Obligare emitere act administrativ. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 467/
Ședința publică din 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, nr. 350, împotriva sentinței nr. 32 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s- prezentat pentru reclamanta-recurentă av., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și timbrat cu suma de 19,5 lei, taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul recurentei declară că nu are cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei susține recursul și solicită admiterea lui, modificarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei cu finalitatea admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv acordarea drepturilor bănești conform contractului colectiv de muncă, pentru considerentele expuse detaliat în motivarea recursului, considerente care au fost susținute și oral. Depune practică judiciară dispozitivul sentinței nr. 69, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
CURTEA,
Prin sentința nr. 32/16.01.2009 a Tribunalului Mureș, dos. nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primarul comunei și Consiliul Local al com..
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța de fond reține că reclamanta a funcționat și funcționează în calitate de secretar al Primăriei comunei. Reclamanta a solicitat, prin capetele de cerere formulate, obligarea pârâtelor la plata sporului de confidențialitate, în cuantum de 25% din salariul de încadrare, precum și a sporului de mobilitate în cuantum de 10% din salariul de încadrare. A motivat în drept că aceste sporuri sunt prevăzute în art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, de dispozițiile art. 29 alin.1 din Legea nr. 188/1999 rep. care prevăd că funcționarii au dreptul la sporuri, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii, dar a invocat și dispozițiile art. 31 din contractul colectiv de muncă. în fapt a menționat că în calitatea ei de funcționar public, cu funcția de secretar al Primăriei, aproximativ 40 - 50 % din obligațiile sale de serviciu nu se realizează la un loc stabil de muncă, ci la instanțele judecătorești pentru studiu, documentare și reprezentarea intereselor instituției.
Instanța de fond nu contestă faptul că activitatea reclamantei presupune deplasări în teritoriu și că are ca obligație legală de serviciu de a păstra secretul profesional și confidențialitatea lucrărilor.
Însă, argumentează prima instanță, în contextul dispozițiilor Legii nr. 188/1999 rep. că reclamanta, în calitatea sa de funcționar public, nu poate negocia alte sporuri sau drepturi față de cele acordate de legiuitor funcționarului public, astfel că acesta poate beneficia doar de acele sporuri care sunt reglementate de legea de salarizare a funcționarilor publici sau contractul colectiv de muncă. Or, precizează prima instanță, nici Legea nr. 188/1999 rep. nici contractul colectiv de muncă nu prevede pentru funcția publică de secretar sporurile de confidențialitate și mobilitate, solicitate de reclamantă. Totodată, art. 31 din contractul colectiv de muncă prevede doar obligații ale salariaților, nu și sporuri.
Pentru toate acestea, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Față de această hotărâre a formulat, în termen, recurs reclamanta solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună admiterea acțiunii introductive de instanță, astfel cum a fost formulată. Motivele de fapt și de drept sunt aceleași ca cele invocate în fața primei instanțe. În plus, ca element nou, a indicat dispozițiile art. 15 din OG6/2007, text de lege care se referă la acordarea sporului de confidențialitate unor categorii speciale de funcționari publici, fără însă să argumenteze cum s-ar aplica la starea de fapt acest text de lege.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs, ca și a celor invocate în concluzii de intimat, dar și prin prisma caracterului devolutiv al prezentei căi de atac extraordinare, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește clauza de mobilitate, reclamanta - recurentă invocă dispozițiile art. 25 din Legea nr. 53/2003, care prevede textual că "Prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz, salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură".
Așa cum implicit a observat și instanța de fond, recurenta are calitatea de funcționar public. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/1999 rep. respectiv art. 2 alin. 2, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Ca atare, condiția expres impusă de art. 25 din Legea nr. 53/2003, adică ca această clauză de mobilitate să fie prevăzută în contractul individual de muncă, din moment ce funcționarul public nu încheie un contract individual de muncă conform legislației muncii, ci el este numit.
Mai mult, potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 rep. salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu legea, respectiv cu legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, și nici într-un caz în raport cu clauze cuprinse în contractul individual de muncă (contract ce nici nu poate fi încheiat între unitatea angajatoare și funcționarul public, după cum s-a arătat mai sus).
În aceeași logică, nici contractul colectiv de muncă, respectiv art. 31 din acest act invocat de recurentă, nu poate fi luat în considerare ca temei pentru acordarea acestui spor, tocmai pentru că dispozițiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 rep. interzice implicit ca acordarea unor sporuri să se facă pe bază de negocieri, individuale sau colective, între angajator și funcționarul public, singurul temei legal fiind legea unitară de salarizare a funcționarilor publici.
În fine, trebuie precizat că, într-adevăr, art. 117 din Legea nr. 188/1999 rep. prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii. Însă, același text prevede și o importantă excepție, și anume doar atunci când "nu contravin legislației specifice funcției publice", condiție negativă care este îndeplinită, însă, în cazul recurentei, întrucât legislația specifică funcției publice nu prevede încheierea unui contract individual sau colectiv de muncă și, în al doilea rând, salarizarea, inclusiv sporurile salariale, sunt prevăzute doar de legiuitor, ele neputând fi negociate cu ocazia încheierii celor două contracte și nici pozitivate în clauze contractuale.
În legătură cu sporul de confidențialitate, instanța reține, la fel, aceleași argumente, în considerarea cărora un contract colectiv de muncă nu poate sta la baza acordării unui spor, ci doar legiuitorul poate prevedea acordarea unui astfel de spor, prin prevederea expresă, pozitivă în actul normativ mai sus - menționat.
De altfel, art. 26 din Legea nr. 53/2003, text invocat de recurentă, prevede că "părțile convin să nu transmită date sau informații", ceea ce înseamnă că legiuitorul s-a referit la acordul părților de a prevedea această clauză de confidențialitate, implicit, fie în contractul individual de muncă, fie în contractul colectiv de muncă. Or, așa cum s-a precizat anterior, în primul rând funcționarul public este numit în funcție și nu are încheiat un acord convențional cu angajatorul și, în al doilea rând, doar legiuitorul poate prevedea salarizarea, inclusiv sporurile.
Ca și temei juridic nou, recurenta invocă în recurs dispozițiile art. 15 din nr.OG 6/2007, text care prevede că "(1) Sporul de confidențialitate se acorda funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de pana la 15% din salariul de baza, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.(2) Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.".
Este adevărat că se poate discuta despre o eventuală discriminare a recurentei în raport cu aceste categorii prevăzute de legiuitor, în condițiile în care legiuitorul nu a justificat în mod obiectiv prin ce anume se diferențiază aceste categorii prevăzute de art. 15 din OG6/2007 de celelalte categorii de funcționari publici și de ce anume li se cuvine un spor de confidențialitate în plus față de ceilalți funcționari publici.
Însă, recurenta nu a invocat temeiul juridic prevăzut de OG137/2000 rep. privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu atât mai mult cu cât a invocat art. 15 din OG6/2007 de abia în prezenta cale extraordinară de atac.
Din acest punct de vedere, instanța constată că în acord cu dispozițiile art. 129 aliniat ultim Cod procedură civilă nu se poate limita decât exclusiv la capetele de cerere introductive de instanță, printre care nu se numără și cel raportat la o posibilă discriminare, și, pe de altă parte, potrivit art. 132 Cod procedură civilă, cererea nu poate fi modificată decât până la prima înfățișare în fața primei instanțe, deci cu atât mai puțin această modificare nu se poate face în calea de atac extraordinară a recursului.
Pentru toate aceste argumente, instanța va respinge ca nefondat și neîntemeiat recursul formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, domiciliată în comuna, nr. 350, împotriva sentinței nr. 32/16 ianuarie 2009, a Tribunalului Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 12 Mai 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
fiind în concediu semnează
grefier șef
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
Jud.fond.
03.08.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
