Obligare emitere act administrativ. Sentința 511/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 511
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR-CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU, având ca obiect obligare emitere act administrativ - titlu de despăgubire.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamanților și, avocat - de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 12 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la primul termen de judecată, este legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 1,15 lei timbru judiciar, precum și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 27 octombrie 2009 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la cererea de chemare în judecată formulată, însă într-un singur exemplar.
Reprezentanta reclamanților solicită ca prin intermediul instanței să-i fie comunicat un exemplar din întâmpinarea sosită prin fax
Curtea încuviințează această cerere.
Totodată, reprezentanta reclamanților precizează că nu solicită amânarea judecării cauzei pentru studierea întâmpinării și că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamanților și afirmă că nu se pune problema admiterii sau nu a acțiunii cât se pune problema cu privire la cheltuielile de judecată arătând că pârâtul, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și, totodată, respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Susține capetele cererii de chemare în judecată așa cum au fost formulate și solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată însumând 3800 lei, conform chitanței justificative depuse.
La solicitarea instanței de a preciza dacă în acest moment dosarul a fost selectat reprezentanta reclamanților arată că da, dosarul a fost selectat.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 18 sept.2009, reclamanții și au chemat în judecată pârâtul STATUL ROMÂN prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR-CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU, solicitând instanței obligarea pârâtului să transmită dosarul de stabilire a despăgubirilor unui evaluator autorizat în vederea stabilirii valorii de vânzare a imobilului situat administrativ în C-N-.24, înscris în CF 60130 C, nr.top.23586/S/XXIV, obligarea pârâtului să emită în favoarea reclamanților decizia reprezentând titlu de despăgubire în echivalent pentru imobilul prevăzut la pct.1 din acțiune, raportat la valoarea stabilită de evaluatorul autorizat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii au arătat că au solicitat pârâtului, prin autoritatea administrativă de resort, ca în temeiul Titlului VII al Legii nr.247/2005 să le fie rezolvată notificarea nr.482/13.02.2002, referitoare la imobilul - apartament nr.24 din C-N- înscris în CF 60130 C nr.top.23586/S/XXIV. Primarul Municipiului C-N a propus acordarea de despăgubiri prin Dispoziția nr.64921/28.06.2007.
Instituția Prefectului Județului C i-a informat pe reclamanți că s-a înregistrat documentația corespunzătoare la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în data de 8.07.2009.
Se mai precizează că prin Decizia nr.2/28.02.2006, emisă în mod unilateral, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a stabilit că "analizarea dosarului cu privire la verificările prevăzute de art.16 alin.4 și trimiterea către evaluator, conform art.16 alin.5, se face aleatoriu, pe baza unui program informatic, temeiul legal invocat pentru a proceda astfel, fiind art.13 alin.1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 și Normele metodologice corespunzătoare art.17 din Titlul VII din lege, aprobate prin nr.HG1095/2005.
Reclamanții au mai motivat că prin stabilirea unui criteriu aleatoriu nu se asigură o garanție suficientă a modului cum va proceda în concret la analizarea unui dosar sau a altui dosar, în condițiile în care nu sunt oferite alte criterii pentru ca cetățeanul să poată controla modul cum autoritatea investită de lege își exercită atribuțiile.
Se apreciază că invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu este întemeiată, necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit.
În opinia reclamanților, o eventuală excepție de prematuritate a promovării acțiunii nu ar putea fi reținută în considerarea compatibilității legii contenciosului administrativ cu recomandările europene în domeniu și în care apar ca esențiale dreptul cetățeanului la o bună administrație și dreptul cetățeanului de a beneficia de mijloace alternative de stingere a litigiilor administrative.
Se mai susține că modalitatea de soluționare a cererii anulează legitimă de a dobândi bunul așa cum este definit de art.1 din Primul protocol adițional a Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare, Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
S-a susținut că a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarelor și că în urma analizării dosarului s-a constatat că acesta nu era complet întrucât lipseau informațiile privind încasarea sau nu a despăgubirilor în baza Legii nr.112/1995 și, în caz afirmativ, care este valoarea acestora precum și data încasării lor, precum și copii ale actelor de identitate.
În ceea ce privește etapa evaluării, pârâta a arătat că aceasta este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr.2/2006 înlocuită cu Decizia nr.2815/16.09.2008, astfel că și dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților urmează să se supună aceleiași proceduri.
Se mai menționează că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.554/2004, astfel că cererea reclamanților nu trebuie să fie soluționată într-un termen de 30 de zile ci urmând etapele prevăzute de Legea nr.247/2005.
Curtea analizând cererea formulată reține următoarele:
Prin Dispoziția nr.6492/28.06.2007, Primarul Municipiului C-N a propus acordarea de despăgubiri reclamanților și pentru.24 din imobilul situat în C-N-.
Potrivit adresei nr.3593/IV/1 din 6.05.2009 emisă de Prefectul Județului C, această instituție a prezentat în data de 15.04. - 16.04.2008 Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor un număr de 102 dosare din care s-au primit spre verificare numai un număr de 70 de dosare, iar printre acestea nu s-a regăsit și dosarul privind cererea reclamanților.
Conform adresei nr.15313/2.07.2009, dosarul reclamanților a fost primit de comisie în data de 8.07.2009.
Prin Titlul VII al legii nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente adoptată în forma și cu procedura prevăzută la art.114 alin.1 din Constituție, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, statuându-se între altele, că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată, a conducătorului instituției publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul Ministrului Finanțelor Publice, în temeiul art.32 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potriivt Titlului VII al Legii nr.247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care conform art.13 alin.1 lit.a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
În cuprinsul Cap.V al Titlului VII din Legea nr.247/2005 se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor pe larg evocate și detaliate de ambele părți litigante.
Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga documentație, cum este cazul în speță, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor (art.16 alin.1 și 2 di Titlul VII al Legii nr.247/2005). Odată primit dosarul, atribuția Comisiei Centrale prin Secretariatul acesteia constă în analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Autoritatea administrativă susține în mod nejustificat că dosarul reclamanților nu conține informații privind primirea sau nu a despăgubirilor în baza Legii nr.112/1995 întrucât aceste informații erau menționate detaliat în preambulul dispoziției emise de primar.
În ceea ce privește etapa evaluării, Curtea reține că Legea nr.247/2005 în Titlul VII nu prevede un alt termen care să deroge de la regula generală pentru soluționarea unor cereri.
Reclamanții atacă un act administrativ atipic constând în refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ în termenul prevăzut de dispozițiile generale în materie, respectiv acela de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Argumentele oferite de pârâtă derivând din Decizia nr.2815/2008 (anterior Decizia nr.2/2006) pentru susținerea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu sunt întemeiate, necesare, legale și proporționale cu scopul urmărit. Deși decizia autorității administrative de opțiune a soluționării dosarelor ar putea fi justificată de un scop legitim, metodele și mijloacele de soluționare prin introducerea elementului aleatoriu nu sun adecvate și necesare. Odată ce titularii notificării au fost înștiințați de autoritatea competentă cu privire la dreptul de a obține despăgubiri pentru imobilul ce a fost preluat abuziv în proprietatea statului și ulterior dosarul a fost înregistrat la autoritatea administrativă în vederea stabilirii despăgubirilor, reclamanții nu au convingerea și legitimă că cererea lor va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. A condiționa soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de comisie, fără posibilitatea definirii prin cel puțin un criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu constituie o justificare pertinentă pentru a fi opusă cu succes reclamanților ca temei pentru nesoluționarea cererii într-un termen rezonabil.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea titlului de despăgubiri, autoritatea administrativă încalcă dreptul de creanță al reclamanților, așa cum acestea au fost definite de principiu de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca bun, în sensul art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Emiterea actului administrativ atipic (refuzul) pe ideea dreptului de apreciere, dar prin care se încalcă dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor în sensul definit de art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției, reprezintă un abuz de drept.
În considerarea art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art.1 din Protocolul 1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății de reclamanți are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a acestora în cadrul legii.
Dreptul la soluționarea în termen legal a unei cauze, drept statuat în art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă, dar și în procedurile administrative. Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă durata procedurilor administrative.
Curtea constată că cererea privind dreptul reclamanților trebuie să fie soluționată cu respectarea principiului celerității, ca și garanție de ordin general înscrisă în art.6 paragraful 1 al Convenției Europene privind Drepturile Omului.
Ori prin introducerea de către autoritatea administrativă a criteriului aleatoriu se depășește termenul rezonabil, contrar dispozițiilor convenției.
De aceea, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 corelat cu art.2 alin.1 lit.g,h și m din aceeași lege raportat la dispozițiile de ansamblu ale Titlului VII al legii nr.247/2005 va admite acțiunea așa cum a fost formulată.
În vederea restabilirii dreptului subiectiv civil încălcat reclamanților prin refuzul său nejustificat, Curtea va obliga autoritatea pârâtă să desemneze un evaluator autorizat pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor privind imobilul situat în C-N, str. - nr. 7,. 24 înscris în CF nr. 60130 cu nr. top 23586/S/XXIV și să emită apoi decizia reprezentând titlul de despăgubire în echivalent.
Deoarece pârâtul este în culpă procesuală, căzând în pretenții, va fi obligat conform art.28 alin1. din Legea nr.554/2004 corelat cu art.274 proc.civ. să achite reclamanților suma de 3800 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și ambii cu domiciliul ales în C-N Calea nr.14-16.A.IV.7 jud. C împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în B Calea nr.202, sector 1.
Obligă pârâtul prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR să desemneze un evaluator autorizat pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor privind imobilul situat în C-N, str. - nr. 7,. 24 înscris în CF nr. 60130 cu nr. top 23586/S/XXIV.
Obligă pârâtul prin COMISIA CENTRALĂ să emită apoi decizia reprezentând titlul de despăgubire în echivalent.
Obligă pârâtul prin COMISIA CENTRALĂ la plata sumei de 3800 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red.EG
Dact./5ex.
23.11.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța
