Obligare emitere act administrativ. Sentința 513/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 513
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții -, și -- în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - DIRECȚIA PENTRU ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR ÎN și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ - titlu de plată.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 14 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 21 octombrie 2009 și ulterior pentru termenul de astăzi.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la 18.05.2009 sub nr- reclamantul în nume propriu și în calitate de mandatar al, respectiv în contradictoriu cu Autoritatea națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat instanței a fi obligate pârâtele: la emiterea a trei titluri de plată corespunzătoare celor trei imobile distincte la care face referire Decizia nr.3523/2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; la plata efectivă și de îndată a despăgubirilor bănești în cuantum de 757.289,28 lei, suma actualizată cu dobânda legală până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea celor solicitate reclamantul a arătat că a inițiat în condițiile legii demersul de a fi despăgubit pentru trei imobile înscrise în CF nr.444 P nr.top.663, CF nr.1911 P nr.top.702/16, CF nr.1885 P nr.top.336 preluate în mod abuziv iar aceasta s-a finalizat după dispute ce au inclus și obligarea Comisiei Centrale la emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 757.289,28 lei.
Ulterior pentru valorificarea actului emis s-a adresat autorității pârâte formulând cererea de opțiune nr.8738/2008 pentru despăgubiri în numerar însă aceasta a tergiversat fără justificare soluționarea context în care s-a recurs la instanță în vederea obligării la emiterea titlurilor și la plata despăgubirilor. Emiterea a trei titluri se susține rezultă din coroborarea dispozițiilor art.3 lit.h Titlul VII al Legii nr.247/2005 art.185al HG nr.128/2008 respectiv atunci când există mai multe cereri (notificări de despăgubire/retrocedare) ce se referă la mai multe imobile distincte având numere topo și adrese diferite vor trebui emise atâtea titluri de plată în cuantum de maxim 500.000 lei fiecare, câte cereri de retrocedare (notificări) imobile sunt soluționate prin titlul de despăgubire.
Cât privește refuzul de acordare a despăgubirilor în numerar arată reclamantul că acesta este nejustificat întrucât limitările și condițiile impuse nu sunt compatibile cu prevederile art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; cu cele art.art.1 alin.1 din Protocolul Adițional la Convenție și cu jurisprudența CEDO. Sub acest din urmă aspect arată reclamantul este elocventă hotărârea din cazul Viasu contra României prin care s-a statuat că atitudinea autorităților statului în privința compensațiilor financiare reprezintă "și o amenințare pentru eficienta viitoare a mecanismului de control pusa în practică de Convenție".
Răspunzând celor susținute prin întâmpinare Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în considerarea că în condițiile Legii nr.247/2005 și a OUG nr.81/2007 atribuțiile cu privire la achitarea despăgubirilor în numerar revine prin Direcția de Acordare a Despăgubirilor în și nu Comisiei.
Totodată arată pârâta că în condițiile în care prin sentința civilă nr.97/19.02.2007 Curții de APEL CLUJa fost obligată la emiterea titlului de despăgubire la data de 21.11.2008 a emis decizia nr.3523 prin care a modificat decizia nr.793/2006 pentru despăgubirea de 757.289,28 lei reprezentând valoarea celor consemnate prin hotărâre, actualizată cu dobânda legală la nivelul semestrului 2 al anului 2008, având în vedere că procesul privind admiterea la tranzacționare pe piață operată de Bursa de valori B, a acțiunilor la Fondul Proprietatea A nu a fost finalizat.
Pârâta Autoritatea națională pentru Restituirea Proprietăților prin întâmpinarea depusă a invocat excepția prematurității în considerarea că în condițiile legii a art.182lit.a Titlul VII al Legii nr.247/2005 cu modificările și completările OUG nr.81/2007 emiterea titlului de plată și plata despăgubirilor se dispune în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare în ordinea depunerii cererii și ca atare nu sunt întrunite cerințele respectiv existența titlului și ordinea în situația în care în prezent despăgubirile s-au efectuat până la numărul 03103/26.02.2008 iar cerințele de opțiune ale reclamanților au fost înregistrate cu numerele 07446/30.10.2008, 09755/12.02.2009 și 09756/12.02.2009.
Referitor la emiterea titlului de plată și plata despăgubirilor arată pârâta că în condițiile art.18 alin.1 emiterea titlului se face pe baza titlului de despăgubire și a cererii de opțiune. În cauză având în vedere cele statuate prin sentința civilă nr.97/2007 s-a emis de către Comisia Centrală decizia nr.3523/13.05.2009 dar existând nelămuriri prin adresa nr.11144/13.05.2009 a solicitat depunerea și a deciziei nr.08738 iar în condițiile depunerii urmează emite în favoarea reclamanților titlul de plată pentru suma de 500.000 lei maximum ce se poate acorda în numerar potrivit prevederilor art.3 lit.h din Legea nr.247/2005 coroborat cu art.141alin.3 din același act normativ, diferența până al suma de 757.289,28 lei urmând a fi acordată în acțiuni la Fondul Proprietatea (257.285 acțiuni).
În privința actualizării sumei arată pârâta că Legea nr.247/2005 nu reglementează acordarea dobânzii legale calculate asupra sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri prin hotărârile definitive și irevocabile emise de instanța de judecată. Având în vedere că valorile despăgubirilor acordate prin titlu de despăgubire, între acest titlu și cel de plată nu pot exista neconcordanțe nu are atribuții de actualizare a sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de Comisia Centrală.
Față de cele evocate prin întâmpinare reclamantul prin înscrisul depus la 29.06.2009 a susținut că a primit un număr de ordine ulterior nr.3103/26.02.2008 exclusiv din culpa intimatelor care cel puțin de la data de 19.02.2007 când prin sentința civilă nr.97/2007 s-a dispus obligarea la emiterea titlului de despăgubire a întârziat mai bine de un an în a pune în aplicare.
Mai susține reclamantul că cele evocate cu privire la acordarea despăgubirilor sunt contrazise de dispozițiile art.182.4 din HG nr.128/2008 care prevăd că în cazuri excepționale, temeinic motivate (cazuri medicale, sociale etc. dovedite prin înscrisuri - direcția va emite cu prioritate titluri de plată și/sau titluri de conversie). Ori odată cu cererea - prin care solicita plata în regim de prioritate având în vedere starea medicală în care se află doamna a anexat și scrisoarea medicală care atestă necesitatea unei intervenții chirurgicale rapide și în această situație se impunea ca să verifice caracterul de excepție.
Referitor la rațiunile financiare evocate de pârâtă se susține de reclamant că s- dat o interpretare eronată întrucât deciziile CEDO de condamnare nu țin cont de situația de solvabilitate sau insolvabilitate a statutului sau oricăror instituții ale sale, fiind elocvente cauzele Flaimblat vs România, Denes vs România, Glias vs România.
Cât privește adresa evocată de completare dosarului susține reclamantul că nu are fundament întrucât decizia nr.793/2007 nu mai prezenta la data formulării cererii de opțiune nici un element necesar altul decât prin decizia nr.3523/2008.
Totodată cu privire la emiterea titlului de plată susține reclamantul că din interpretarea per a contrario a dispozițiilor Legii nr.247/2005 a art.185.1 din HG nr. 128/2008 rezultă că atunci când există mai multe cereri, notificări de despăgubire/retrocedare ce se referă la mai multe imobile distincte și nu la unul singur având numere topo și adrese diferite va trebui în mod obligatoriu să fie emise atâtea titluri de plată în cuantum de maximum 500.000 lei fiecare câte cereri de retrocedare (notificări) imobile sunt soluționate prin titlul de despăgubire. Ori în cazul său prin sentința civilă nr.445/2005 a Tribunalului Hunedoaras -a recunoscut dreptul de a se încasa despăgubiri în cuantum total de 616.183,30 lei aferente a trei imobile. Cu alte cuvinte regula identității de imobil nu are cum să funcționeze într-un singur sens acela în favoarea statului ci în mod evident stabilindu-se despăgubiri pentru trei imobile distincte.
Tot astfel cu privire la plata despăgubirilor arată reclamantul că este relevantă statuarea Curții Europene în cazul împotriva României cu privire la ineficiența mecanismului de despăgubire, cazul Flaimblat contra României cu privire la suprimarea tuturor barierelor judecătorești și administrative ce împiedecă executarea cu celeritate a deciziilor definitive.
Cu privire la dobândă susține reclamantul în cauză sunt incidente dispozițiile OG nr.9/2002 iar menținerea dobânzilor este necesară dat fiind vătămarea adusă prin tergiversarea soluționării demersurilor sale.
În ceea ce privește prematuritatea justificată pe cererile relevate susține reclamantul că se încearcă o inducere în eroare deoarece se face referire la trei dosare/cereri de despăgubire în numerar care nu le aparține în nici un fel, cererea este doar cea înregistrată sub nr.8738/19.12.2008, după cum rezultă și din întâmpinarea depusă.
În fine concluzionând recurentul arată că în contextul actelor deținute, a dispozițiilor Legii nr.247/2005, HG nr.128/2007, a jurisprudenței evocate se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale și obligarea la emiterea unui nou titlu de despăgubire în care să fie inclusă exclusiv suma cu titlu de dobânzi legale până la plata efectivă a sumelor deja datorate având în vedere întârzierea nejustificată de ase emite decizia nr.3523/21.11.2008.
Dat fiind această din urmă solicitare după comunicare prin înscrisul depus la 18 august 2009 Comisia Centrală a invocat excepția tardivității în considerarea că în raport de dispozițiile art.132 pr.civ. reclamanții aveau posibilitatea să-și modifice cererea introductivă până la prima zi de înfățișare ceea ce nu este cazul în speță.
Ulterior la 23.09.2009 prin reprezentant reclamantul a depus o declarație de renunțare iar la 14.10.2009 s-a solicitat a se face aplicarea art.246 pr.civ.
În acest context al actelor depuse a relevat că a emis titlul de plată pentru suma de 500.000 lei în raport de dispozițiile Legii nr.247/2005 iar față de aceasta reprezentantul reclamanților a arătat că a fost emis titlul de plată, dar că nu se află în posesia acestuia însă se impune obligarea la emiterea trei titluri de plată distincte așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor legii, ca fiind doar în procedura administrativă sunt puși în situația de a aștepta după plata sumelor și în condițiile unei limitări nepermise dacă titlurile ar fi emise pentru fiecare imobil.
Dat fiind cele invocate de părți examinând mai întâi cele relevate cu privire la incidența art.246 pr.civ. Curtea reține că norma evocată statuează în cuprinsul său că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință fie prin cerere scrisă. Actele relevă că prin declarația autentică din 03.09.2009 reclamantul a renunțat la judecată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor respectiv la petitul privind actualizarea sumei menționate la petitul doi din acțiune cu dobânda legală până la data plății efective. Prin urmare dat fiind cele statuate prin înscrisul depus urmează a se da eficiență normei mai sus enunțate și a se lua act de renunțarea la judecată.
Examinând în acest context al renunțării la judecată a cererii considerată a fi modificarea și la precizarea făcută că nu se are în vedere eliberarea titlului de despăgubire făcută de reprezentantul reclamantului ci eliberarea a trei titluri de plată și excepțiile tardivității și a lipsei calității procesuale Curtea reține că acestea nu mai subzistă și urmează a fi respinse ca atare.
Cât privește excepția prematurității se reține că aceasta este indisolubil legată de lămurirea cadrului procesual din perspectiva obiectului și cauzei pe care s-a fundamentat acțiunea exercitată de reclamanți și urmează a fi examinată în analiza adusă acestui din urmă demers.
Așadar analizând susținerile părților Curtea reține următoarele:
În condițiile reglementărilor ce au vizat restituirea respectiv măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1998 în anul 2005 reclamanții s-au adresat autorităților competente pentru recunoașterea drepturilor în legătură cu trei imobile deținute respectiv: imobil construcție și teren înscris în CF nr.444 P nr.top.663 situat în P-; imobil construcție și teren înscris în CF nr.1911 P nr.top.702/16 situat în P str. -. și imobil construcție și teren înscris în CF nr.1885 P nr.top.336 situat în P-. Cum demersul nu s-a finalizat favorabil reclamanții s-au adresat instanței care prin sentința civilă nr.445/2005 a recunoscut dreptul reclamanților de a încasa despăgubiri pentru imobilele menționate.
Ulterior dat fiind emiterea deciziei nr.793/2007 și în contextul nemulțumirii celor dispuse reclamanții s-au adresat din nou instanței în vederea anulării parțiale a actului emis demersul fiind finalizat prin sentința civilă nr.97/2007 a Curții de APEL CLUJ prin care Comisia Centrală a fost obligată să emită o nouă decizie în care să dispună acordarea unui titlu de despăgubire în cuantum de 616.183,30 lei cu dobânda aferentă perioadei 24.06.2005 și până la data la care vor fi admise la tranzacționarea titlurilor emise de Fondul Proprietatea pe piață operată de Bursa de valori
La mai bine de un an de la obținerea hotărârii în 21.11.2008 Comisia Centrală a emis decizia nr.3523 prin care se statua asupra celor dispuse de instanță (52 dosar).
După obținerea titlului de despăgubire la data de 19.12.2008 reclamanții sau adresat pentru acordarea despăgubirilor depunând în acest sens cererea de opțiune nr.08738 (51 dosar) prin care opta pentru despăgubiri integrale în numerar. Față de cele solicitate reclamanții au cerut și acordarea efectivă a despăgubirilor justificat pe situația medicală, însă la demersul formulat nu i s-a răspuns.
În aceste condiții ale nemulțumirilor reclamanții s-au adresat din nou instanței susținând că refuzul autorității raportat la scopul legii de a emite titluri de plată la virarea sumei constate prin titlul de despăgubire și susținute aduce atingere drepturilor recunoscute respectiv constituie o încălcare în sensul art.6 alin.1 din Convenție respectiv art.1 din Protocolul adițional la Convenție.
Din expunerea rezumativă de mai sus se observă că reclamantul solicită mai întâi obligarea la emiterea titlului de plată pentru imobilele preluate abuziv în considerarea că nu a fost emis. Această susținere nu mai poate fi primită în condițiile în care pârâta relevat că a emis titlul de plată (acest aspect nefiind contestat de reclamanți) în raport cu cele statuate de Legea nr.247/2005 cu privire la limita despăgubirilor în numerar. Ori în această situație fiind emis titlul de plată reclamanții nu se mai poate imputa o neîndeplinire obligației context în care cererea privind obligarea la emiterea titlului de plată urmează a fi respinsă.
Legat de aceasta se poate însă obiecta că se solicita emiterea a trei titluri de plată nu doar un singur titlu. Această susținere nu poate fi reținută câtă vreme la acest moment există un titlu emis necontestat în cadrul acestui demers. Pe de altă parte nu trebuie omis că în condițiile art. 6 din Legea nr.554/2004 dacă există o procedură la care s-a apelat renunțarea la exercitarea acestuia trebuie notificată pentru că astfel cel ce se consideră vătămat să se adreseze instanței altfel cererea adresată mai înainte ar fi prematură. Ori reclamanții relevă că sunt într-o atare procedură, la dosar nu există o notificare de renunțare context în care a și fost emis un titlu și ca atare acesta poate fi contestat printr-un alt demers eventual de anulare. Prin urmare examinarea ce trebuie făcută se raportează la cele solicitate din perspectiva actelor existente context în care susținerile reclamanților cu privire la emiterea titlului de plată în condițiile existenței deja a acestuia apar ca nefondate și urmează a fi respinse.
Cât privește însă susținerile referitoare la virarea sumelor cu titlu de despăgubire Curtea reține că acestea sunt în parte întemeiate.
În acest sens se reține că actul normativ evocat de ambele părți Legea nr. 247/2005 prin dispozițiile art. 18 alin. 1 prevede ca: "(1) După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în în vederea efectuării operațiunilor de plată".
Același act normativ prin dispozițiile art. 181prevede că "(1) Titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora într-una din modalitățile prevăzute în prezenta secțiune.
(2) Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar.
(3) Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă care depășește 500.000 lei, titularul acestuia are două posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcție de opțiunea sa:
a) să solicite primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul Proprietatea sau
b) să solicite primirea de titluri de plată, în condițiile art. 14^1 și cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art.3 lit. h) din lege și, până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul "Proprietatea".
(4) Titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul Proprietatea".
Tot astfel art. 182prevede că: "În cazul prevăzut la art. 18^1 alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel:
a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcție, care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare;
b) dacă optează pentru valorificarea titlului de despăgubire exclusiv prin conversia acestuia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care în baza solicitării exprese a persoanei despăgubite și după reținerea titlului de despăgubire în original, dispune realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea și instructează depozitarul central al acțiunilor emise de Fondul Proprietatea să înregistreze persoana despăgubită în registrul acționarilor Fondului Proprietatea".
Din actul normativ enunțat rezultă că în operațiunea de administrare, de valorificare a titlurilor de despăgubire, în raport de voința expresă a persoanei, legiuitorul a stabilit anumite termene, reguli. Ca urmare, și în soluționarea cererii vizând emiterea titlului de plată, virarea sumelor se impune soluționarea într-un termen rezonabil.
În speță, se observă că reclamanta a solicitat prin cererea de opțiune despăgubiri în numerar; de la această solicitare a trecut mai bine de un an și cererea nu a fost rezolvată, prin justificarea lipsei disponibilităților/lichidităților și în condițiile în care nu s-a făcut nici un demers pentru o eventuală creditare, ordonare adresată Ministerului Economiei și Finanțelor, Guvernului sau altor autorități de a face eficace fondul, disponibilitățile, deși nu doar Legea nr. 247/2005 permite aceasta.
Modalitatea de aplicare și rezolvare a cererii reclamantei este defectuoasă și omite disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție ce prevăd că "orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale". Or, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei prin emiterea deciziei de despăgubire reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea titlului de plată, autoritatea administrativă încalcă reclamantei dreptul la respectarea bunurilor sale.
Sub acest aspect, autoritatea pârâtă poate obiecta în sensul că: este statuată o condiție - lichiditatea și un termen de plată. Această susținere nu poate fi primită deoarece se omite a avea în vedere că nu doar în condițiile art. 6 din Convenție ci și în condițiile Legii nr. 247/2005, autoritatea are abilitatea să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus analizării de către reclamantă dar și obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare în cadrul legii date de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Refuzul acestei autorități pe ideea lichidității și a termenului încalcă dreptul reclamantei la respectarea bunului în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției și constituie un abuz ce nu poate fi acceptat din perspectiva termenului rezonabil. Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie să fie prezent nu doar în cazul procedurii de contencios ci și în procedura prealabilă întrucât durata procedurii trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege. Reclamanta, utilizând posibilitățile oferite de normele interne, a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său însă acest drept real s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul său nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisă în normele arătate. Această întârziere imputabilă autorității care se prevalează de justificarea mai sus menționată, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate de reclamantă, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor Convenției.
Din această ultimă perspectivă, nu trebuie trecut neobservat că jurisprudența Curții Europene a statuat, de pildă, în privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, principiul potrivit căruia el se apreciază în funcție de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența Curții privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorității competente precum și procesului pentru cei interesați (cauza Manole împotriva României).
În privința acelorași proceduri, în cauza Belasin contra României s-a reținut că ordonanța adoptată (OUG nr. 81/2007) vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de către stat, însă cu toate acestea, până în prezent Fondul "Proprietatea" nu funcționează într-o manieră susceptibilă de a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor.
De asemenea, în cazul Daicovicescu contra României, Curtea a statuat că constarea unei încălcări implică pentru statul pârât obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele, astfel încât să se stabilească pe cât posibil situația anterioară acesteia.
Tot astfel, în cauza Braniowschi contra Poloniei, Curtea s-a pronunțat în sensul că statele sunt obligate nu doar să respecte și să aplice într-o modalitate previzibilă și coerentă legile pe care le adoptă, ci și să garanteze condițiile legale și practice, să elimine incompatibilitățile și obstacolele pentru exercitarea efectivă a dreptului patrimonial precum și să îndeplinească în timp util într-o modalitate concretă și coerentă promisiunile legislative.
În speță, nu se poate vorbi de un termen rezonabil, dacă se ia în considerare timpul scurs din momentul solicitării despăgubirilor în fața autorităților 2005, iar apoi al plății, din momentul opțiunii - 19.12.2008, cât și timpul stabilit pentru soluționarea cererii de opțiune și nici de o eficacitate în sensul protejării dreptului, de o luare a măsurilor necesare și de reparație justă.
Reclamanți au fost lipsiți în mod arbitrar de dreptul său, de prerogativele dreptului de proprietate, fiind necesară instituirea unei proceduri, măsuri rapide și eficiente care să permită reparația echitabilă. Această procedură a fost îngreunată, în considerarea lipsei disponibilităților bănești, însă, așa cum s-a mai arătat, aceasta nu poate justifica neaplicarea într-un termen rezonabil a dispozițiilor de plată; iar în acest sens Curtea Europeană s-a pronunțat "statuând că lipsa de fonduri nu justifică neaplicarea unei hotărâri definitive", concept care cuprinde și existența unei decizii a unei autorități administrative întrucât obligația de a pune în executare o astfel de hotărâre revine statului (cauza Ramadhi împotriva ).
De asemenea în cazul Faiblat contra României Curtea a reiterat și în acest caz ineficiența despăgubirilor prin intermediul Fondului Proprietatea considerând că statul trebuia să suprime toate barierele judecătorești și administrative ce împiedecă executarea cu celeritate a deciziilor definitive cu privire la imobilele naționalizate pentru ca proprietarii să obțină fie restituirea bunurilor fie despăgubirea rapidă și adecvată mai ales prin adoptarea unor măsuri legale administrative și bugetare apte să garanteze un asemenea rezultat.
De altfel Curtea în cazul împotriva României prin decizia din 20.01.2009 reiterează cele cu privire la ineficiența mecanismului adoptat, situație ce contravine flagrant prevederilor protocolului.
Curtea a mai precizat că dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o deciziei judiciară și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți sau să se bucure de efect parțial ( împotriva Italiei).
Tot astfel, Curtea a statuat că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea și indiferent care ar fi împrejurările, însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze sau întârzie să o facă, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare, a procedurii pierd orice rațiune de a fi.
proceduri ce vizează stabilire, plata despăgubirilor imobilelor preluate abuziv poate fi echivalentă cu modalitatea de punere în executare a drepturilor printr-o hotărâre, iar legat de acest aspect, Curtea a mai precizat, în jurisprudență că omisiunea autorităților de a se conforma în termen rezonabil unei decizii definitive, poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1.
Prin urmare, plecând de la cele înscrise în Convenție, susținerile reclamanților cu privire la nesoluționarea cererii de opțiune și respectiv virare, sunt întemeiate și urmează a fi admise în limitele despăgubirilor statuate de Legea nr.247/2005 și anume obligarea la virarea în cuantum de 500.000 lei. La aceasta se are în vedere și faptul că titlul de plată a fost emis pentru suma menționată, că în condițiile art.181pct.5 din HG nr.128/2008 se poate face cu prioritate plata în situația justificării unor motive temeinice iar în cauză s-a relevat existența unui atare motiv medical.
Desigur, se susține de pârâtă că nu există dispoziții legale care să se referă în mod expres la situația litigioasă. Această susținere nu poate fi reținută, în condițiile în care Curtea Europeană s-a pronunțat constant că este necesar un remediu rapid, eficient și o reparație echitabilă a prejudiciului suferit.
Nici susținerile referitoare la prematuritate, invocate de pârâtă, nu pot fi reținute, în principal, pe considerentele anterioare referitoare la întârzierea nejustificată în timp a procedurii și la caracterul vătămător asupra drepturilor patrimoniale ale reclamantei, pe care o are această întârziere nejustificată a realizării efective a dreptului.
Prin urmare față de cele arătate în baza art.246 pr.civ. Curtea val ua act de renunțare. Totodată va respinge excepțiile formulate iar în baza art.18 din Legea nr.554/2004 va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să vireze reclamantului suma de 500.000 lei stabilită prin titlul de despăgubire.
Cât privește cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată Curtea reține că în contextul principiilor instituite de art.274 pr.civ. acestea se acordă raportat la culpa și în raport de justificarea cu acte efectuării. Ori în cauză nu au fost depuse acte care să ateste efectuarea cheltuielilor și ca atare nefiind dovedite cererea privind cheltuielile urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată că reclamantul a renunțat la judecata acțiunii formulate împotriva pârâtei COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în B nr.202 sector 1 și respectiv la petitul privind actualizarea sumei menționate la punct 2 cu dobânda legală până la data plății efective.
Respinge excepțiile: tardivității cererii precizate, a lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a prematurității invocate prin întâmpinările depuse.
Admite în parte acțiunea reclamantului cu domiciliul în C-N,-, jud. C în contradictoriu cu AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - DIRECȚIA PENTRU ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR ÎN cu sediul în B nr.202 sector 1.
Obligă pârâta să vireze respectiv să plătească reclamantului în contul indicat în cererea de opțiune suma de 500.000 lei stabilite prin titlu de despăgubire respectiv Decizia nr. 3523/21.1.2008.
Respinge petitul privind obligarea pârâtei la emiterea titlurilor de plată.
Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
8 ex./24.11.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
