului pentru obținerea autorizației de construire, printre care avizul de la Curtea de
Prin adresa nr. 9453/21 februarie 2007 Primăriei Comunei către Consiliul Județean A de eliberare a certificatului de urbanism se menționează că se impune solicitarea avizului de la SC SA CURTEA DE A deoarece în zonă sunt instalate cabluri electrice.
Reclamantul se adresează intimatei 1 la data de 9 mai 2007 cu cererea înregistrată sub nr. 6658 prin care a solicitat avizul necesar obținerii autorizației de construire, iar intimata 1 cu adresa nr. 9233/26 iunie 2009 îi comunică petentului că solicitarea împreună cu documentele depuse au fost înaintate spre soluționare la SC SA
Cu adresa nr.10621/23 iulie 2007 intimata 1 îi comunică reclamantului că răspunsul la cererea nr. 6658//9 mai 2007 este nefavorabil având în vedere că terenul concesionat reprezintă acces secundar la echipamentele din stația de 20 Kv ce alimentează Barajul. Accesul este construit de H, în prezent SC SA conform planurilor de amenajare complexă a barajului și nu poate fi utilizat în alte scopuri decât pentru activități necesare producerii energiei electrice.
La această adresă s-a atașat adresa nr. 13277/17 iulie 2007 SC SA, potrivit căreia din actele trimise rezultă că terenurile solicitate de aceste persoane se suprapun parțial cu terenurile aparținând SC SA - Sucursala Curtea de A și sunt în zona de siguranță aferentă unor construcții sau amenajări hidroenergetice, astfel că avizul este nefavorabil.
La fila 31 din dosar se află și punctul de vedere al Consiliului Tehnic de Avizare al SC SA Curtea de A din data de 39 mai 2007 care propune avizarea nefavorabilă a cererii nr. 6658/9 mai 2007.
În aceasta se reține că terenul, în suprafață de 1017 mp, concesionat de petent se suprapune cu suprafața de 80,639 mp peste terenul ce aparține SC SA Curtea de A, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr. 8424/12 martie 2003.
De asemenea, s-a mai reținut că terenul pe care se dorește construirea unei pensiuni turistice se află în vecinătatea care este obiectiv strategic de importanță națională sub 100, lângă stațiile de transformare 20/0,4 KV ale barajului, în vecinătatea altor obiective care asigură securitatea barajului, scări de acces la pilastrii de microtriangulație, parapet viaduct, cabluri electrice alimentare vane baraj.
În drept, potrivit art. 2 alin.1 lit. i din Legea nr.554/2004, prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege cu "exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".
Astfel, instanța a analizat dacă argumentele intimatelor sunt justificate și legale. Din extrasul CF nr. 584 localității rezultă că Primăria Comunei și-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului extravilan de 1107. înscris sub nr. top. la data de 16 august 2007, în baza încheierii nr. 4698 Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară Curtea de A, ulterior încheierii contractului de concesiune din 3 octombrie 2005 și obținerii de către reclamant a certificatului de urbanism din 28 iulie 2007.
În aceste condiții, efectul constitutiv al dreptului de proprietate al concedentului Primăria Comunei s-a produs numai în momentul înscrierii în cartea funciară.
Intimata se prevalează de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise M 03 nr. 8424/12 martie 2003 și susținut în răspunsurile către reclamant că terenul concesionat reclamantului se suprapune cu suprafața de 80,639 mp peste terenul aparținând societății, detaliind în adresa nr. 12383/30 august 2008 că este vorba de incinta casa barajist.
Reclamantul nu aduce argumente și probe care să combată această susținere, iar în anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate se regăsește la nr. parcelă 23 suprafața indicată de 80.639. care potrivit planșei se învecinează cu parcarea aparținând Primăriei Comunei.
Prin Ordinul nr. 4/2007 pentru aprobarea Normei Tehnice privind delimitarea zonelor de protecție și de siguranță aferente capacităților energetice se stipulează în anexa 1 la art. 2 că prin aplicarea acestei norme tehnice ce, prin proiectare, executare, exploatare, mentenanță, să se asigure protecția și funcționarea normală a capacităților energetice și a anexelor acestora și să se evite punerea în pericol a persoanelor, bunurilor și a mediului.
În consecință, se impun anumite restricții privind efectuarea de construcții altele decât cele destinate utilizării centralei hidroelectrice.
În aceste condiții nu sunt incidente în speță prevederile art. 13 din Ordin invocate de reclamant care fac referire la centrale pe derivație, clădiri, anexe, depozite, ateliere, sedii dispecer unde zona de protecție este identică cu zona de siguranță și se delimitează prin împrejmuirea incintei.
Potrivit art. 7 din Ordinul E nr. 4/2007 "la delimitarea zonelor de protecție și zonelor de siguranță ale capacităților energetice se vor lua în considerare complexul factorilor naturali, economici și sociali ai zonei și caracteristicile acestora, astfel încât coexistența ansamblului să asigure funcționarea normală a capacităților energetice, evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și a mediului".
De asemenea, potrivit art. 8 și 9 din ordin prin delimitarea zonelor de siguranță se asigură atât exploatarea corespunzătoare a capacităților energetice și evitarea expunerii acestora la orice risc cât și minimizarea riscurilor la care ar fi supuse persoanele și bunurile din apropierea capacității energetice.
Cum construcția nu face parte din anexele centralei hodroelectice, în conformitate cu prevederile art. 13 alin.2 din ordin zonele de protecție și zonale de siguranță se stabilesc conform anexei nr. 2.
Prin raportul de expertiză tehnică specialitatea topografică nr. - s-a stabilit că pe terenul concesionat nu există cabluri electrice aeriene, iar în ceea ce privește cablurile subterane nu există nici bornare de marcare, platforma fiind betonată.
De asemenea expertul reține că terenul se află la același nivel cu coronamentul barajului, expertul apreciind că prin amplasarea terenului în vecinătatea casei barajistului și a parcării de pe lângă N 7 consideră că terenul se află în afara zonei de siguranță.
Acest din urmă argument al expertului se colaționează cu elemente extrinseci (casa barajistului și N 7 ), astfel că, prin raportare la normele legale în materie, instanța l-a înlăturat.
Astfel, potrivit anexei 2 din ordin zonele de siguranță se stabilesc la distanța de 20 de la rigola drumului de acces la frontul de retenție, expertul nefăcând vreo referite la aceste reglementări legale.
Mai mult, din înscrisurile de la dosar, rezultă că terenul concesionat de reclamant este înscris în evidențe cu destinația parcare, este o suprafață betonată și, potrivit planurilor de amenajare complexă a barajului, reprezintă accesul secundar la echipamentelor electrice din stația de 20. ce alimentează barajul.
Potrivit art. 3 pct. 67 și 68 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 prin zona de protecție este zona adiacentă capacității energetice, extinsă în spații în care se introduc interdicții privind accesul persoanelor și regimul construcțiilor, iar zona de siguranță cuprinde și zona de protecție și este zona în care se instituie restricții și interdicții în scopul asigurării funcționării normale și pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului.
Zona de siguranță a stației electrice cu tensiunea cea mai înaltă de 110 kv, când stația este exterioară este zona extinsă în spațiu delimitată la distanța de 20 de împrejmuirea stației pe fiecare latură a acesteia.
În raportul de expertiză tehnică expertul face vorbire de stațiile de transformare aflate în aval fără a se raporta la stația de transformare a barajului indicată de intimat și a delimita zona de siguranță față de aceasta.
Pe cale de consecință, reclamantul nu a probat că terenul concesionat se află în afara zonei de siguranță așa cum este definită prin Ordinul E nr. 4/2007 și că refuzul intimatelor este în aceste condiții nejustificat.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, prima instanță a respins acțiunea.
În cauză a declarat recurs și a solicitat modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii întrucât intimatele refuză nejustificat emiterea avizului. S-a arătat că instanța de fond a reținut considerente care nu sunt întemeiate pe o expertiză completă administrată în cauză. Expertiză efectuată de instanță nu lămurește toate aspectele cauzei, i s-au respins obiecțiunile formulate iar instanța a reținut alte concluzii decât ale expertului fără a analiza clar și concis care sunt motivele pe care se întemeiază soluția dată.
Examinând hotărârea recurată, motivele de recurs invocate și prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.9 și art.309/1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, hotărârea atacată, instanța constată următoarele:
Pentru a se pronunța asupra cererii reclamantului, instanța a dispus din oficiu, în cadrul administrării probelor, efectuarea unei expertize topografice, care a fost completată ulterior în urma admiterii obiecțiunilor formulate de pârâte.
Ulterior reclamantul și pârâtele au formulat obiecțiuni care au fost înlăturate de instanță întrucât nu vizează probleme tehnice sau sunt neconcludente și nepertinente cauzei.
Instanța de recurs constată că la fondul cauzei nu s-au lămurit în întregime starea de fapt și pretențiile reclamantului, că expertiza tehnică efectuată, admisă că utilă și concludentă cauzei nu are lămurite toate obiectivele, că instanța trebuie să solicite expertului să facă referire la legile tehnice care sunt aplicabile în materie, iar obiecțiunile formulate de părți trebuiau admise de instanță astfel încât să lămurească întru totul starea de fapt.
De asemenea, dacă în cursul procesului este necesară administrarea de alte probe, urmează ca instanța de fond să aprecieze și să decidă în consecință.
Ca urmare se constată că nesoluționarea în întregime a pretențiilor ce privesc fondul cauzei a dus la pronunțarea unei hotărâri dată cu aplicarea greșită a legii astfel încât este necesară aplicarea dispozițiilor art. 312 alin.5 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 150/CA/11.02.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.06.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu Marcela
- - - - - - -
Grefier
Red./ /20.07.2009
Dact. / 27.07.2009
Jud. fond.
- 3 ex.-
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu Marcela
