Obligare emitere act administrativ. Sentința 4454/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4454
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.12.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta ASOCIEREA formată din SC SRL, SC SRL, SC COM SRL, SC TRANS SRL și SC SRL - reprezentată de SC SRL în contradictoriu cu pârâtele COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA și DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C, având ca obiect "obligare emitere act".
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul din 9.12.2009 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16.12.2009 și a dispus următoarele:
CURTEA
Deliberând în condițiile art.260 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 12.11.2009, reclamanta Asocierea formată din SC SRL; SC SRL, SC Com SRL, SC Trans SRL ȘI SC SRL reprezentată de SC SRL în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România () SA și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale - Direcția Regională de Drumuri și Poduri a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată și obligarea debitoarei pârâte la plată, în termenul de minim 10 zile prev. de OUG nr. 119/2007 de la momentul pronunțării hotărârii, sumei de 5.896.312,84 lei reprezentând debit restant, a sumei de 403.687,23 lei reprezentând penalități de întârziere, cu mențiunea actualizării valorii penalităților prin aplicarea dispozițiilor contractuale, până la momentul plății efective debitului principal și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suma solicitată pe calea ordonanței de plată reprezintă creanța rezultată din neexecutarea de către debitoarea pârâtă obligațiilor sale de plată ce rezultă din Contractul subsecvent de servicii și lucrări nr. 1005/09.03.2009 având ca obiect servicii necesare în activitatea de întreținere curentă a drumurilor naționale de pe raza O, încheiat în baza Acordului - cadru nr. 1031/11.11.2008.
Reclamanta mai arătat că executarea obligațiilor sale contractuale este confirmată de către debitoarea pârâtă prin centralizatoarele prestațiilor și prin semnarea și acceptarea la plată facturilor emise în valoare totală de 5.896.312,84 lei, dar pe care nu le-a achitat nici până în prezent.
Cu privire la plata penalităților de întârziere reclamanta arată că, pârâta datorează penalități de întârziere în temeiul art. 12.3 din Contractul nr. 1005/2009, având valoare cumulată de 403.687,23 lei.
Apreciază că suma solicitată reprezintă creanță certă, lichidă și exigibilă întrucât aceasta rezultă din contract, iar debitul reiese fără echivoc din facturile a căror decontare trebuia efectuată în termen de 60 de zile de la confirmarea recepției de către achizitor (pârâta debitoare).
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. OUG nr. 119/2007, OUG nr. 84/2003, OUG nr. 34/2006 (art. 286) Codul d e procedură civilă, Codul civil și Legea nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare prin care invocat excepțiile de necompetență materială și necompetență teritorială, iar prin completarea la întâmpinare a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât au achitat facturile menționate în cerere, iar penalitățile solicitate nu sunt certe, lichide și exigibile întrucât au fost greșit calculate.
Examinând actele și lucrările din dosar, în raport de susținerile părților și prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția de necompetență materială invocată de pârâtă se constată că este neîntemeiată în raport de prev. art. 5 alin. 3 din OUG nr.119/2007.
Dispozițiile acestui act normativ prevăd competență expresă a instanțelor de contencios administrativ.
Astfel, "cererea privind creanța de plată prețului rezultând dintr-un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanța de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluționarea cauzei prevederile prezentei ordonanțe de urgență".
În speță, Acordul-cadru nr. 1031 din 11.11.2008 și Contractul subsecvent de servicii și lucrări nr. 2 au fost încheiate de pârâtă și reclamantă în temeiul OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică.
Referitor la excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtă se constată că este, de asemenea neîntemeiată.
Art. 25.2 din Contractul subsecvent de servicii și lucrări nr. 2/1005/09.03.2009 a stabilit competența de soluționare litigiilor contractuale în favoarea instanțelor judecătorești competente material de pe raza localității C-N.
Art. 5 alin. 3 din OUG nr. 119/2007 stabilit competența materială în sarcina instanței de contencios administrativ competentă, iar art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 conferă reclamantei un drept de opțiune între două instanțe de contencios administrativ deopotrivă competente în soluționarea cauzei.
Conform legii, reclamanta putut să opteze între varianta de introduce cererea de ordonanță de plată fie la instanța de la domiciliul pârâților, fie la instanța de la domiciliul său.
Reclamanta optat în privința instanței de la domiciliul pârâtelor, care însemna pentru (autoritatea cu personalitate juridică) - Curtea de Apel București, iar pentru - Direcția Regională drumuri și Poduri C - Curtea de Apel Cluj, și introdus acțiunea la Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București.
Având în vedere că excepția de necompetență teritorială privește un drept de opțiune reglementat de lege în favoarea reclamantei, iar Curtea de Apel București este instanță competentă material și cuprinsă în sfera de opțiune a reclamantei va respinge excepția invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
Se constată că deși pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA susținut prin întâmpinare că nu are calitate procesuală pasivă această susținere nu a fost invocată pe cale de excepție ci ca apărare pe fondul cauzei.
Evident, susținerea pârâtei este neîntemeiată întrucât atât în Acordul - cadru nr. 1031/11.11.2008 cât și în contractul subsecvent de servicii și lucrări nr. 2, încheiat la data de 09.03.2009, autoritatea contractantă este menționată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA B, alături de Direcția Regională Drumuri și Poduri
. entitățile fără personalitate juridică sunt citate în proces alături de persoana juridică din care fac parte.
Pe fondul cererii de chemare în judecată se constată că, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 5.896.312,84 lei reprezentând debit restant și a sumei de 403.687,23 lei reprezentând penalități de întârziere aferente.
Din extrasul de cont din 07.12.2009, eliberat de Banca Comercială Română SA rezultă că pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri Caa chitat reclamantei sumele reprezentând debit restant.
Întrucât din acest act (extrasul de cont) nu rezultă dacă pârâta s-a raportat strict la cele patru facturi menționate de reclamantă: nr. - din 25.05.2009, nr. - din 09.06.2009, nr. - din 09.06.2009 și nr. - din 10.06.2009 nu se poarte aprecia cu privire la suma de 5.896.312,84 lei, debit restant, dacă fost achitată parțial sau în întregime.
Se reține că pe calea unei ordonanțe de plată se poate cere obligarea pârâtei debitoare doar la creanțe certe, lichide și exigibile. Fiind achitat aparent întreg debitul, o eventuală restanță la debit și chiar întreaga sumă solicitată cu titlu de penalități aferente nu pot fi apreciate ca fiind creanțe certe, lichide și exigibile.
Mai mult, pârâta contestă modul de calcul al penalităților făcut de către reclamantă, astfel că, nu se poate aprecia debitul ca fiind cert, existența acestuia nerezultând din însuși actul de creanță ori din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 5 alin. 3 din OUG nr. 119/2007, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței teritoriale Curții de Apel București, invocată de pârâte, ca neîntemeiate.
Respinge cererea de ordonanță de plată formulată de reclamanta ASOCIEREA formată din SC SRL, SC SRL, SC COM SRL, SC TRANS SRL și SC SRL - reprezentată de SC SRL, cu sediul în B, Calea nr. 145, județul B, în contradictoriu cu pârâții COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B,-, sector 1 și DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI, cu sediul în C-N, str. - nr. 128, județul C, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data comunicării.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored. CB/ 5ex.
12.01.2010
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria
