Obligare emitere act administrativ. Decizia 490/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 490/
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 346/ca din 29.04.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28.09.2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.09.2009.
Curtea de Apel,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamanta l- chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului solicitând:
1. Obligarea pârâtului să elibereze autorizația de construire (intrare în legalitate) pentru casă de locuit și anexă gospodărească situate pe terenul proprietate din Municipiul I, str. -, nr. 10;
2. cominatorii în valoare de 300 lei pe zi, de la rămânerea definitivă și irevocabilă deciziei prin care pârâtul este obligat să elibereze autorizația de construire și până la emiterea ei efectiv.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta arătat că încă din anul 2006 încercat să obțină autorizația de construire însă dosarul i- fost de fiecare dată respins pentru diferite motive deși documentația este corect întocmită și respectă toate cerințele legale.
Reclamanta arătat că fost somată prin două procese-verbale să intre în legalitate, dar acest lucru nu este posibil datorită refuzului nejustificat de a- soluționa cererea pârâtului.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 346/ca/29.04.2009, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în I,- A, județul I, în contradictoriu cu Primarul Municipiului I, cu sediul în I, B-dul - cel și, nr. 11, județul I,
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că refuzul pârâtului de elibera autorizația de construcție este justificat prin faptul că documentația este incompletă.
S-a reținut și că este adevărat că în documentația depusă de reclamantă există și declarația autentică vecinului, dată în data de 18.09.2000, prin care acesta este de acord cu realizarea unei construcții la distanță de 0,2 metri de limita de hotar însă acest acord fost revocat, ca urmare sesizărilor ulterioare (fila 366 dosar) prin care a reclamat încălcarea proprietății sale și a condițiilor impuse prin declarația inițială.
Tribunalul a constat că nici o reglementare legală nu susține caracterul irevocabil al acelui consimțământ exprimat mai ales în condițiile în care reclamanta nu respectat cerințele impuse privind distanța de hotar și deversarea apelor pluviale.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că este adevărat că s-a plasat în afara legii prin construirea unei locuințe fără autorizație de construire și că a fost sancționată cu amendă de 6000 lei pentru aceasta, însă a depus toate diligențele pentru a intra în legalitate, deoarece a realizat o construcție care nu pune în pericol pe nimeni deoarece au fost respectate toate normele privitoare la rezistența și siguranța în construcții.
A mai susținut reclamanta că a respectat acordul dat de vecinul ei, pentru construire și că sesizările vecinului au fost făcute cu rea-credință, având un caracter șicanator.
De asemenea, a mai arătat că instanța este în drept să îl oblige pe primar să emită autorizația de construire deoarece intrarea în legalitate a fost dispusă chiar de organele de control.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile legii, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
De asemenea, în alineatul 2 al aceluiași articol este stabilită aceeași regulă, potrivit căreia construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile legii și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
Din aceste texte de lege reiese că realizarea unei construcții nu este permisă de lege în lipsa unei autorizații de construire.
În prezenta cauză este necontestat faptul că reclamanta a construit, fără autorizație de construire, o casă de locuit și o anexă gospodărească situate pe terenul din I,-. Prin realizarea construcției fără autorizație, reclamanta s-a plasat în afara cadrului legal, urmând să suporte toate consecințele ce decurg din aceasta, incluziv refuzul autorității publice locale competente de a elibera o autorizație de construire pentru "intrarea în legalitate", cu atât mai mult cu cât a fost somată de mai multe ori să oprească executarea lucrărilor de construire.
Curtea consideră că nu există nici un element de natură a duce la concluzia că autoritatea publică pârâtă și-a exercitat cu exces de putere dreptul de apreciere asupra cererii de emitere a autorizației de construire formulate după realizarea construcției. Pentru cazul în care construcțiile au fost realizate fără autorizație de construire, autoritatea publică locală competentă are, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991, un drept larg de apreciere cu privire la menținerea sau desființarea construcțiilor respective, drept care, în prezentul litigiu a fost exercitat cu respectarea limitelor de competență prevăzute de lege.
Având în vedere, deci, că reclamanta a construit fără autorizație și că pârâtul Primarul Municipiului I are dreptul de a aprecia asupra menținerii sau desființării lucrărilor respective de construcție, Curtea consideră că nu i se poate impune pârâtului să valideze fapte săvârșite cu încălcarea legii, refuzul său de a elibera actul administrativ solicitat nefiind nejustificat.
Împrejurarea că reclamanta a respectat acordul dat de vecinul ei, pentru construire și că sesizările vecinului au fost făcute cu rea-credință, având un caracter șicanator, excede controlului instanței de contencios administrativ, control care în cauza de față vizează numai examinarea naturii refuzului exprimat de pârâtul Primarul Municipiului I în privința cererii formulate de reclamantă.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței nr. 346/ca/29.04.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
Președinte judecător judecător
--- - - - G -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex
Judecător primă instanță:
Primă instanță: Tribunalul Iași
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
