Obligare emitere act administrativ. Sentința 549/2008. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV SI FISCAL

DOSAR Nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 549/2008

Ședința publică din 2 IULIE 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Floarea Tămaș

GREFIER: - -

-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ - stabilire despăgubiri.

dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.06.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

CURTEA

Constată că prin cererea introductivă de instanță reclamanții

și în contradictoriu Statul Român prin Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat instanței a obliga Statul Român prin Comisie ca în termen de 10 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești să desemneze eventual pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului compus din "apartament nr. 1 situat ]n C-N,-, format din 2 camere, bucătărie, hol, debara, cameră baie, balcon, terasă acoperită, garaj,pivniță comună, hol comun cu suprafața utilă de 67,34 mp și părți indivize comune în cotă de 36/100-a parte,înscris în CF individuală nr. 65041 C și teren atribuit în proprietate în cotă de 41,04/1140- a parte din terenul înscris în CF nr. 24988 C"; obligata aceeași pârâtă ca într-un termen rezonabil de maxim 90 zile calculate de la împlinirea termenului de 10 zile de la desemnarea evaluatorului să emită decizia de acordare a titlurilor de despăgubire în valoarea corespunzătoare valorii stabilite prin raportul de evaluare precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-și cererea, recurenții susțin că au avut în proprietate anterior anului 1989 imobilul apartament și terenul identificat în petitul acțiunii iar acesta a fost preluat abuziv fără vreo despăgubire. În acest context susțin reclamanții au solicitat restabilirea dreptului de proprietate, prin restituirea în natură iar apoi în urma demersurilor ce au implicat acțiuni în fața instanțelor văzând că nu au șanse de restituire s-au adresat la 05.11.2003 cu cerere, autorităților administrative solicitând să execute dispoziția dată și să le comunice stadiul de ducere a acestei la îndeplinire pentru a intra în posesia despăgubirilor bănești. Din noiembrie, susțin reclamanții, s-au adresat autorităților și demersurile au rămas fără rezolvare până în 2005 când au revenit cu o notificare solicitând din nou ca în termen de 60 de zile să li se soluționeze cererea. La acest demers li s-a răspuns că pe baza noilor reglementări se va emite o nouă decizie care a și fost dată la 17.07.2006 cu ignorarea totală a dispoziției anterioare din 2002.

Dosarul cu ultima dispoziție, se susține, a fost apoi înaintat Comisiei Centrale căreia i s-au adresat a le fi comunicat stadiul de soluționare și când se va finaliza acest dosar. Dar, au primit răspunsul nr. -/07.12.2007 în care se indica dosar nr. 27547/CC fără nici un fel de mențiune referitor la data înregistrării și ca atare ne se știe la ce dată a fost trimis și nici dacă acesta cuprinde și dispoziția din 2002.

Pin aceiașiadresă,susțin reclamanții, li se comunică dupăo informareasupra conținutului unor texte din normele metodologice de aplicarea a titlului VII din Legea nr. 24/2005, că demersul procedurii de soluționare a dosarului este condiționat de selectarea acestuia pe baza unui program pe calculator ce utilizează funcția random(aleatoriu). Această modalitate de rezolvarea a acordării despăgubirilor susțin reclamanții se derulează în condițiile în care de mai bine de șase ani, și într-o formă aleatorie, cu încălcarea evidentă a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și aduce atingere dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din primul protocol adițional al Convenției, după ce a transformat dreptul la măsuri într-un nuduum jus. În aceste condiții arată reclamanții dacă legiuitorul a evitat un termen de soluționare a acordării măsurilor reparatorii în egală măsură nu a dorit a aduce atingere dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenție sau a celor din art. 1 din primul Protocol.

Răspunzând celor evocate prin întâmpinare Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii. Astfel la început a arătat care estecadrul juridic naratival funcționării acestei autorități și procedurile pe care le urmează în soluționarea cererilor ce-i sunt adresate. Totodată a combătut teza reclamanților conform căreia autoritatea ar fi refuzat nejustificat cererea invocând despăgubiri cuprinse în titlul VII al Legii nr. 247/2005 care conține mai multe etape ce trebuie obligatoriu parcurse: 1)predarea de către entitățile investite cu soluționarea notificărilor a tuturor deciziilor și dispozițiilor emise, transmiterea și înregistrarea dosarelor către Secretariatul Comisiei: 2) analizarea dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii; 3)înaintarea dosarului spre evaluare către un evaluator selectat aleatoriu; 4) etapa evaluării și întocmirea raportului de evaluare ce conține limita de acordare a despăgubirilor; 5)emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Arată apoi că prin lege au fost date atribuții în sarcina Comisiei, statuându-se printre altele că va putea lua măsurile legale și în baza acestei atribuții prin decizia 2/2006 s-a statuat că acordarea de soluționare a dosarelor cât și evaluatorul pentru efectuarea raportului se va face aleatoriu. Tot astfel, se arată că dispoziția vizând pe reclamanți a fost înaintată; că în conformitate cu art. 16 din Normele metodologice deciziile trebuiau însoțite de înscrisuri: a)întreaga documentație aferentă, respectiv acte juridice translative de proprietate, acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzive (în situațiile în care persoana fizică sau juridică îndreptățită, sau, după caz, ascendentul acesteia a încasat o despăgubire, dosarul va conține dovada plății acesteia și cuantumul despăgubirilor ce trebuie dedusă ce trebuie dedusă potrivit procedurii prevăzute la pct.22.11); b)orice înscrisuri care descriu imobilele, construcții demolate, depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, inclusiv orice expertiză judiciare și extrajudiciare depuse de persoana îndreptățită, împreună cu evaluarea întocmită de comisia de evaluare internă, constituită la nivelul fiecărei entități implicate în soluționarea notificărilor în temeiul pct.1.1-1.2 ale cap. III din Normele metodologice de aplicare unitară la Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, cu modificările și completările ulterioare; c) orice alte înscrisuri depuse de persoana îndreptățită sau orice declarații notariale date pe proprie răspundere; d) situația juridică actuală a imobilului obiect al notificării; e) orice alt înscris; și acestea se depun la Comisie însă în urma verificării s-a constatat că nu a fost identificat cu exactitate imobilul; că la dosar nu se găsește copia de vânzare-cumpărare a apartamentului înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995; din acte nu reiese că s-a făcut dovada dreptului de proprietate și ca atare dosarul a fost remis autorității ce a soluționat notificarea.

Concluzionând pârâta arată că trebuie să se aibă în vedere că legiuitorul nu a stabilit un termen de soluționare a dosarelor, iar raportat la numărul mare de dosare, Comisia a stabilit printr-o decizie în contextul atribuțiilor o ordine ce este aleatorie. Ca atare nu este vorba de o nesoluționare a dosarului reclamanților în termenul legal și nici de un refuz nejustificat în soluționarea dosarului.

Analizând cererea fundamentată pe refuzul nejustificat al autorității în soluționarea dosarului vizând despăgubirea în raport cu susținerile părților, cu probele existente și cu normele incidente Curtea reține că acesta este întemeiată în parte pentru următoarele considerente.

Reclamanții au adresat pârâtului Statul Român prin Autoritatea Administrativă de resort o cerere prin care în conformitate cu Legea nr. 10/2001 a le fi soluționată notificarea nr. 188/7.08.2001 referitoare la apartamentul nr. 1 situat administrativ în C-N,-, format 2 camere, bucătărie, hol, debara, cameră baie, balcon, terasă acoperită, garaj,pivniță comună, hol comun cu suprafața utilă de 67,34 mp și părți comune în cotă de 36/100-a parte,înscris în CF individuală nr. 65041 C și teren atribuit în proprietate în cotă de 41,04/1140- a parte din terenul înscris în CF nr. 24988 Prin decizia nr. 56322/20.12.2002 emisă de Primarul Municipiului C-N cererea de restituire în natură a imobilului mai sus identificat a fost respinsă propunându-se acordarea de despăgubiri bănești valoare estimată atunci la 50.000 USD. Nemulțumiți reclamanții s-au adresat instanțelor iar apoi după mai multe demersuri ce au implicat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu chiriași, demersuri ce s-au finalizat cu eșec s-au adresat autorității pentru despăgubiri. În acest context în urma nesoluționării au formulat o nouă cerere de rezolvare a despăgubirilor dar au adresat în septembrie 2005 și o notificare în care solicită a li se soluționa cererea. La acest demers în octombrie 2005 li s-a răspuns că în baza noilor reglementări se va emite o nouă decizie iar în 17 iulie 2006 se emite de Primarul municipiului C-N dispoziția nr. 2437. Acest din urmă act a fost înaintat cu dosarul aferent Comisiei abilitate a emite titlul de despăgubire, dar întrucât nu au primit decizia reprezentând titlu de despăgubire s-au adresat acestei entități solicitând a se comunica stadiul de soluționare a dosarului și data finalizării.

Prin adresa nr. -/07.12.2007 Autoritatea Administrativă ( Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) a comunicat reclamanților că dosarul a fost înregistrat iar demararea procedurii administrative de soluționare este condiționată de selectarea acestuia pe baza unui program de calculator ce utilizează funcția random (aleatoriu). Ca urmare stabilirea atât a evaluatorului care efectuează lucrarea de specialitate cât și dosarul ce se înaintează acestuia se va face aleatoriu cu ajutorul programului de calculator.

Față de cele relevate prin comunicare reclamanții susțin că pârâta în mod nejustificat refuză rezolvarea cererii într-un termen rezonabil fără a lua în considerare timpul și deciziile emise prin acesta aducându-se încălcări din perspectiva art. 6 din convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Pârâta susține însă că refuzul nu poate fi considerat nejustificat întrucât legea specială în titlu VII din Legea nr. 274/2005 nu prevede un termen; repartizarea se face cu respectarea celor instituite prin Decizia nr. 2/2006, respectiv aleatoriu iar dosarul a fost trimis în urma verificării și constatării unor deficiențe vizând lipsa anumitor acte.

Din cele expuse se observă că obiectul cererii constă în verificarea legalității și temeiniciei refuzului în emiterea Deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire în contextul despăgubirilor Legii nr. 247/2005.

Prin titlu VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente adoptate în formă și cu procedura prevăzută de art. 114 alin. 1 din Constituție s-a reglementat regimul stabilirii și plăți despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv statuându-se între altele că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată a conducătorului instituției publice. Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit titlului menționat al actului normativ relevat s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor care conform art. 13 alun. 1 lit. a și b are ca atribuții principale: emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și a lua alte măsuri necesare aplicării legii.

Actul normativ în cuprinsul său reglementează și procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor pe larg evocate și detaliate de pârâtă prevăzând anumite termene de 60 de zile pentru predarea dosarelor, 10 zile de la adoptarea deciziilor/dispozițiilor sau după caz a ordinelor(art. 16 alin. 1 și 2 din titlu a Legii nr. 247/2005).

Din actul normativ enunțat rezultă că în operațiunea de administrare respectiv organizare legiuitorul a stabilit anumite termene rezonabile. Ca urmare și în soluționarea cererii vizând analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității, transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluatori implicit întocmirea raportului și emiterea deciziei se impune soluționarea într-un termen rezonabil. În speță însă se constată că de la solicitarea adresată autorității îndrituite a trecut aproape un an și cererea nu a fost rezolvată urmare a modului defectuos a justificărilor nerelevante fundamentate pe complexitatea numărului mare de dosare, a repartizării făcute pe baza unui program de calculator. Ori această modalitate defectuoasă de aplicare și rezolvare este mult peste termenul rezonabil iar din această perspectivă refuzul nu poate să nu fie considerat nejustificat. A statua altfel și a admite teza indusă de pârâtă înseamnă a omite dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce statuează că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil al cauzei sale de către o instanță imparțială instituită de lege care va hotărî și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil" precum și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție ce prevăd că "orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale". Ori, dreptul de creanță născut în favoarea reclamanților prin emiterea deciziei reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă încalcă reclamantei dreptul la respectarea bunurilor sale.

Evident, se apără autoritatea pârâtă prin aceea că nu este statuat un termen, însă omite a avea în vedere că nu doar în condițiile art. 6 din Convenție ci și în condițiile Legii nr. 247/2005 are abilitatea să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus analizării de către reclamanți dar și obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare în cadrul legii date de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Refuzul acestei autorități pe ideea neprecizării unui termen al complexității încalcă dreptul reclamanților la respectarea bunului în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției și constituie un abuz ce nu poate fi acceptat din perspectiva termenului rezonabil. Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie să fie prezent nu doar în cazul procedurii de contencios ci și în procedura prealabilă întrucât durata procedurii trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege. Reclamanții utilizând posibilitățile oferite de normele interne, a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său însă acest drept real s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul său nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisă în normele arătate. Această întârziere imputabilă autorității care se prevalează de lipsa unui termen, de numărul mare de dosare, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor Convenției și în cazul de față, când este vorba de durata unei proceduri administrative preliminare.

Prin urmare, plecând de la cele înscrise în convenție, susținerile reclamanților cu privire la nesoluționare în termen sunt întemeiate și urmează a fi admise.

Desigur se susține de pârâtă că refuzul nu ar fi justificat întrucât dosarul a fost remis. Această susținere nu poate fi reținută întrucât se omite a se avea în vedere că în condițiile constatării unor eventuale lipsuri se putea cere instituției publice implicate a face demersurile pentru depunerea actelor și a se transmite apoi în vederea definitivării dosarului și chiar persoanelor în cauză, reclamanții care erau în măsură să își susțină eventualul drept prin actele deținute. Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că această remitere a avut loc după demersuri de solicitare a finalizării procedurii și după promovarea demersului de către reclamanți în fața instanței pentru a-și apăra dreptul.

Ca atare în condițiile posibilității reîntregirii documentației și al demersului adresat instanței susținerile pârâtei sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

În cauză nu pot fi primite nici susținerile reclamaților referitoare la obligarea de a înainta dosarele într-un termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii deoarece se omite a se avea în vedere demersurile Legii contenciosului referitor la hotărârile date în materie ce impun executarea în condițiile rămânerii definitive și irevocabile.

Așadar față de cele expuse în vederea restabilirii dreptului încălcat reclamanților prin refuzul nejustificat al autorității în rezolvarea cererii într-un termen rezonabil, Curtea fundamentat pe art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile Legii nr. 247/2005, art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocol va admite în parte cererea, respectiv va obliga autoritatea pârâtă ca într-un termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă să desemneze un evaluator autorizat pentru întocmirea unui raport, iar apoi într-un termen de 90 de zile de la împlinirea celui anterior să emită în favoarea reclamanților decizia reprezentând titlu de despăgubire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu STATUL ROMÂN PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR

Obligă COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR să desemneze într-un termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pentru dosar nr. 27547/CC un evaluator autorizat pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului apartament nr. 1, situat în C-N,- înscris în 24988

Obligă pe pârâtă să emită într-un termen rezonabil de maxim 90 zile calculat de la împlinirea termenului de 10 zile mai sus precizat în favoarea reclamanților a deciziei reprezentând titlu de despăgubire în echivalent pentru imobilul menționat a cărei valoare va fi stabilită în urma raportului de evaluare.

Obligă pârâta să achite reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2618,15 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2008.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

în semenază

PRIM GREFIER

CURTEA DE APEL CLUJ

Președinte:Floarea Tămaș
Judecători:Floarea Tămaș

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: